Lună: decembrie 2011
"DRAGOSTEA"în viziunea copiilor…
![]() |
| Dragostea pt.bunica… |
”Cand bunica mea a facut artrita, nu mai putea sa se aplece sa-si spele picioarele. Asa ca bunicul i le spala de atunci mereu, desi are si el artrita la maini. Aceasta este dragostea.” (Rebecca- 8 ani)
Aceasta este adevărata dragoste, care ar trebui să emane din noi ,din fiecare.
Dacă un copil,poate vedea în aceasta „DRAGOSTE”,noi oare ce înţelegem prin cuv.acesta?
Sfaturi interesante:
aparent, nicio legatura cu stomatologia:
50% mai scazuta.
Pomul bun
Nu este niciun pom bun care să facă rod rău,şi nici un pom rău care să facă rod bun. (Luca 7:43)
Îmi cântă roua-n frunze de cu zori
Şi mă răsfaţă soarele amiezii;
Amurgul mă îmbracă în culori
Iar noaptea-mi pune-n ram privighetori
Să cânt cu ele-n marginea livezii.
Am trunchiul viguros, bine fixat
De rădăcini adânci, către izvoare,
Coroana mea este smarald curat
Cu verdele-i de soare sărutat,
Dar rodul, rodul cum e,Grădinare?
Pot să hrănesc drumeţul ostenit
Cu roadele din ramuri,rumenite?
Sunt dulci? Sunt hrănitoare? De dorit?
Şi rostul pentru care-am fost sădit
Mi-l împlinesc cu cele oferite?
Sunt întrebări la care mă-nfior
Şi îmi zbârleşte scoarţa echivocul
Ştiind că numai pomul roditor
Are speranţă pentru viitor,
Pe celălalt îmbrăţişându-l…focul.
De-aceea cu evlavie mă-nchin
Cu trunchiul la pământ, şi-n rugăciune
Eu Te implor, o, Grădinar divin,
Pune în trunchiul meu de sevă plin
Altoi de dragoste şi fapte bune.
Să-mi plec cu dragoste spre trecător
Crengile verzi cu rod râzând în soare,
Nu doar frumos, ci bun şi hrănitor,
Şi în zăduful zilei fără nor
Să îi ofer o oază de răcoare.
Atunci voi şti că nu-s doar un copac,
Decor ivit pe verdele câmpiei,
Ci pomul bun prin tot ceea ce fac,
Sunt pomul Grădinarului pe plac
Sădit pentru Grădina veşniciei
Vulcan 30.nov.2011 Simion Felix Marţian
Gânduri:
Dumnezeu îţi dă har suficient pentru fiecare probă prin care trebuie să treci.
Teama ne va părăsi când ne aducem aminte că Hristos este cu noi.
Dumnezeu alege experienţa prin care trebuie sătrecem; noi alegem cum o trecem.
Cei ce se tem de Dumnezeu nu trebuie să se teamă de moarte.
Nu rămâne fără speranţă acel ce-şi pune speranţa în Dumnezeu.
Când un creştin moare, tocmai a început să trăiască.

Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui! (Psalmi 119:2,3) 
