Etichetă: Poezii de Maria Luca

Pe drum de seară luminat de vise
Am întâlnit Iubirea lăcrimând…
Purta în braţe taina omenirii
Cu doruri şi speranţe fremătând…
Erau mulţimi de gânduri adunate
Din corturi, din palate sau căsuţe
Rostite cu speranţă-n rugăciune
Sau pitulate-n colţuri nevăzute…
Şi m-am oprit mirat în dreptul Ei
Căci ochii-I erau trişti, înlăcrimaţi…
Pierduse undeva pe drum de zbucium
Iubirea dintre oameni, dintre fraţi…
Cutremurat de-atâta suferinţă
Am vrut cumva…ceva să-i dăruiesc
Şi-atunci un gând s-a strecurat în minte
Şi I-am şoptit fierbinte: Te iubesc!
O, ce surâs a luminat o clipă
Divinul chip…ce sfântă fericire
A strălucit în ochii-nlăcrimaţi
Când am rostit o şoaptă de iubire…
Şi parcă tot pământu-a tresărit
Şi un ecou, cu miile de gânduri
Rostea…iubesc…şi dragostea zâmbea
Ascunsă printre lacrimi…printre rânduri…

Vulcan-29-05-2015    Maria Luca

Cu ochi şăgalnici şi vioi
Voi sunteţi totul pentru noi…
Comori ce n-au asemănare
Tot ce avem mai scump sub soare…
Născuţi din vise şi iubire
Cu voi aduceţi fericire
Şi chiar de-i greu, prin voi copii
Primim puterea de-a trăi!
Acum, în zi de sărbătoare
Când totu-i zâmbet şi culoare
Noi vă urăm să fiţi iubiţi
Mulţi ani…mulţi ani să ne trăiţi!

Maria Luca

Da…Te iubesc cum niciodată
Nu am crezut că pot iubi…
Eşti însăşi chintesenţa vieţii
Şi dorul meu de veşnicii…

Te-am întâlnit cândva pe drumul
Unde iubirea înflorea…
M-ai luat de mână şi mi-ai spus
Că Ţi-ai dat viaţa pentru-a mea…

Atunci timid, n-am înţeles
Că Tu-mi vorbeai prin tot şi toate
Dar sufletul mi l-ai atins
Şi m-ai purtat spre cer, departe…

Mi-ai arătat acolo Doamne
O casă sfântă, minunată
Ce-ai construit-o pentru mine
Cu dragoste de Veşnic Tată…

O, cântă pace mă-npresoară
În rugă când Îţi pot şopti:
„Da…Te iubesc cum niciodată
Nu am crezut că pot iubi!”

Vulcan-24-05-2016    Maria Luca

Nu-Ţi întoarce Doamne, faţa
Mai priveşte către mine…
Sunt aşa sărac în duhul
Că mi-e jenă, mi-e ruşine…
Nu găsesc cuvinte Doamne
Când m-aplec în rugăciune
Mi se par că toate-s seci
Şi nu spun ce vreau a spune!
Cântul ce-l înalţ spre Tine
Nu e viu ca altădată
Ochii nu mai lăcrimează
Când Te chem pe Nume, Tată…

Nu-Ţi întoarce Doamne, faţa
Mai atinge-a mea fiinţă
Dă-mi o inimă de carne
Şi pe cale biruinţă…
Când în sfântă părtăşie
Stau la poala crucii Tale
Pune-n mine un Duh nou
Şi îmi dă puteri pe cale…
Mă învaţă ce-i iubirea
Risipeşte Doamne, ceaţa
Azi mă rog cu umilinţă
Nu-Ţi întoarce Doamne, faţa!

Vulcan-27-05-2016     Maria Luca

Da…Te iubesc cum niciodată
Nu am crezut că pot iubi…
Eşti însăşi chintesenţa vieţii
Şi dorul meu de veşnicii…

Te-am întâlnit cândva pe drumul
Unde iubirea înflorea…
M-ai luat de mână şi mi-ai spus
Că Ţi-ai dat viaţa pentru-a mea…

Atunci timid, n-am înţeles
Că Tu-mi vorbeai prin tot şi toate
Dar sufletul mi l-ai atins
Şi m-ai purtat spre cer, departe…

Mi-ai arătat acolo Doamne
O casă sfântă, minunată
Ce-ai construit-o pentru mine
Cu dragoste de Veşnic Tată…

O, cântă pace mă-npresoară
În rugă când Îţi pot şopti:
„Da…Te iubesc cum niciodată
Nu am crezut că pot iubi!”

Vulcan-24-05-2016    Maria Luca