Credinţă şi candoare

Când cadrul e de-a dreptul agresiv
Pe o planetă-n spasme repetate,
Eu tot mai cred, senin, în pozitiv,
Şi dacă mă consideraţi naiv,
Lăsaţi-mi doza de naivitate!

Eu pot să văd dincolo de noroi,
De nori imenşi, de umbre-ntunecate
Că este binecuvântare-n ploi,
Şi dacă sunt naiv, cum ziceţi voi,
Lăsaţi-mi doza de naivitate!

Eu văd un vas în bulgărul de lut
Ce-aşteaptă mâini măiestre, dedicate,
Să-i dea speranţa unui început;
Dacă-s naiv, crezând ce-i de crezut,
Lăsaţi-mi doza de naivitate!

Eu tot mai cred că verbul „a iubi”
E conjugat la timpurile toate;
Nu, nu e desuet, este la zi,
Şi dacă sunt naiv, cum par a fi,
Lăsaţi-mi doza de naivitate!

Nu sunt atins de-ameninţarea grea
Cuprinsă în prognoze-ntunecate,
Eu ştiu că e la cârmă Cineva,
Şi dacă sunt naiv, crezând aşa,
Lăsaţi-mi doza de naivitate!

Cărări şerpuitoare de minciuni
Urcă spre piscuri mari de nedreptate,
Dar cred în Adevăr şi-n oameni buni,
De par naiv, crezând în ficţiuni,
Lăsaţi-mi doza de naivitate!

Eu tot mai cred în „bine” şi-n „frumos”
Însă, vă spun, nu e naivitate,
Este credinţa în Isus Cristos,
Cu El de mână merg pe drum voios,
Pe drumul sigur spre eternitate.

Vulcan martie 2008        Simion Felix Marţian