Etichetă: Ştiri creştine

Mersul la biserică … prelungește speranța de viață

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

DSC_0102

Despre mersul la biserică s-a vorbit și s-a scris atât de mult încât un articol în plus, probabil că  nu ar aduce mai multe noutăți asupra acestui aspect. Aceleași păreri pro și contra, aceleași tabere, aceleași concluzii. Cei ce frecventează regulat biserica vor scoate pieptul, afișând răbojul marcat cu consecvență în fiecare duminică, pe când cei ce merg mai rar sau deloc, îi vor arăta cu degetul pe primii acuzându-i de rutină, tradiționalism, prejudecăți, etc.

Acum dacă ar fi să-mi dau cu părerea, dar fără să intru în miezul problemei, eu cred că totuși este mai recomandabil mersul la biserică, decât statul acasă. Așa că celor ce își spun duminica dimineața (sau seara, după caz), că decât să meargă la biserică fără motivație, fără interes, sau cu interese meschine, mai bine stau acasă, eu totuși le recomand să meargă.

Ce este interesant aici, este că acest aspect (al mersului la biserică), prezintă interes nu numai pentru cei implicați în el ci și pentru alții cum sunt sociologii, psihologii și consilierii, iar în acest sens au fost efectuate numeroase studii și sondaje. Ultimul studiu în acest sens a fost efectuat și făcut public tocmai de prestigioasa Universitate Harvard.

Acest studiu sugerează că asistența regulată la serviciile unei biserici, poate ajuta la prelungirea speranței de viață. Investigatorii au analizat datele a aproximativ 75 000 de asistente medicale de vârstă medie din Statele Unite, ce au trebuit să completeze un chestionar cu diferite întrebări la fiecare patru ani. Acest studiu a cărui obiectiv era stadiul de sănătate al asistentelor medicale, ce a fost efectuat în perioada 1992 – 2012, pe lângă diversele aspecte ale vieții, a cuprins și întrebări legate de asistența la serviciile unei biserici.

Investigatorii au găsit că femeile ce au frecventat biserica mai mult de o dată pe săptămână, au prezentat un risc de 33 % mai mic de a muri în perioada efectuării studiului, în comparație cu celelalte ce au declarat că nu au frecventat biserica niciodată. Asistentele ce au declarat că au frecventat o dată pe săptămână, riscul era de 26 % mai mic, iar cele ce frecventau mai rar, prezentau un risc de 13 % mai mic, decât cele ce nu frecventau deloc.

Femeile ce frecventau regulat biserica prezentau de asemenea un indice mai înalt de sprijin social și de optimism, prezentau o cotă mai scăzută de a cădea în depresie și erau mai puțin predispuse să fumeze.

Concluziile studiului merg în direcția că asistența la serviciile religioase ale unei biserici poate să prelungească speranța de viață pentru femei, cu toate că studiul nu a efectuat întrebări filosofice sau teologice, legate de Dumnezeu sau de viața de dincolo.

„Religia și spiritualitatea pot să fie o sursă apreciabilă, pe care medicii o pot explora pe pacienții lor, după cum este cazul”, este părerea investigatorilor de la Harvard.

„Frecventarea bisericii poate promova auto-disciplina, sentimentul de semnificație și rostul vieții și poate să favorizeze experiențe transcendente”, a spus Tyler J. VanderWeele, profesor de epidemiologie la Harvard, ce a publicat respectivul studiu în revista Archives of Internal Medicine.

Surse: Actualidad Cristiana; Christian Today

Pentru Știri Creștine, Beni Drădici

În România se construiesc intens zeci de moschei, iar românii habar nu au

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

La începutul lunii aprilie a acestui an a fost inaugurată prima moschee din orașul Călărași. Până aici nimic ciudat, doar România este o țară a libertății pentru orice confesiune religioasă.

Numai că, în cazul de față, motivația ridicării construcției se bazează pe o miciună în ceea ce privește numărul de musulmani din județul Călărași.

Concret, potrivit unei declarații a muftiului Murat Iusuf, șeful cultului musulman din țara noastră, la nivelul judeţului Călăraşi ar fi aproximativ 2.000 de persoane cu etnie turcă şi tătară care, până la momentul construirii lăcaşului de cult, nu aveau unde să-şi oficieze sărbătorile, ”acest lucru reprezentând o necesitate pentru judeţul nostru”.

Cifra de 2.000 de credincioși musulmani nu este conformă cu realitatea. Potrivit datelor recensământului din 2011, la nivelul județului Călărași, doar 614 persoane și-au declarat apartenența la cultul musulman, dintr-un total de 306.691 de locuitori ai județului.

Asta nu ar fi singura problemă, însă moscheea s-a ridicat pe un teren cu suprafață de 975 de metri pătrați, care se află în proprietatea Primăriei Municipiului Călărași, dat în folosință cu titlu gratuit muftiatului din România. Din câte cunosc eu, în alte state, fiecare confesiune ori membri unei comunități religioase construiește lăcașe de cult pe terenuri achiziționate, nu primite în folosință de la instituții publice. Ești ortodox în Marea Britanie și vrei biserică ortodoxă? Foarte bine, îți cumperi teren, îți construiești biserică, nu-ți dă statul nimic. Dar, ca la noi la nimeni.

Inaugurarea moscheii din Călărași s-a făcut cu fast, nu mai puțin de 11 ambasadori ai unor state musulmane au fost prezenți la festivități. Treaba asta nu a răsfulat în presa centrală, decât la nivel local. Motivația, total anapoda, a lipsei de promovare a evenimentului, a fost dată de același Murat Iusuf, care suține că s-a preferat o mai mică mediatizare pentru că organizatoruu au dorit să evite ca subiectul să fie comentat de presă ”în tonul de până acum, sub influenţa evenimentelor internaţionale”. Decizia de acordare a terenului în vederea construirii moscheii a fost luată de consilierii din Călărași în cadrul ședinței din 27 august 2014.

Un lucru interesant și de precizat este faptul că, în timp ce atenția tuturor și dezbaterile se concentrează pe anunțul ridicării unei mega-moschei la București, Muftiatul Cultului Musulman din România, cu finanțare de la statele islamice, a început o cursă nebună de construire de noi moschei în diverse zone ale țării. Astfel, numai în perioada 2005-2015, 18 moschei și 23 de minarete au fost inaugurate pe teritoriul țării noastre.

Vinovat

http://stiriradioava.blogspot.ro/2016/05/in-romania-se-construiesc-intens-zeci.html?spref=fb

Hotarare de Guvern cu privire la securitatea la incendii in bisericile mici

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

 

Stimati colaboratori,

Alianta Evanghelica din Romania va aduce la cunostinta faptul ca in urma adresei cu nr. 35 din 04 mai 2016 catre Secretariatul de Stat pentru Culte si Inspectoratul General pentur Situatii de Urgenta, a fost lansat in dezbatere publica si se gaseste la adresa de pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne, urmatorul document: „Hotarare pentru aprobarea categoriilor de constructii si amenajari care se supun avizarii si/sau autorizarii privind securitatea la incendii”. Documentul il puteti regasi urmand acest link: http://www.mai.gov.ro/documente/transparenta/HG%20aviz-autorizatie%20V4.pdf

Daca formularea anterioara era „construcţii pentru lăcaşuri de cult şi spaţii de cazare aferente, accesibile publicului sau destinate vieţii monahale, indiferent de aria desfăşurată sau de numărul de persoane, cu excepţia caselor parohiale;” in proiect se propune urmatoarea formulare; „pentru lăcaşuri de cult şi spaţii de cazare aferente, accesibile publicului, cu aria desfăşurată mai mare de 200 mp, cu excepţia caselor parohiale, clădirilor destinate locuirii personalului monahal, clopotniţelor, lumânărarelor şi capelelor indiferent de aria acestora de desfăşurare;”.

Faptul ca acele constructii de Case de Rugaciune sub 200 mp au fost scoase din categoria amenajarilor ce se supun autorizarii si avizarii consideram ca este o binecuvantare pentru multi dintre noi care nu vom mai face atatea drumuri si atatea cheltuieli pentru avizare la cladirile sub 200 mp.
Multumim Domnului si fratilor ce s-au implicat in elaborarea propunerilor de modificare a H.G.R. 1739/2006.

Secretar General,

Virgil Achihai

https://suceavaevanghelica.wordpress.com/2016/05/18/hotarare-de-guvern-cu-privire-la-securitatea-la-incendii-in-bisericile-mici/

Profeţia privind „Casa de rugăciune pentru toate popoarele” se împlineşte la Ierusalim prin întrunirea de rugăciune interconfesională

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EVENIMENTE, STIRI

Luni, un grup de 130 de creştini, evrei şi musulmani s-au întrunit la Ierusalim pentru a-şi îndeplini scopul înfiinţării unei case de rugăciune pentru toate popoarele. Rugăciunile lor au fost un act de sfidare în faţa ameninţărilor fizice, demonstrând felul în care rugăciunea este o armă puternică pentru a alunga răul şi violenţa (Breaking Israel News).

via breakingisraelnews.com

Grupul multiconfesional de participanţi s-a strâns la rugăciune la Institutul Tantur pentru Studii Ecumenice, care se află simbolic la graniţa dintre Ierusalim şi Betleem. Întâlnirea a fost una dintre adunările lunare de rugăciune organizate la Ierusalim de către o coaliţie a Institutului Interconfesional Elijah, Reuniunea Abrahamică, Asociaţia de Întâlnire Confesională şi Tantur. Acest eveniment special a fost de bun augur, fiind pentru prima oară din an când toate cele trei religii au răspuns chemării la rugăciune laolaltă.

Musulmanii au absentat de la aceste întâlniri lunare încă din mai 2015, când cea de-a noua strângere anuală multiconfesională din Ierusalim, organizată de Reuniunea Abrahamică a fost atacată. Autorităţile israeliene au oferit permisiune doar la 250 de musulmani din Iudeea şi Samaria să participe la eveniment. Adunându-se în ţinutul ierbos dintre Poarta Damascului şi Poarta Nouă, participanţii musulmani au fost asaltaţi de către un grup de arabi care aparţineau mişcării de antinormalizare. Câţiva participanţi musulmani au fost spitalizaţi, inclusiv o mamă tânără care aproape şi-a pierdut bebeluşul. Antinormalizarea este o mişcare care se opune oricărui contact paşnic între evrei şi arabi.

Eliyahu Mclean, Fondatorul Reuniunii Abrahamice, a declarat: “Politica şi aşa-zisul proces de pace nu ne-au dus nicăieri. Au creat o realitate care ne împinge deoparte, alături de mişcări precum Boycott Divestment Sanctions (BDS), care împărtăşeşte aceleaşi rădăcini de antinormalizare (…) Ei vor să ne divizeze astfel încât să înlăture interacţiunea pozitivă cu israelienii. Rugăciunea este o ameninţare la adresa lor, deoarece ea aduce evrei şi musulmani laolaltă într-un mod puternic şi semnificativ.”

În cadrul întrunirii din acest an, participanţii s-au divizat în grupuri mai mici, conduse de către un reprezentant al fiecărei religii, având ca principal subiect de discuţie rugăciunea şi felul în care aceasta este percepută în cele trei religii abrahamice. La finalul întrunirii, fiecare grupare religioasă a intonat un cântec din tradiţia lor. Rabinul Alon Goshen-Gottstein, directorului Institutului Interconfesional Elijah, a condus adunarea de participanţi la intonarea cântecului evreiesc: “Fie ca Dumnezeu să ne acopere cu pace, compasiune şi viaţă.”

Şeicul Abdel Salaam Manasra, un tânăr musulman sufi din Nazaret, a reprezentat credinţa musulmană la eveniment. Drept urmare, a fost ţintă atacurilor venite şi asupra participanţilor, fiind bătut. Totuşi, el nu condamnă nicio grupare pentru această violenţă. El susţine: “Toţi extremiştii sunt una. Extremiştii din ambele tabere urăsc pacea. Ei îi urăsc pe cei care iubesc Ierusalimul (…) Dumnezeu m-a creat să aduc pacea. Cum să-mi fie teamă? Dumnezeu iubeşte toţi oamenii. Dacă dragostea vine de la Dumnezeu, atunci cu siguranţă ea e mai puternică decât ura.”

Manasra rămâne încredinţat că rugăciunea este soluţia care va permite credinţelor abrahamice să trăiască în pace. “Rugăciunea îl schimbă pe om prin conectarea lui cu Creatorul, făcându-l mai puternic. O legătură reală cu Dumnezeu, rugăciunea reală curăţă inima omului de toată ura. Noi spunem în credinţa sufi: dacă vrei să-L cunoşti pe Dumnezeu, trebuie să te cunoşti pe tine. Cum să te cunoşti pe tine? Privindu-te prin ochii altora.”

http://www.stiricrestine.ro/

Personajul aproape necunoscut din istoria creștinismului global

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, STIRI

Cine a fondat creștinismul? Întrebarea este banală, iar răspunsul, pe măsură. Iisus, în primul rând, și apoi apostolii Pavel și Petru au avut un rol incontestabil în dezvoltarea noii religii. Însă, conform unul jurnalist britanic, răspunsul este incomplet. Lipsește un personaj al cărui nume este mult prea puțin cunoscut și care a avut un rol fundamental în transformarea creștinismului în religie globală. „Nu a fost un fondator al creștinismului. Dar a fost cu siguranță una dintre figurile lui cele mai importante”, susține jurnalistul.

Cine a fondat creștinismul? Întrebarea este banală, iar răspunsul, pe măsură. Iisus, în primul rând, și apoi apostolii Pavel și Petru au avut un rol incontestabil în dezvoltarea noii religii. Însă, conform unul jurnalist britanic, răspunsul este incomplet. Lipsește un personaj al cărui nume este mult prea puțin cunoscut și care a avut un rol fundamental în transformarea creștinismului în religie globală. „Nu a fost un fondator al creștinismului. Dar a fost cu siguranță una dintre figurile lui cele mai importante”, susține jurnalistul.

Era 27 februarie a anului 380. Un moment considerat istoric pentru creștinism. După îndelungi perioade de persecuție, creștinismul a devenit pe deplin victorios asupra păgânismului. Acest fapt i se datorează în întregime unui împărat al cărui nume este prea puțin cunoscut publicului larg. Nu este vorba despre Constantin cel Mare, ci de Flavius Teodosiu. A fost una dintre figurile cele mai importante ale creștinismului, chiar dacă nu a făcut parte dintre fondatorii acestuia, iar hotărârea de a se implica în viața creștinismului a fost, probabil, una dintre cele zece decizii care au modelat cel mai mult lumea postromană. Aceasta este opinia susținută de către jurnalistul și istoricul Dominic Selwood, într-un articol pentru The Telegraph.

Teodosiu I, mai mult decât un împărat

 

Cunoscut și cu numele de Teodosiu cel Mare, a fost ultimul împărat care a domnit peste ambele părți ale Imperiului Roman, atât cel din Vest, cât și cel din Est. Ceea ce l-a impus în conștiința publică au fost nu atât de mult realizările sale de ordin politic, cât implicările sale religioase. Victoria creștinismului din data de 27 februarie a fost rezultatul unui edict (Edictul de la Tesalonic), în urma căruia creștinismul a devenit religie de stat. „Toate popoarele trebuie să se ralieze credinței transmise romanilor de apostolul Petru…”, suna una dintre formulările unei decizii ce părea a avea potențial pozitiv.

A sprijinit astfel, în mod hotărât ortodoxismul niceean, religia de stat obligatorie pentru toți supușii imperiului, îndepărtându-se de arianism. Cât de benefică a fost decizia împăratului? Este o întrebare legitimă la care Biserica Ortodoxă s-a grăbit să răspundă afirmativ, declarându-l pe împărat sfânt (17 ianuarie).

Efectele dezastruoase ale unui creștinism în mariaj cu statul

Istoricul Jean Comby (profesor la Facultatea de Teologie din Lyon, Franța) constată în cartea Să citim istoria bisericii că prin decizia lui Teodosiu „puterea statului, odinioară în slujba păgânismului, slujește acum creștinismul. Dar funcționează aceleași structuri mentale. Doar religia se schimbase.” Practic, se conturează imaginea unui creștinism preocupat mai mult de adevărul teologic și nu de ființa umană. Interesat de dogmă și nu de iubire. Și atunci, ce a mai rămas din spiritul creștin, în condițiile în care comportamentul a rămas la fel de violent și de intolerant precum al păgânilor în secolele anterioare?

Răspunsul îl putem ghici din evoluția evenimentelor. Atâta vreme cât mai bine de jumătate dintre locuitorii statului roman erau păgâni, la sfârşitul secolului al IV-lea, un împărat creştin nu îşi permitea să declanşeze un război civil. Nu însă și Teodosiu I. El a fost aproape să facă acest lucru în anul 390, când, din rațiuni politice și religioase, a ordonat pedepsirea locuitorilor din Tesalonic (chiar orașul în care formulase edictul). Unul dintre istoricii perioadei apreciază că numărul celor ucişi atunci a fost de circa 7.000 de persoane. Drept pedeapsă, episcopul Ambrozie din Mediolanum, l-a mustrat public pe Teodosiu, refuzând să îl primească la slujba Liturghiei timp de opt luni. Printr-o singură decizie, creștinismul devenise unica religie recunoscută în statul roman. Dincolo de anumite aspecte care pot fi explicate prin spiritul preponderent violent al epocii, ce s-a mai păstrat din esența creștinismului?

Creștinism biruitor — cu moartea pe viață călcând

Agresiunea creștinilor va atinge forme de manifestare imposibil de imaginat în primul secol. Din religie persecutată se transformă într-o religie persecutoare. Alianța cu statul funcționa perfect. Poate că unul dintre cele mai cunoscute cazuri de violență având ca autori grupuri creștine este cel efectuat împotriva Hypatiei din Alexandria, considerată întâia mare matematiciană a lumii antice. Soarta Hypatiei ilustrează foarte bine intoleranța creștinilor față de tot ceea ce însemna cultură și gândire neconforme cu ceea ce presupunea a fi atunci ortodoxia creștină. După modelul lui Teodosiu, patriarhul Chiril al Alexandriei i-a incitat pe creștini să distrugă tot ce amintea de trecutul istoric păgân: temple, biblioteci, statui. Dogma creștină a câștigat mizând pe forța pumnului, inaugurând era unei dictaturi creștine.

Chiril nu s-a oprit însă la aceste gesturi. Creștinismul de stat trebuia să își impună supremația total. Astfel, la ordinul lui Chiril, o gloată de fanatici creştini a atacat-o în plină stradă pe Hypatia, care își făcuse un nume din respingerea misticismului prin folosirea logicii și a matematicii. Fanaticii au măcelărit-o chiar într-o biserică, purtând apoi rămășițele pe străzile din preajmă, înainte de a le arde. Criminalii nu au fost niciodată pedepsiţi. După moartea ei, matematica, astronomia şi fizica au intrat pentru cel puțin un mileniu într-un con de umbră. Erau primele rezultate ale unei dogme creștine care deviase de la traseul ei inițial. „Rezervă-ţi dreptul de a gândi, căci chiar şi a gândi greşit e mai bine decât a nu gândi deloc”, i-ar fi spus tatăl Hypatiei, în copilăria sa. Consecventă sfatului părintesc, comisese sacrilegiul de a gândi în contrast cu ortodoxia fundamentalistă religioasă. Pentru aceasta a fost sancționată cu moartea. În schimb, Chiril rămâne considerat un sfânt atât de Biserica Catolică, cât şi în Biserica Ortodoxă, el fiind sărbătorit pe 18 ianuarie.

Prețul unei victorii amare

Este incontestabil faptul că prin intervenția împăratului Teodosiu se creează premisele unei transformări a creștinismului într-o religie globală. Însă cu ce preț? Un preț pe care unii se grăbesc să îl ceară și astăzi. Cum altfel am putea interpreta insistențele relativ recente ca o confesiune religioasă, indiferent de numele si proporția ei, să fie declarată ca biserică națională? După aproape două mii de ani de creștinism, apare inevitabil întrebarea: Ce s-a învățat din consecințele favorizării unei dogme de către stat? Constantin cel Mare și Teodosiu au fost declarați sfinți pentru rolul jucat în imprimarea creștinismului, facilitându-i globalizarea. Însă, în umbra ascendenței creștine, cât s-a mai păstrat din valorile propovăduite cândva de Iisus Christos? Victoria creștinismului prin susținerea statului lasă în urmă un gust amar, pe care unii, din nefericire, nu îl sesizează nici astăzi.

Sursa foto: Wikimedia

http://semneletimpului.ro/