Etichetă: Poezii de Maria Luca

Doamne, știu că faci minuni
Am citit în Cartea sfântă. . .
Știu că harul Tău mă-ajută
Neclintit să stau pe Stâncă
Dar, Părinte-a îndurării
Azi, Te rog cu umilință
Să-mi vorbești prin Duhul Sfânt,
Să mărești a mea credință
Căci sunt Doamne-un pumn de tină
Slab în marea mea durere
Și m-aplec în boli și teamă
Și caut Tată a Ta vrere. . .
E cuptorul prea fierbinte
Și credința așa mică
Doamne mai întinde-Ți mâna
Din durere mă ridică
Căci mi-e dor din nou să cânt
Să înalț slăvitu-Ți Nume. . .
Doamne, știu că faci minuni
Fă cu mine o minune! ! !

Vulcan-20-01-2018      Maria Luca

Privesc mereu în urmă
La viața ce-a trecut
Cu zâmbet și suspine
Și clipe ce-au durut
Dar azi, privind în urmă
Te văd c-ai fost cu mine
Și-n vremuri de-ncercare
Iubirea-Ți mă susține. . .
Te văd, din cerul slavei
Cum mă veghezi pe cale
Să nu-mi lipsească Doamne
Vre-o binecuvântare
Și când privesc la rana
Ce sângeră și doare
Te simt lăsând balsam
Și dulce vindecare. . .
Privesc acum la drumul
Pe care azi pășesc
Și cred că mă iubești
Și știu că Te iubesc! ! !

Vulcan-16-01-2018      Maria Luca

Unde ești Doamne?
Te caut înfrigurată. . . privesc în jur
Dar totul e cenușiu
Și nu Te găsesc. . .
Aș vrea să Te văd
În albul zăpezilor. . . ca altădată
Dar zăpada lipsește
Și eu rătăcesc pierdută
Între ieri și acum. . .
Te caut noaptea
În mulțimea stelelor
Dar care e steaua Ta Doamne?
Încotro să-mi îndrept privirea?
Întind mâinile să Te cuprind
Dar strigă golul din brațele mele
Strigă după Tine, Doamne
Unde ești?
Mi-e dor de Tine
Și dorul mă îngenunchează
Și ruga se înalță la tronul îndurării
Iar lacrimile curg
Atingând inima
Și atunci Îți aud glasul:
Sunt aici!

VULCAN-14-01-2018      Maria Luca

Mai plâng și astăzi iubirea
La sfârșitul lumii uitată. . .
Mai plâng cu lacrimi de doruri
Cum nu mai plâns niciodată. . .
Gonită din inimile de gheață
În ce-ai pierdut mânia
La sfârșitul lumii ascunsă
Mai plâng și astăzi iubirea
Și nimeni nu căuta. . . nu cheamă
Căci lumea aleargă nebună
Pe calea cea mare, ușoară
Lipsită de har și cunună. . .
Și totuși, mai sunt pe pământ
Și oameni ce-n taină pornesc
Prin rugăciune, prin faptă și cânt
Să aflam eternul „iubesc! ”
Și-atunci, la un capăt al
lumii Surat cu lacrimi iubirea
Sperând la un dor, o chemare
În inimi să-ți aflu menirea!

Vulcan-09-01-2018 Maria Luca

Doamne, afară s-a-noptat
Și mi-e trupul obosit
Căci am alergat prin lume
Și odihnă n-am găsit. . .
M-au rănit pe cale spinii
Din cuvinte și din fapte
Și acum îmi sângerează
Inima. . . și este noapte. . .
Dar mă-nchid în cămăruță
Și Te chem îngenuncheat. . .
Știu că Tu ai fost cu mine,
M-ai iubit și m-ai vegheat. . .
Știu că vei lega cu grijă
Rana ce acum mă doare
Și în marea Ta iubire
Vei da har și vindecare. . .
Doamne. . . dorul meu Te cheamă. . .
Vreau prezența Ta s-o simt. . .
Mâna Ta de Dumnezeu
Să-mi dea pace și alint. . .
S-a-noptat și e târziu
Obosit, mai stau o clipă
Să-Ți mai spun că Te iubesc
Ruga să îmi fie-aripă
Și Te rog în noaptea asta
Pacea Ta să mă-nvelească
Și iubirea-Ți fără margini
Veșnic să mă ocrotească!

VULCAN-08-01-2018       Maria Luca