Etichetă: Poezii de Maria Luca

 

Tu, ce te numești creștin
Oare-auzi în depărtare
Zvon de cântec și colinde
Ce anunță sărbătoare?
Oare-n pieptu-ți de creștin
Bate-o inimă curată
Primenită de păcate
Cu iubire aranjată
Ca acolo. . . la căldură
Să se nască Prunc prea Sfânt
Ce-a lăsat un cer de glorii
Și-a venit pe-acest pământ
Pentru mine, pentru tine,
Pentru-ntreaga omenire
Să aducă pace, cântec
Și speranță și iubire. . .
Tu, ce te numești creștin
Îl aștepți cu drag să vină?
Porți tu soarele-n privire
Și în suflet ai lumină?
Dăruiești cu bucurie
Din ce ai. . . din ce-ai primit
Celui oropsit de soartă
Ce-i sărac și necăjit?
Domnul încă stă și-așteaptă
Să găsească loc curat
La căldură să se nască
El, al lumii Împărat!
Fă-ți din inimă o iesle
Pune dragoste în ea
Și atunci ai să te bucuri
Că se naște Mesia! ! !

Vulcan21-12-2017       Maria Luca

 

Într-o noapte friguroasă
Într-un grajd din Betleem
S-a născut un Prunc prea sfânt
Fiu al Tatălui Suprem. . .
Mic Copil culcat în iesle
Pe un pat de fân uscat
Încălzit de dobitoace
Care somnul I-au vegheat. . .
Așa a venit în lume
Isus, Rege-al regilor
Îmbrăcat în umilință
Mesia creștinilor. . .
Sus pe cer răsare-o stea
Să aducă vestea mare
Că-n Iudeia-n Betleem
Răsărit-a Mândru Soare
Și-au pornit magii în grabă
Să aducă dar bogat
Aur, smirnă și tămâie
Fiului de Împărat. . .
Să aducă mulțumire
Pruncului venit de sus
Ce-a adus cu El iubirea
Dintre toate mai presus! ! !

Vulcan-20-12-2017 Maria Luca

 

Va veni crăciunul…vor mai fi colinde
Dar ce inimi Doamne, oare vor aprinde
Când în lume-i viața tristă, zbuciumată
Și ne doare țara ce ne-a fost furată…

Va veni crăciunul cu alai de zboruri
Fulgii albi vor scrie nesfârșite doruri
Dar vor fi și lacrimi și vor fi suspine
Căci puține-s vorbe inimi să aline…

Va veni crăciunul și colindătorii
Ne vor bate-n poartă…vor aduce zorii
Să-i lăsăm să intre cu-a iubirii veste
Și cu Pruncul Sfânt Cel născut în iesle…

Va veni crăciunul…va veni degrabă
Dar ce-aduce oare ”moșul” în desagă?
Nu vrem daruri multe…nu vrem bogății
Ci iubire sfântă, pace, bucurii!

Vulcan-27-11-2016     Maria Luca

 

De pe creasta unui val mâna o întind spre Tine
Și caut ochii-Ți luminoși dorul aprig să-mi aline. . .
Inima-n al ei tumult cheamă Numele Tău Sfânt
Și spre cerul veșniciei sufletul își ia avânt. . .

Dorul după Tine, Doamne îmi dă aripi ca să zbor
Cu mulțimile de îngeri să Îți cânt. . . să Te ador. . .
Dezbrăcat de lut și grijuri. . . de suspine și dureri
Să ajung la Pieptul Tău, Domn al sfintei mângâieri. . .

Și acolo, fericită, să Îți spun cât Te iubesc
Să Îți laud măreția și în dragoste să cresc
Și să prind putere Tată ca în traiul meu firesc
Tot pe Tine să Te laud și tot Ție să-Ți slujesc!

De pe creasta unui val mâna o întind spre Tine
Și Te chem din veșnicie Domn al zărilor divine
Tu să-mi faci din piept o iesle unde Pruncul să se nască
Să-L primesc ca pe un Rege iar iubirea mea să crească!

Vulcan-17-12-2017    Maria Luca

 

O, cât de grea e viața trecută prin străini
Asemenea cu o floare ce crește printre spini
Și dacă floarea totuși se bucură de soare
Printre străini sunt doruri și lacrime amare. . .
Și parcă orice clipă îți pare-o veșnicie
Când nu găsești în ea un strop de bucurie
Căci viața prin străini e dor și e durere
Când nu găsești un suflet s-aducă mângâiere. . .
Dar iată că în zare se-apropie grăbite
Divine sărbători cu vise împlinite
Și vei ajunge-acasă și vei privi cu drag
Părinții tăi bătrâni cum te așteaptă-n prag
Și casa-mpodobită și bradul încărcat
E semn că niciodată tu nu vei fi uitat. . .
Te bucură tu, suflet ce stai prin țări străine
Căci vei veni acasă. . . sunt sărbători divine
Și Pruncul ce se naște, din nou va dărui
O pace și-o iubire cum nu vei mai găsi!

Vulcan-16-12-2017    Maria Luca