Etichetă: Ştiri creştine

Atunci când cineva este foarte legat de religia sa riscă să fie etichetat ca fiind conservator sau chiar bigot. Însă, atunci când oamenii sunt prezenți în fiecare zi la biserică, cu noaptea în cap, cum ar trebui denumit fenomenul? Acest obicei este prezent în Coreea de Sud și ne creează dificultăți de a înțelege esența propriei noastre spiritualități.

În Seul, la primele ore ale dimineții, un aflux de mii de oameni înviorează orașul. Sunt creștinii care se îndreaptă spre biserica Myungsung. Așteaptă în frig și întuneric până când vine semnalul de intrare. Apoi, în mod organizat, intră și își ocupă locurile pentru rugăciune.

Myungsung este cea mai mare biserică prezbiteriană din lume și, parcă pentru a face situația și mai incredibilă, congregația nu se mulțumește să țină un serviciu divin în fiecare dimineață. Îl repetă de patru ori în cursul dimineții.

„Creștinii nu pot trăi fără credință și rugăciune nici măcar pentru o clipă. Consider că rugăciunea de dimineață este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru noi. Deci, particip cu bucurie la întâlnirile de dimineață, chiar dacă biserica este departe și este nevoie de mult timp pentru a ajunge la ea“, a spus Seon Gyoo Kim, citat de CBN.

Bazele bisericii au fost puse de pastorul Sam Hwan Kim în 1980. Au trecut de atunci 35 de ani, perioadă în care congregația a crescut la mai mult de 120.000 de membri. Pastorul are o explicație sigură pentru acest succes:  rugăciunea și respectul față de adevărurile creștine.

„Puterea bisericii rezidă în Evanghelia din Biblie și din tradiția pe care am moștenit-o de la strămoși. Dacă conservăm aceste valori, lumea ne va urma și putem influența istoria“, a spus Kim. Acum are 70 de ani. Însă nu se consideră prea bătrân pentru a conduce două servicii divine în fiecare dimineață.

Miracolul coreean

Myungsung  nu este singul caz „ciudat“. Un corespondent Christian Telegraph care a vizitat o altă biserică gigantică din Seul a rămas impresionant nu doar de calitatea serviciilor divine sau de mulțimea care participă. Ce l-a uimit cel mai tare a fost experiența unică a vieții sale. A luat parte la serviciul de noapte, într-o zi de vineri, în biserica Manmin. Zece mii de oameni au participat la rugăciunea care a durat până la ora 4 dimineața, cu o pauză de doar 30 de minute. Inevitabil, gândurile i s-au îndreptat spre ceea ce se întâmplă în Occident, amintindu-și „ce servicii sărace în prezență  avem noi la întâlnirile noastre din biserică“.

O privire de ansamblu asupra situației din Coreea elucidează de ce episoade de acest gen pot fi considerate parte a normalității creștinismului din această țară. În 1960, Coreea de Sud avea mai puţin de un milion de creştini. Astăzi, în ţară sunt peste 19 milioane de creştini, potrivit recensământului naţional din 2005. Ei reprezintă aproape o treime din populaţia Coreei de Sud. Astfel, în 2014, aproximativ 30% din sud-coreeni s-au declarat creștini. Nu doar creșterea numerică este semnificativă, ci și calitatea creștinismului. O statistică Pew Forum spune că mai mult de o treime (35%) din creştinii sud-coreeni au spus că religia este foarte importantă în viaţa lor. Acest lucru este demonstrat și de faptul că 33 % din creştinii sud-coreeni împărtăşesc credinţa lor cu necreștinii cel puţin o dată pe săptămână. Mai mult, 77% dintre aceștia  afirmă că merg la biserică cel puţin o dată pe săptămână. În aceste condiții, nimic nu mai este surprinzător cu privire la situația din Coreea.

Credință practică

Sondajul mai arată că aceiași creştini tind să creadă că implicarea socială şi politică este importantă. Myungsung este departe de a fi o biserică concentrată doar pe propriile nevoi. Ea a reușit până acum să creeze alte 24 de biserici și să susțină financiar peste 500 de misionari trimiși în 63 de țări. În plus, biserica sprijină o casă de copii, un spital și are multe alte angajamente sociale.

Poate că aici trebuie identificat un aspect major al forței pe care o are creștinismul coreean. Caracterul practic al acestuia îl face să fie atât de atractiv. Numeroşi creştini sunt implicaţi, prin reţele coordonate adesea de pastori, în popularizarea creştinismului în Coreea de Nord. Există rețele clandestine de sprijinire a fluxului de refugiaţi dinspre nordul totalitar. Biblii sunt introduse prin China și se așteaptă ca prin intermediul lor să se producă în timp erodarea controlului exercitat de dictatura de la Phenian asupra populaţiei.

Această orientare cu conotație politică poate fi observată și în privința bisericii Myungsung. Oamenii se roagă cu pasiune pentru reunificarea celor două țări și pentru pătrunderea creștinismului la frații din nord. Printre cei care se roagă se află și un grup de refugiați nord-coreeni, convertiți la creștinism după ce au reușit să fugă. Chiar dacă acum sunt liberi, nu le este deloc ușor. Traumele încă le marchează existența. Acesta este cazul lui Wonjoon Sung. „De multe ori, coșmarul că am fost prins din nou de cei din nord îmi agită viața. Ori de câte ori mă trezesc dimineața simt libertatea, dar devin tristă gândindu-mă la familia mea, la cei care trăiesc periculos, fără libertate, în Nord.“ Totuși, este conștientă că lamentările nu ajută prea mult, de aceea face ceea ce fac toți creștinii din Myungsung: „Mă rog lui Dumnezeu cu sinceritate pentru a aduce binecuvântare celor din Nord.“

Aceasta nu înseamnă că în Coreea toate aspectele asociate creștinismului sunt perfecte. Poate că natura și structura megabisericilor ar trebui să fie puse sub semnul întrebărilor. În plus, profesorul de teologie creștină Yung Han Kim, de la Universitatea Soongsil din Seul, observa că „creștinismul a fost acceptat de mulți coreeni ca o religie a succesului individual și a prosperității naționale“, de aici derivând și accentul pus pe prosperitatea materială, cu toate neajunsurile sale. Depresiile și sinuciderile în Coreea sunt la un nivel crescut. Dincolo de toate acestea, coreenii sunt legați de viața bisericii și conectați la valorile spirituale. Este ceea ce ar trebui să împingă spațiul tradițional creștin, cum este cel european, la o profundă reflecție cu privire la impactul scăzut al spiritualității în societatea de astăzi.

http://semneletimpului.ro/

Un eveniment istoric cum nu a mai fost văzut în lumea întreaga a avut loc în Venzuela. Peste 5.000 de persoane s-au botezat într-o singura zi, pe 27 iunie. Un botez organizat de Biserica Maranatha Venezuela și pasorul Javier Bertucci.

În timpul botezului, pastorul Javier Bertucci a subliniat că acest eveniment este de mare importanță, pentru că un botez de aceste proporții nu a avut niciodată loc în Venezuela sau o altă națiune. “Acest botez poate fi cea mai bună dovadă a promisiunii lui Dumnezeu de a face o trezire în Venezuela, iar pe măsură ce trec lunile și anii, vom vedea cum Evanghelia lui Isus va ajunge la inimile tuturor venezuelanilor, până când Venezuela va fi prima națiune salvată în întrgime”, a spus pastorul Bertucci.

Pentru prima dată, mai mult de 800 de persoane din cadrul centrelor de formare de ucenici și a bisericilor online din țară s-au botezat, cu convingerea de a fi martori în lumea aceasta că Isus este cel ce poate transforma vieți. Acest botez este rezultatul Cuvântului lui Dumnezeu care lucrează în societate și duce la construirea unei națiuni cu valorile și principiile lui Isus.

Înainte de a merge la locul unde botezul a avut loc, miile de oameni au primit o învățătură valoroasă de la pastorul Francisco Barrios, care a subliniat importanța botezului pentru credincios ca fiind un act de ascultare și iubire față de Dumnezeu. “Fiind botezat mărturisești lumii întregi că Isus este Domnul și Mântuitorul tău personal. Când te botezi, omul cel vechi moare și este îngropat, și un om nou este născut”.

După ce a fost botezat, Richard Teran a povestit cu lacrimi în ochi că “religia a încercat să mă distrugă și să mă îndepărteze de Isus, dar astăzi am luat cea mai bună decizie și de aceea provoc și alte persoane pentru a face acest act minunat de iubire pentru Dumnezeu”. Mulți au mărturisit că au fost vindecați și eliberați, iar acum îl pot urma pe Isus pe deplin.

Pe scurt, 27 iunie a fost o zi în care Dumnezeu și-a manifestat iubirea și puterea, mântuind suflete care vor fi parte la marea renaștere în Venezuela și a altor națiuni.

Articol tradus și preluat: maranathavenezuela.com

După decizia istorică din Statele Unite privind constituționalitatea căsătoriilor homosexuale, cele mai vehemente reacții vin din partea bisericilor americane, care se văd inevitabil implicate în această revoluție culturală.

Sărbători și perioade de „doliu” s-au ținut deopotrivă. Dacă unii pastori și preoți din biserici liberale au lăudat o decizie ce ar aduce alinare și respect unor oameni care au „demonstrat” deja că înțeleg, își doresc și pot să respecte caracterul sfânt al unei căsnicii, pozițiile oficiale ale unor Biserici, precum cea Prezbiteriană, Romano-catolică, Baptistă de Sud sau Metodistă, au exprimat susținerea față de învățătura și definiția tradițională a căsătoriei. Sondajele arată că 62% dintre protestanții albi și 54% dintre cei nonalbi încă se opun căsătoriei homosexuale.

Problema însă este aceea că, deodată, s-a produs o ruptură între stat și biserică asupra a ceea ce înseamnă căsătoria. De exemplu, preoții catolici care pot elibera certificate de căsătorie civilă se întreabă acum dacă ar trebui să facă o distincție între căsătoria civilă și cea sacramentală și dacă în lumina noii legi ar mai trebui să elibereze certificatele, punctează reverendul Michael Duffy. Prin urmare, episcopii reprezentanți ai celor șapte dieceze catolice din Michigan au declarat că legea „va crea conflicte inestimabile între stat și instituțiile bisericii și oamenii religioși”.

Într-un ton mai grav, judecătorul Curții Supreme din Alabama, Roy Moore, a avertizat că creștinii vor fi persecutați. Moore este cel care a pierdut lupta pentru păstrarea un monument reprezentând cele 10 Porunci în interiorul clădirii tribunalului. Făcând abstracție de tonul apocaliptic, ideea merge pe firul semnalelor de alarmă trase de judecătorii care au votat împotriva deciziei de vineri. Teoretic, primul amendament protejează personalul religios, lăsând bisericile să decidă pe cine vor să căsătorească. Însă aceeași protecție nu mai este la fel de certă în privința instituțiilor bisericii: școli, spitale sau organizații caritabile, care ar vrea să funcționeze după propriile reguli. Scandalul cu obligativitatea asigurării mijloacelor contraceptive prin Obamacare în aceste instituții a demonstrat că libertatea nu este deplină.

„Presupun că aceia care rămân la vechile credințe vor putea să își exprime părerile la adăpostul propriilor locuințe, dar, dacă repetă aceleași gânduri în public, riscă să fie etichetați ca bigoți și să fie tratați în consecință de către stat, angajatori și școli”, a avertizat unul dintre cei 9 judecători ai Curții Supreme, Samuel Alito, în recomandarea sa pentru votul de vineri.

Cum ar trebui deci să reacționeze creștinii? „Vedem că suntem străini, exilați, în cultura americană. (…) Unii creștini vor fi tentați să se înfurie și să disemineze în jurul lor o poveste despre decădere. Această tentație este greșită”, scrie Russell Moore,președintele Comisiei de Etică și Libertate Religioasă din cadrul Convenției Baptiste de Sud. Biserica și oamenii religioși nu ar trebui să se panicheze sau să pornească vreun război de a demonstra cine are dreptate. Biserica va trebui să spună ce crede despre căsătorie, dar nu să vorbească pur și simplu despre asta în termeni de valori sau cultură, ci „așa cum ne-a învățat Iisus și apostolii: în strânsă legătură cu Evanghelia, o imagine a uniunii dintre Christos și biserica Sa”.

Prin urmare, spune Russell, „nu trebuie să articulăm o opinie despre căsătorie, ci trebuie să o manifestăm. Prea multe dintre căsătoriile noastre s-au terminat în divorț… Asta ne dă oportunitatea să facem ce Iisus ne-a chemat să facem de la început: să fim o lumină în întuneric. Căsniciile stabile, cu ambii părinți s-ar putea să ne facă să părem niște ciudați în cultura secolului XXI. Nu ar trebui să ne temem de asta,”

De asemenea, Russell crede că bisericile trebuie să se pregătească să primească „refugiații revoluției sexuale”, adică pe acele persoane care nu vor găsi ceea ce caută în urma redefinirii conceptului de căsătorie. Există însă două tipuri de biserici care nu vor putea să îi ajute pe acești oameni: „O biserică ce a renunțat la adevărul Scripturilor, inclusiv în ce privește căsătoria și sexualitatea, și care nu mai are nimic să îi spună unei lumi căzute. Și o biserică ce țipă cu furie la cei care nu sunt de acord cu ea și care nu va avea nimic să le spună celor care vor să se nască din nou.”

În final, „noi trebuie să rămânem drepți, dar cu blândețe, să rămânem fideli adevărului, dar cu har. Trebuie să ne păstrăm opiniile și să îi iubim pe cei care ne urăsc din cauza asta. Nu trebuie să vorbim doar despre adevărurile creștine, ci trebuie să vorbim cu accent creștin. Trebuie să spunem ce a revelat Iisus și trebuie să spunem acele lucruri în felul în care a făcut-o Iisus: cu milă și o invitație deschisă la o nouă viață”, conchide Russell.

http://semneletimpului.ro/

Atunci când cineva este foarte legat de religia sa riscă să fie etichetat ca fiind conservator sau chiar bigot. Însă, atunci când oamenii sunt prezenți în fiecare zi la biserică, cu noaptea în cap, cum ar trebui denumit fenomenul? Acest obicei este prezent în Coreea de Sud și ne creează dificultăți de a înțelege esența propriei noastre spiritualități.

În Seul, la primele ore ale dimineții, un aflux de mii de oameni înviorează orașul. Sunt creștinii care se îndreaptă spre biserica Myungsung. Așteaptă în frig și întuneric până când vine semnalul de intrare. Apoi, în mod organizat, intră și își ocupă locurile pentru rugăciune.

Myungsung este cea mai mare biserică prezbiteriană din lume și, parcă pentru a face situația și mai incredibilă, congregația nu se mulțumește să țină un serviciu divin în fiecare dimineață. Îl repetă de patru ori în cursul dimineții.

„Creștinii nu pot trăi fără credință și rugăciune nici măcar pentru o clipă. Consider că rugăciunea de dimineață este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru noi. Deci, particip cu bucurie la întâlnirile de dimineață, chiar dacă biserica este departe și este nevoie de mult timp pentru a ajunge la ea“, a spus Seon Gyoo Kim, citat de CBN.

Bazele bisericii au fost puse de pastorul Sam Hwan Kim în 1980. Au trecut de atunci 35 de ani, perioadă în care congregația a crescut la mai mult de 120.000 de membri. Pastorul are o explicație sigură pentru acest succes:  rugăciunea și respectul față de adevărurile creștine.

„Puterea bisericii rezidă în Evanghelia din Biblie și din tradiția pe care am moștenit-o de la strămoși. Dacă conservăm aceste valori, lumea ne va urma și putem influența istoria“, a spus Kim. Acum are 70 de ani. Însă nu se consideră prea bătrân pentru a conduce două servicii divine în fiecare dimineață.

Miracolul coreean

Myungsung  nu este singul caz „ciudat“. Un corespondent Christian Telegraph care a vizitat o altă biserică gigantică din Seul a rămas impresionant nu doar de calitatea serviciilor divine sau de mulțimea care participă. Ce l-a uimit cel mai tare a fost experiența unică a vieții sale. A luat parte la serviciul de noapte, într-o zi de vineri, în biserica Manmin. Zece mii de oameni au participat la rugăciunea care a durat până la ora 4 dimineața, cu o pauză de doar 30 de minute. Inevitabil, gândurile i s-au îndreptat spre ceea ce se întâmplă în Occident, amintindu-și „ce servicii sărace în prezență  avem noi la întâlnirile noastre din biserică“.

O privire de ansamblu asupra situației din Coreea elucidează de ce episoade de acest gen pot fi considerate parte a normalității creștinismului din această țară. În 1960, Coreea de Sud avea mai puţin de un milion de creştini. Astăzi, în ţară sunt peste 19 milioane de creştini, potrivit recensământului naţional din 2005. Ei reprezintă aproape o treime din populaţia Coreei de Sud. Astfel, în 2014, aproximativ 30% din sud-coreeni s-au declarat creștini. Nu doar creșterea numerică este semnificativă, ci și calitatea creștinismului. O statistică Pew Forum spune că mai mult de o treime (35%) din creştinii sud-coreeni au spus că religia este foarte importantă în viaţa lor. Acest lucru este demonstrat și de faptul că 33 % din creştinii sud-coreeni împărtăşesc credinţa lor cu necreștinii cel puţin o dată pe săptămână. Mai mult, 77% dintre aceștia  afirmă că merg la biserică cel puţin o dată pe săptămână. În aceste condiții, nimic nu mai este surprinzător cu privire la situația din Coreea.

Credință practică

Sondajul mai arată că aceiași creştini tind să creadă că implicarea socială şi politică este importantă. Myungsung este departe de a fi o biserică concentrată doar pe propriile nevoi. Ea a reușit până acum să creeze alte 24 de biserici și să susțină financiar peste 500 de misionari trimiși în 63 de țări. În plus, biserica sprijină o casă de copii, un spital și are multe alte angajamente sociale.

Poate că aici trebuie identificat un aspect major al forței pe care o are creștinismul coreean. Caracterul practic al acestuia îl face să fie atât de atractiv. Numeroşi creştini sunt implicaţi, prin reţele coordonate adesea de pastori, în popularizarea creştinismului în Coreea de Nord. Există rețele clandestine de sprijinire a fluxului de refugiaţi dinspre nordul totalitar. Biblii sunt introduse prin China și se așteaptă ca prin intermediul lor să se producă în timp erodarea controlului exercitat de dictatura de la Phenian asupra populaţiei.

Această orientare cu conotație politică poate fi observată și în privința bisericii Myungsung. Oamenii se roagă cu pasiune pentru reunificarea celor două țări și pentru pătrunderea creștinismului la frații din nord. Printre cei care se roagă se află și un grup de refugiați nord-coreeni, convertiți la creștinism după ce au reușit să fugă. Chiar dacă acum sunt liberi, nu le este deloc ușor. Traumele încă le marchează existența. Acesta este cazul lui Wonjoon Sung. „De multe ori, coșmarul că am fost prins din nou de cei din nord îmi agită viața. Ori de câte ori mă trezesc dimineața simt libertatea, dar devin tristă gândindu-mă la familia mea, la cei care trăiesc periculos, fără libertate, în Nord.“ Totuși, este conștientă că lamentările nu ajută prea mult, de aceea face ceea ce fac toți creștinii din Myungsung: „Mă rog lui Dumnezeu cu sinceritate pentru a aduce binecuvântare celor din Nord.“

Aceasta nu înseamnă că în Coreea toate aspectele asociate creștinismului sunt perfecte. Poate că natura și structura megabisericilor ar trebui să fie puse sub semnul întrebărilor. În plus, profesorul de teologie creștină Yung Han Kim, de la Universitatea Soongsil din Seul, observa că „creștinismul a fost acceptat de mulți coreeni ca o religie a succesului individual și a prosperității naționale“, de aici derivând și accentul pus pe prosperitatea materială, cu toate neajunsurile sale. Depresiile și sinuciderile în Coreea sunt la un nivel crescut. Dincolo de toate acestea, coreenii sunt legați de viața bisericii și conectați la valorile spirituale. Este ceea ce ar trebui să împingă spațiul tradițional creștin, cum este cel european, la o profundă reflecție cu privire la impactul scăzut al spiritualității în societatea de astăzi.

http://semneletimpului.ro/