Etichetă: Poezii de Maria Luca

A vrut mulţimea de-nţelepţi să definească dragostea
Şi-au vrut poeţii s-o descrie…din taina versului să-i dea…
Au vrut s-o-ncătuşeze-n rimă…s-o lege cu sclipiri de stele
Să-i fie primăvara casă cu-al ei parfum de viorele…

De mii de ani omul a vrut să-i spună dragostei pe nume
Dar nu-s cuvinte să cuprindă tot ce iubirea vrea a spune
Şi nu e om în lumea-ntreagă să înţeleagă dragostea
Şi fericirea fără margini ce o aduce numai ea…

Unii-au căutat-o neîncetat o viaţă-ntreagă…ani la rând
Şi când credeau că au găsit-o rămas-au singuri, suspinând…
Iar alţii nu credeau în ea dar când aripa-i i-a atins
A fost a lor întreg pământul şi ceru-albastru, necuprins…

Azi vin şi eu cu-al meu condei despre iubire să vorbesc
Şi caut cuvinte şi parfum…şi caut culori s-o zugrăvesc
Dar Ea, Iubirea-i chintesenţa trăirii pe acest pământ
E dar trimis de Dumnezeu şi n-o pot prinde în cuvânt!!!

Vulcan-12-05-2015   Maria Luca

De-am putea îndepărta învelişul de ţărână
Să vedem ascuns acolo sufletul…ca o comoară
Oare câţi ar plânge-atuncea ruşinaţi în sinea lor
Când privirile mulţimii ar începe să îi doară?

Oare dacă-n trupu-acesta s-ar deschide o fereastră
Prin care-am pute privi către inima din piept
Câţi ar pune pânze grele şi-ar acoperi-o toată
Să ascundă nepăsarea, tot ce-i rău şi e nedrept?

Dacă într-o zi…cumva…viaţa noastră-ar fi o carte
S-o citească fiecare…filele să-i răsfoiască
Oare-am sta cu fruntea sus…am privi cu demnitate
Când în jurul nostru lumea ar începe să vorbească?

Doamne…pune-n noi iubire…şi speranţă…şi credinţă…
Şi o inimă curată umplută cu Duhul Tău
Să fim sare şi lumină, robi destoinici în lucrare
Dar mai mult de tot şi toate să fim fii de Dumnezeu!!!

Vulcan-11-05-2015     Maria Luca

Am pus o strajă sufletului meu
Şi-am îmbrăcat-o-n strai de curcubeu…
I-am dat parfumul florilor de crin
Şi frumuseţea cerului senin…

I-am dat puterea pe pământ şi ape
Suspinul şi durerea să îngroape
Şi prin credinţă-o văd la datorie
Păzindu-mi calea către veşnicie…

I-am construit o casă minunată
În inima ce cântă-nfiorată
Acolo unde locuieşte fericirea
Căci straja ce o am este…IUBIREA!

Vulcan-07-05-2015   Maria Luca

Copil iubit…de când te-am aşteptat
Şi suspinam de dor să te-ntâlnesc…
De câte ori în taină ţi-am şoptit
Că sunt la uşa ta şi te iubesc!

Acum e timpul să te-ntorci la mine
Cât încă mai ai harul să trăieşti…
E timpul să porneşti pe a Mea cale
Ca mântuirea să o dobândeşti!

Eu te aştept şi-acum cu-acelaşi dor
Şi braţele spre tine le întind
Fă doar un pas şi-am să cobor la tine
Cu dragoste la piept să te cuprind!

Şi-atunci orice suspin de întristare
Îl voi preface-n cânt şi bucurie
Căci ochii minţii vor vedea splendoarea
Ce te aşteaptă-acolo-n veşnicie!

Văd lacrimi ce se nasc în ochii tăi…
Te văd pustiu…şi tris şi-nsingurat…
Hai vino…este timpul să te-ntorci
Căci anii-s mulţi de când te-am aşteptat!

Vulcan-07-05-2015     Maria Luca

 

Mai vino Doamne…Te chemăm în zi de sărbătoare
Coboară iar prin Duhul Sfânt aici, în adunare
Căci ne simţim pustii şi goi şi pacea am pierdut
Iar orice vorbă, orice şoaptă ne-a frânt şi ne-a durut…

Avem nevoie de puteri ce Tu ni le poţi da
De mângâierea Duhului şi de Iubirea Ta…
Avem nevoie Tată scump din nou de ziua sfântă
De umplerea cu Duhul Sfânt ce ne binecuvântă!

Mai dă-ne Doamne iar Rusalii…ne strânge la un loc
Coboară Duhul Tău cel Sfânt prin limbile de foc
Şi dă-ne glasuri îngereşti prin Duhul să vorbim
Să-Ţi spunem iar în rugăciune ce mult noi Te iubim…

Revarsă Doamne Duhul Sfânt…mai lasă mângâiere…
Avem nevoie de Cuvânt, de pace şi putere…
Ne leagă-n lanţul dragostei…a dragostei divine
Cu suflete înfiorate să Te-aşteptăm pe Tine…

Ajută-ne Părinte Sfânt pe calea ce păşim
Să ne păstrăm veşmântul alb şi veşnic să iubim
Şi fiecare zi să fie o zi de sărbătoare
Călăuziţi de Duhul Sfânt în drumul către Soare!

Vulcan-26-05-2015    Maria Luca