Etichetă: Poezii de Maria Luca

Vorbim despre iubire
Vorbim neîncetat
Dar s-o trăim în viaţă
Se pare c-am uitat!

Vorbim despre speranţă,
De cântece şi dor
Dar suspinăm amarnic
Când vorbele ne dor…

Vorbim de idealuri
De fapte şi-mpliniri
Dar prea ades ne-ncearcă
Aceleaşi amăgiri…

Vorbim…vorbim întruna
De moarte şi de viaţă
Dar calea am uitat
Spre noua Dimineaţă!

Să ne oprim o clipă
Şi să păstrăm tăcere
Să ascultăm de Glasul
Ce-aduce mângâiere!

Vulcan-21-05-2015    Maria Luca

Pe drumul credinţei sunt spini dar şi flori
Sunt şi lacrimi ascunse, este soare, sunt nori…
Pe drumul credinţei e Izvorul divin
Ce poartă în unde putere şi-alin…

E un drum ce-i îngust şi puţini merg pe el
Fiecare cu doruri şi poveri fel de fel
Dar păşesc fericiţi chiar şi-atunci când e greu
Căci alături le e ca un Far, Dumnezeu!

Pe drumul credinţei cu fraţi şi surori
Copleşit de iubire păşesc către zori
Şi mi-e inima cântec…şi mi-e sufletul zbor
Căci prin Harul Divin sunt spre cer călător!

Chiar de spinii mă dor şi cuvinte rănesc…
Chiar de cad uneori şi din drum mă opresc
Ştiu că Domnul veghează şi îmi e îndeajuns
Căci la capăt m-aşteaptă cu iubire…Isus!

Vulcan-19-05-2015    Maria Luca

De-ar fi să trec prin valea morţii
Împovărat de-al meu păcat
Eu ştiu că Tu vei fi cu mine
Şi pe-al Tău braţ voi fi purtat…
Şi mâna Ta mă va conduce
Prin munţi înalţi şi văi adânci
Prin valuri grele sau cuptor
Vei fi cu mine şi atunci…

De-ar fi ispite să mă-ncerce
Căutând să-mi tulbure credinţa
Eu ştiu că Tu eşti Scutul meu
Ce îmi va proteja fiinţa
Şi-al Tău Cuvânt este Izvorul
De unde sorb mereu puteri
Căci Tu eşti Tatăl meu ceresc
Şi Domnul sfintei Mângâieri!

Vulcan-17-05-2015    Maria Luca

Cântec dulce, cântec lin
De iubire şi alin
Să te naşti din nou aş vrea
Cald, în inimioara mea
Şi să spui prin versul tău
Că mi-e dor de Tatăl meu…
Mi-e dor ochii să-i privesc
Şi să-I spun cât Îl iubesc…
Să mă strângă iar la piept
Să-I şoptesc că Îl aştept…
Cânt duios, cântec doinit
Spune-i tu că L-am iubit
Şi Îl voi iubi mereu
Căci e Dumnezeul meu
Şi-apoi vreau lumii să spui
De Cuvântul Domnului,
De a Lui Iubire sfântă
Care ne binecuvântă
Iar când voi ajunge sus
La iubitul meu Isus
O, ce mult…ce mult aş vrea
Să te cânt în Faţa Sa!

Vulcan-14-05-2015     Maria Luca

Alergăm uneori cu atâta avânt
Alergăm spre niciunde…alergăm după vânt
Şi-ntr-o zi ne oprim şi privim pumnii goi
Iar tristeţea ne-ncearcă când privim înapoi…

Căci vedem viaţa noastră că e doar alergare
Iar pe drum sunt suspine şi sunt lacrimi amare,
Ani de trudă şi zbucium fără nici un popas
Şi din toate acum ce avem? Ce-a rămas?

Primii zori ne dau startul şi pornim s-alergăm
Dar nu ştim ce voim şi nu ştim ce căutăm
Iar apusul ne prinde obosiţi şi pustii
Fără-a şti ce înseamnă bucuria de-a fi…

Şi în goana nebună rătăcim şi uităm
Că putem fericire şi iubire să dăm…
Viaţa trece grăbită şi am strâns prea puţin
Pentru casa ce-aşteaptă în locaşul divin!

Prea puţin am iubit…prea puţin am cântat
Şi de rugă adesea obosiţi am uitat…
Am citit din Cuvânt azi un pic, mâine-un pic
Însă lumii n-am spus despre Domnul …nimic!

O, Părinte din ceruri ne opreşte o clipă
Şi ne-atinge din nou cu-a iubirii aripă
Să-nţelegem Isuse c-alergăm în zadar
De n-avem mântuirea şi iertarea în dar!

Vulcan-12-05-2015    Maria Luca