Etichetă: Poezii de Maria Luca

Şi parcă nu mai sunt nici lacrimi
Durerea să-mi aline
Şi zborurile iar s-au frânt
Pe calea de suspine…
Şi parcă vorbele sunt seci
Fără de miere-n ele
Când le doresc ca un balsam
În ceasurile grele…
Şi nu mai văd în jurul meu
O rază…numai una
Să-mi dea puteri să mă ridic
Să-nving din nou furtuna…
Dar nu-i târziu…aici în piept
Cât inima mai bate
Se poate naşte iar speranţa
Din visele deşarte…
Şi-atunci voi râde iar spre Soare
Cu ochi scăldaţi de rouă
Deci inimă…tresaltă-n piept
Începi o viaţă nouă!!!

Vulcan-03-10-2015    Maria Luca

Doamne, ce mai plânge cerul
Văzând chipu-Ţi întristat…
Văzând lumea ce se pierde
Într-o viaţă de păcat…

Cum îşi mai revarsă norii
Lacrimile pe pământ
Căutând zadarnic pacea
Şi iubirea ce s-a frânt…

Doamne, ce-şi mai duce vântul
Peste zări a lui tristeţe
Într-un cântec ce-a pierdut
Şi senin şi frumuseţe…

Mai întinde-Ţi Tată mâna
Mâna-Ţi binecuvântată
Şi ne ia povara grea
Ne mai iartă încă-o dată…

Lasă Soarele iubirii
Peste noi să strălucească
Ca o Primăvară sfântă
În inimi să înflorească!

Vulcan-01-10-2015    Maria Luca

Dacă într-o zi în sufletul tău
Se va naşte timidă părerea de rău
Şi inima-n tremur năvalnic va bate
Uitând de plăceri şi dorinţe deşarte…

Dacă-n adâncul din tine ceva s-a schimbat
Şi fugi de minciună…şi fugi de păcat
Iar zorii te prind gândind la ce-a fost
La viaţa trecută ades fără rost…

Dacă sufletul tău visează la zbor
Şi-ai vrea să alergi mai departe de nor
Iar vorba ţi-e miere şi gândul curat
Atunci…doar atunci pe Isus ai aflat!!!

29-09-2015    Maria Luca

Prin tresăriri de rod îşi pune toamna
Amprenta peste câmpuri şi livezi
Cântându-şi simfonia neştiută
Prin glas de tulnic, bucium şi cirezi…

Mantaua şi-a ţesut-o cu răbdare
Din mii de frunze galben-arămii
Şi a făcut o sărbătoare-n viaţă
Prin strugurii zemoşi, ascunşi în vii…

E-aceiaşi toamnă ce-a mai fost cândva
Şi ce-o să vie iar la nesfârşit…
E toamna ce odată ne-a-nvăţat:
Iubeşte dacă vrei să fii iubit!

Vulcan-29-09-2015    Maria Luca