Etichetă: Poezii de Maria Luca

Şi dacă-n trupu-acesta muritor
Durerea se va strecura vreodată
Nu dispera…aceasta-i legea firii
Ea, boala nu alege şi nu iartă…

Căci ce suntem…o mână de ţărână…
Atât de slabi…de singuri pe pământ
Şi ne trăim viaţa în durere
Fără de pace, har şi crezământ…

Şi totuşi dacă ne-am opri o clipă
Din goana noastră să privim uimiţi
În inima-nsetată de iubire
Am învăţa să fim şi fericiţi…

Căci Dumnezeu în marea-I îndurare
Ne-a dat puterea de-a alege viaţa
Şi pentru răni ne-a dăruit balsam
Cum după noapte vine dimineaţa!

Şi dacă va veni cumva durerea
În trupu-acesta slab şi muritor
Încrede-te în Domnul…El e Medic
Şi Stâncă şi Cârmaci şi Salvator!

Vulcan-28-10-2015    Maria Luca

Vorbeşte Doamne…sunt aici…
Sunt gata să Te-ascult…
Am fost străin şi călător,
Am rătăcit prea mult…

Prea mult prin lume-am alergat
Fără un ţel, un rost
Şi-am tot căutat un loc să-mi fie
Şi Stâncă şi-Adăpost…

Dar vai, eram robit de patimi,
De glorie şi bani…
Voiam să urc mereu mai sus
Călcând peste sărmani…

Până când glasul Tău duios
Pe nume m-a chemat
Atunci din goană m-am oprit
Privind înspăimântat…

Căci tot ce construisem eu
Era ca frunza-n vânt…
Deşertăciune şi rugină
Aicea pe pământ…

Şi-am scormonit avid prin viaţa-mi
Să caut…să caut iubire
Şi-un strop de pace, de speranţă
Dar am găsit…cârtire!

Dar m-ai chemat o, Tatăl meu
Şi mi-ai şoptit duios
Că nu e viaţă fericită
Ca în Isus Cristos!

Acum Te caut…mă-nchin la cruce
Te vreau atât de mult…
Vorbeşte Doamne…sunt aici
Sunt gata să Te-ascult!

Vulcan-27-10-2015     Maria Luca

Eu nu mă tem căci eşti cu mine
Şi paşii îmi conduci spre zări…
Îmi dai putere şi credinţă
Şi multe binecuvântări!

Eu nu mă tem când valuri multe
Izbesc în barcă s-o doboare
Căci ştiu…Tu eşti Cârmaci destoinic
Şi mă vei duce către Soare!

Eu nu mă tem oricât de greu
Ar fi pe drumul ce-am pornit
Căci ştiu…eşti Dumnezeul vieţii
Ce mă iubeşti şi m-ai iubit!

Vulcan-25-10-2015

 

Nu-i prea târziu să-ncerci să te ridici
Chiar de-ai căzut şi te-ai mânjit de tină
Căci nu uita…avem un Dumnezeu
Ce ne-a spălat prin sânge orice vină!

Nu-i prea târziu să te apleci la cruce
S-aduci povara sufletului tău
Căci undeva în ceruri te veghează
Şi îţi va fi alături Eternul Dumnezeu!

Nu-i prea târziu cât încă mai ai viaţă
Şi-n piept o inimă căutând iubirea
Să te întorci la Cel ce te-a creat
Şi niciodată nu ţi-a vrut pieirea!

Nu-i prea târziu cu mâinile spre ceruri
Să cauţi de-al tău păcat eliberare
Şi-n ochi cu lacrimi pure de căinţă
Nu-i prea târziu să ceri acum iertare!!!

Vulcan-20-10-2015 Maria Luca

S-a dezbrăcat pădurea de podoabă
Şi păsări grupuri, grupuri au plecat…
Peste coline stăpâneşte vântul
Şi cerul e prea des întunecat…

Timid, o floare-şi mai înalţă fruntea
Căutând o rază caldă s-o sărute
Şi toamna râde scuturând mantaua
De brumă…ceaţă şi de frunze multe…

Dar râsu-i va-ngheţa căci va veni
O iarnă albă, pură pe pământ
Cu sărbători alese…cu o iesle
Şi Pruncul ce se naşte din Cuvânt!

Vulcan-17-10-2015    Maria Luca