Etichetă: Poezii de Maria Luca

Trezeşte-te omenire…nu vezi că drumul tău
Te duce spre pieire…te poartă către hău?
Nu vezi un nor de lacrimi ce plouă cu durere
Şi-n urmă lasă haos şi armonia piere?

Trezeşte-te omenire…sunt trişti ai tăi copii
Ei vor speranţă, pace şi cânt de ciocârlii…
Ei vor seninul zilei curat, fără gunoaie
Fără cuvinte grele şi zvonuri de războaie!

Trezeşte-te omenire…a obosit Pământul
De-atâta murdărie ce-o poartă-n zare vântul…
Îşi plânge codrii falnici distruşi din lăcomie
Şi vrea din nou izvoare cu apa rece, vie…

E viaţa o clipită…de ce s-o pierzi acum
Să se transforme totul în nori de praf şi scrum
Când poţi alege calea ce duce la Iubire
Şi-aduce-n lume pacea…Trezeşte-te omenire!

Vulcan-01-12-2015    Maria Luca

Suflete ce treci şi astăzi prea grăbit pe drumul vieţii
Nu vezi tu în depărtare mijind zorii dimineţii?
Nu simţi inima în piept cum tânjeşte după cer
Pustiită de-alergare…prinsă-n traiul efemer?

Ochii tăi nu văd tristeţea? Nu văd lacrimi şi durere?
Nu-nţelegi că lumea-i rece şi lipsită de putere?
Oare nu te înspăimântă hăul către care mergi
Şi atâta neputinţă ce în drumul tău culegi?

Azi e zi de cercetare…trece Dumnezeu cu slavă…
Se opreşte şi la tine…se opreşte şi te-ntreabă:
” Unde-i dragostea ce-odată am sădit în pieptul tău?
De ce umbli prin străini şi-ai uitat Cuvântul Meu?”

Trece încă Dumnezeu…încă-i timp de cercetare
Ţi-a mai dăruit o zi…zi de har şi îndurare…
N-ai vrea tu aici, acum să te-apleci cu umilinţă
Să-L primeşti în viaţa ta…să-ţi dea pace şi credinţă?

Trece Dumnezeu prin ţară…trist, mai trece Dumnezeu
Caută pe altar cărbunii…vede drumul că e greu…
Dar aşteaptă…mai aşteaptă să te-ntorci şi tu şi eu
Să ne dea din apa vieţii…să ne ducă-n cerul Său!

Vulcan-30-11-2015   Maria Luca

Rămâi, rămâi în viaţa mea
Cu harul şi iubirea Ta…
Rămâi prin Duhul Tău cel Sfânt
Să-mi fii lumină pe pământ…
Ştiu…Ţi-am greşit…Te-am întristat
Cu viaţa mea şi-al meu păcat
Dar, Doamne-mi pare-aşa de rău
Că am uitat Cuvântul Tău
Şi-mi pare rău Isus iubit
Că n-am vegheat şi am greşit
Că firea iar s-a înălţat
Şi-n întuneric m-a purtat…
Dar azi Te chem…Te chem pe Tine
Cu lacrimi multe şi suspine…
Mă iartă Doamne încă-o dată
Şi dă-mi iubirea Ta de Tată!

Vulcan-29-11-2015    Maria Luca

Zile trec… zile vin… când mai calde, când reci…
Între râs şi suspin viaţa ta ţi-o petreci…
Clipe vin… clipe trec într-un iureş nebun
Vin dorinţe, nevoi şi speranţe apun…
Adunăm rând pe rând anii noştri-n buchet
Şi păşim liniştiţi când e drumul mai drept
Dar când vin încercări, deseori ne topim
Şi uităm că putem să iertăm, să iubim…
Însetaţi mai sorbim din izvorul de dor
Ce l-am strâns într-o cupă să-l avem pentru zbor…
Mai privim către cer… regretăm poate-un pic
Şi din viaţa ce trece ce rămâne? Nimic!

Vulcan-30-11-2015    Maria Luca

Marea, cerul şi pământul
Se unesc în dulce cânt
Să aducă închinare
Celui sfânt…de-a pururi sfânt…

Timpul s-a oprit şi el
Să asculte simfonia
Ce strecoară-n suflet pacea
Şi în inimi bucuria!

Totul e o feerie
Un crâmpei de rai divin…
Răscolit de-atâta farmec
Vin şi eu să mă închin…

Şi cu slaba mea fiinţă
Mă aplec şi Îţi şoptesc:
„Minunat eşti Tată sfânt
Mă iubeşti şi Te iubesc!!!”

Vulcan-30-11-2015    Maria Luca