Etichetă: Poezii de Maria Luca

Când eşti zdrobit şi inima-ţi suspină
Şi lacrimi îţi brăzdează obrazul ostenit
Nu dispera…te-apleacă umil în rugăciune
Şi spune-I oful tău la Cel ce te-a iubit…

Povara ce te-apasă să o aduci la cruce
Acolo unde încă te-aşteaptă Dumnezeu…
Oricât ar fi de grea El ţi-o va lua îndată
Şi va lăsa iubire şi pace-n duhul tău…

Chiar dacă cerul vieţii s-antunecat de nori
Şi te simţi singur, trist şi fără de scăpare
Să nu uiţi niciodată că dincolo, în slavă
Veghează cu iubire Acel ce-I veşnic Soare…

De-l chemi cu stăruinţă El va veni la tine
Va potoli furtuna şi valul furios
Te va lua pe braţe…îţi va ierta păcatul
Şi cerul vieţii tale va fi mai luminos…

Când eşti zdrobit şi inima-Ţi suspină
Priveşte către ceruri…acolo-I Dumnezeu!
Doar El îţi dă izbândă, îţi şterge întristarea
Şi îţi rămâne-alături oricât ar fi de greu!!!

Vulcan-03-05-2015     Maria Luca

Acum, când blânda primăvară
Aşterne flori în calea mea
Eu vreau mai mult ca niciodată
Să răspândesc iubirea Ta
Şi vreau trăirea mea să fie
Aşa cum Tu ai vrut mereu
Să fiu lumină, să fiu sare
Să fiu copil de Dumnezeu…
Pe chipul meu să se-oglindească
O pace fără de sfârşit
Orice cuvânt să spună lumii
Ce mult…ce mult Tu m-ai iubit…
Şi orice vers născut sub semnul
Unei iubiri de nedescris
Să spună el…Isus e Calea
Ce ne va duce-n paradis!

Vulcan-03-05-2015   Maria Luca

Am vrut să înţeleg ce taină se ascunde
În picurii de ploaie, în apa de izvor…
M-am întrebat adesea de ce e viaţa scurtă
Şi tinereţea trece…şi lacrimile dor…

De ce pe cer sunt stele şi iarna vin ninsori
Iar mugurii prind viaţă în blânda primăvară…
M-am întrebat ce lanţuri ştie-ampleti iubirea
De leagă om cu om şi sufletu-nfioară…

Am vrut să înţeleg a omului sorginte
Şi să pătrund cu mintea întregul univers…
Am tot căutat tăcerea ascunsă în cuvinte
Şi-n întrebări nespuse…dar nu am înţeles…

N-am înţeles că eu, cu mintea muritoare
Nicicând nu voi putea răspunsuri să găsesc
Ci doar citind Cuvântul eu voi primi lumină
Şi voi avea puterea spiritual să cresc!

Am vrut să înţeleg ce taină se ascunde
În tot ce mă-nconjoară…în chiar sufletul meu
Şi într-o zi, prin Haru-I şi marea-I îndurare
Am înţeles că-n toate e Însuşi…Dumnezeu!!!

Vulcan-22-05-2015   Maria Luca

De-ar şti omul cât trăieşte
Viaţa să o preţuiască
Poate atunci ar învăţa
Să ierte şi să iubească…
De-ar putea să înţeleagă
Că în lume-i trecător
Ar privi mai des spre ceruri
Pentru-a cere ajutor…

De-ar şti omul că iubirea
E cea mai de preţ comoară
Ar păstra-o cu sfinţire
Chiar acolo-n inimioară…
Orice zi ar fi ferice
Zbor spre patria cerească
De-ar şti omul cât trăieşte
Viaţa să o preţuiască!

Vulcan-01-05-2015

Vulcan-01-05-2015    Maria Luca

Cu-atâta bucurie Doamne
Înalţ privirile spre Tine…
Mă-nchin cu toată viaţa mea
Şi tot ce am Îţi aparţine…

Atâta linişte şi pace
Tu ai lăsat în cortul meu
De când ne leagă-n lanţuri sfinte
Iubirea Ta de Dumnezeu!

Şi fiecare nouă zi
E-un dar primit din partea Ta
Şi soarele sclipind voios
Şi pâinea, apa tot aşa…

De-aceea-n orice dimineaţă
Îţi mulţumesc o, Tată sfânt
Că ne iubeşti, ne porţi pe braţe
Şi ne hrăneşti cu-al Tău Cuvânt!

Şi noaptea-n orele târzii
În cămăruţă-ngenuncheat
Din nou Îţi mulţumesc Părinte
Că ne-ai iubit şi ne-ai vegheat…

Şi dacă lacrimi câteodată
Mai tulbură privirea mea
Atâta bucurie Doamne
Reverşi din nou prin pacea Ta!

Vulcan-30-04-2015    Maria Luca