Etichetă: Poezii de Maria Luca

Într-o zi pe drumul vieţii
M-am oprit înfiorat
Şi mi-am pus o întrebare…
Oare-n lumea asta mare
Unde-i tot ce am visat?

Am privit la pumnii goi
Şi la sufletul pustiu
Şi-am căutat o mângâiere
Să primesc prin ea putere
Dar se pare…e târziu…

Căci s-au dus cu-atâta grabă
Anii tinereţii mele
Când din vise-mi construiam
Lumea mea şi mă vedeam
Ajungând până la stele…

M-am oprit pe drumul vieţii
Şi-o-ntrebare m-a durut…
Vreau răspunsul…vreau să ştiu
Oare este prea târziu
Să o iau de la-nceput?

Vulcan-21-06-2015    Maria Luca

Mi-am pus condeiu-n slujba unui Rege
Ce-I mai presus de regi şi de popoare
Şi caut cuvinte… le-mpletesc în rimă
Să le aduc ca jertfă de-nchinare…

În versul meu ţesut-am cu migală
Credinţa şi speranţa… şi dragostea divină…
Am strecurat un zâmbet, un alint
Şi frumuseţea dintr-o zi senină…

Mi-am pus condeiu-n slujba unui Rege
Şi viaţa mea am închinat-o Lui
Căci doar prin El găsit-am fericirea
Şi mântuirea-n jertfa Mielului…

De-aceea, zi de zi, în al meu vers,
Voi preamări pe Domnul Dumnezeu…
Voi spune tuturor ce dulce-i viaţa
De când e Domnul, Dumnezeul meu!!!

Vulcan-15-06-2015    Maria Luca

Mă-ntâmpină cu primii zori
Atâta sfântă frumuseţe
De parcă însuşi Dumnezeu
De sus din cer îmi dă bineţe…
Mă-mbrăţişează cu căldură
Mulţimi de raze lucitoare
Şi florile cu-al lor parfum
Îmi fac din zi o sărbătoare…
Atât de minunat e totul
Cu păsărele ce în cor
Îşi cântă imnul de mărire
Spre Tatăl Sfânt…spre Creator…
Cuprins de-adâncă reverie
Mă-nchin şi eu să mulţumesc
Pentru superba dimineaţă
Ce mi-a dat harul să trăiesc…
Să mulţumesc pentru iubire
Şi pentru toată viaţa mea…
Pentru speranţă, pentru pace
Ce numai Tu mi le poţi da!!!

Vulcan-10-06-2015    Maria Luca

Eu voi pleca spre zări îndepărtate
Nu ştiu nici când… nici cum… dar voi pleca
Căci ce am fost aici? Un călător
Ce se îndreaptă către ţara sa!

Da… voi pleca şi voi lăsa în urmă
Tot ce cu trudă-aici am făptuit
Şi voi lăsa şi lacrimi, şi suspine,
Şi oameni, ce odată am iubit…

Voi alerga pe căile celeste
Înconjurat de oaste îngerească
Spre Cel ce mă aşteaptă-n veşnicie
Şi n-a-ncetat nicicând să mă iubescă…

Eu voi pleca… dar nu vă întristaţi
Căci mă aşteaptă-n ceruri Tatăl meu…
Mi-a pregătit o casă minunată
Şi îmi va da cununa… Dumnezeu!

Voi vă păstraţi credinţa ne-ntinată
Şi-atunci când timpul sigur va să vie
Şi drumul vostru-aici se va sfârşi
Ne-om întâlni cu toţi în veşnicie!

Maria Luca

Eu n-am ştiut că viaţa mea
Era doar goană după vânt
Că toată munca şi-alergarea
Nu mă vor duce-n cerul sfânt…

Eu n-am ştiut că drumul meu
Mă îndrepta către abis
Că numele în cartea vieţii
Din vina mea nu era scris…

Eu n-am ştiut că tot ce-am strâns
Cu-atâta trudă…zi de zi
E o comoară ce se pierde
Şi n-o voi duce-n veşnicii…

Eu n-am ştiut de jertfa sfântă,
De sângele atunci vărsat…
Eu n-am ştiut că-a Lui putere
M-ajută azi să fiu salvat…

Dar într-o zi, o Voce dulce
Duios pe nume m-a chemat
Şi mi-a şoptit că Domnul slavei
Prin sânge m-a răscumpărat…

Şi-atunci, năframa de pe ochi
S-a spulberat şi a căzut
Şi toată viaţa mea mizeră
Prin ochii minţii am văzut…

Împins de-o forţă peste fire
M-am aplecat îngenunchiat
Şi am strigat plângând spre ceruri
Să mulţumesc că sunt salvat…

Azi sunt copil de Dumnezeu
Şi-o viaţă nouă-am început
Mergând pe calea către cer
Eu ştiu acum ce n-am ştiut!

Vulcan-08-06-2015    Maria Luca