Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu


Cum poţi începe o relaţie cu Dumnezeu? Aştepţi să te lovească un fulger? Te dedici ca de-acum încolo să faci fapte bune, virtuoase sau religioase? Sau devii o persoană mai bună… astfel încât Dumnezeu să te poată accepta? Ei bine, NICI UNUL dintre aceste lucruri nu-ţi aduce aşa ceva. În Biblie Dumnezeu ne-a arătat clar cum Îl putem cunoaşte. Iată în continuare cum poţi începe o relaţie personală cu Dumnezeu… chiar acum…

 

Principiul unu: Dumnezeu te iubeşte şi are un plan minunat cu viaţa ta.

Dumnezeu te-a creat. Dar nu numai te-a creat, ci te şi iubeşte… atât de mult încât doreşte să-L cunoşti acum şi să-ţi petreci veşnicia alături de El. Iisus a spus: „ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”1

Iisus a venit pentru ca fiecare dintre noi să Îl poată cunoaşte şi înţelege pe Dumnezeu în mod personal. Numai Iisus poate da sens vieţii şi poate dărui un scop în viaţă.

Ce ne împiedică să-L cunoaştem pe Dumnezeu? …

 

Principiul doi: Noi toţi păcătuim şi păcatele noastre ne despart de Dumnezeu.

Adevărul este că toţi simţim această despărţire… este o depărtare de Dumnezeu pricinuită de păcatele noastre. Biblia ne spune: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui….”2

În adâncul sufletului nostru putem simţi indiferenţă faţă de Dumnezeu şi căile Sale sau răzvrătire făţişă… Orice ar fi, este o dovadă a ceea ce Biblia numeşte „păcat”.

Păcatul aduce moarte în viaţa noastră – despărţirea spirituală de Dumnezeu.3 Chiar dacă facem mari eforturi ca să ne apropiem de Dumnezeu, acestea sunt sortite eşecului.

DumnezeuImaginea aceasta arată ce mare este prăpastia dintre noi şi Dumnezeu. Săgeţile ilustrează strădaniile noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Putem încerca să facem fapte bune sau să câştigăm aprobarea lui Dumnezeu printr-o viaţă decentă sau o filozofie de viaţă morală. Însă strădaniile noastre nu pot face să dispară păcatele noastre…

Cum trecem peste această prăpastie? …

 

Principiul trei: Iisus Hristos este singura soluţie – găsită de Dumnezeu – pentru a ne ierta păcatele. Prin El putem cunoaşte planul lui Dumnezeu cu viaţa noastră şi putem avea parte de dragostea Sa.

Alt adevăr este că merităm să plătim pentru păcatele noastre. Problema este însă că plata păcatului este moartea. Dar Iisus Hristos a murit în locul nostru, din dragoste pentru noi, ca să nu fie nevoie să murim fără Dumnezeu. Pe Cruce Iisus a luat asupra Sa toate păcatele noastre, plătind astfel pentru ele. „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu..”4 „…El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui…”5 Fiindcă Iisus a murit pe cruce în locul nostru, acum nu mai este nevoie să trăim despărţiţi de Dumnezeu din cauza păcatelor noastre.

Dumnezeu„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”6

După ce Iisus a murit pentru păcatele noastre, a înviat din morţi.7Astfel ne-a dovedit pentru totdeauna că are dreptul de a promite viaţa veşnică – că este, într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu şi singura Cale de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. De aceea a spus Isus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”8

El ne spune cum putem începe o relaţie cu El chiar acum… în loc să ne străduim şi mai tare să ajungem singuri la Dumnezeu. Iisus spune: „Veniţi la Mine….” „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie…”9 Iisus a suferit la Cruce tocmai datorită dragostei care ne-o poartă. Iar acum ne invită să venim la El, ca să putem începe o relaţie personală cu Dumnezeu.

Nu este suficient să ştim ce anume a făcut Isus pentru noi şi ce ne oferă. Pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu, trebuie să-L primim în viaţa noastră…

 

Principiul patru: Fiecare dintre noi trebuia să ia decizia de a-L primi personal pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor.

Biblia spune: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”10

Îl putem primi pe Iisus prin credinţă. Biblia spune: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”11

Să-L primeşti pe Isus înseamnă să crezi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu – după cum a spus chiar El – şi apoi să-L inviţi să te călăuzească şi să te îndrume în viaţă.12 Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.”13

Şi iată chiar invitaţia lui Isus. El a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”14

Cum vei răspunde la invitaţia lui Dumnezeu?

Gândeşte-te puţin la aceste două cercuri.

Dumnezeu
Viaţa dusă pe cont propriu
 Eul se află la cârma vieţii

 Iisus nu-Şi găseşte loc în această viaţă

 Deciziile se iau şi acţiunile se fac numai sub îndrumarea eului, ceea ce duce adesea la frustrare

 

Dumnezeu
Viaţa dusă sub îndrumarea lui Hristos
 

 Iisus Se află la cârma vieţii

 Eul este supus lui Iisus

 Persoana respectivă vede influenţa şi îndrumarea lui Iisus în viaţa sa

Care cerc descrie cel mai bine viaţa ta?

Care cerc ai dori să descrie viaţa ta?

Începe o relaţie cu Iisus Hristos…

 

Îl poţi primi pe Hristos în viaţa ta chiar acum. Nu uita cuvintele lui Iisus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”15 Dacă ai dori să răspunzi invitaţiei Sale, iată cum o poţi face.

Cuvintele exacte pe care le foloseşti pentru a te dedica lui Dumnezeu nu sunt importante; căci El ştie ce intenţii te animă. Dacă nu eşti sigur cum să te rogi, rugăciunea de mai jos îţi poate fi de ajutor:

 

„Doamne Iisuse Hristoase, vreau să Te cunosc; îmi doresc să vii în viaţa mea. Îţi multumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele, ca să mă poţi accepta pe deplin. Numai Tu îmi poţi da puterea de a mă schimba şi de a deveni aşa cum doreşti Tu. Îţi mulţumesc că m-ai iertat şi că îmi dăruieşti viaţa veşnică alături de Dumnezeu. Acum îmi predau viaţa Tie; Te rog să faci ce doreşti cu ea. Amin.”

 

Dacă ai fost sincer când L-ai rugat pe Isus să vină în viaţa ta, atunci din acea clipă El este în viaţa ta, după cum a promis. Ai de acum o relaţie personală cu Dumnezeu!

Ei bine, te aşteaptă o viaţă întreagă de… schimbări, care te vor ajuta să te maturizezi. Acesta este un proces care are loc pe măsură ce Îl cunoşti tot mai bine pe Dumnezeu citind Biblia, rugându-te şi având relaţii cu alţi copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu să te binecuvânteze!

http://www.everystudent.ro

Mesajul din 18.04.2012


Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

Iacov 1:5

Gr.vocal „ÎNGERAŞII”(Poem de paşte)


Dorinţa creştinului….


Să pot să mă ating de poala hainei Tale
Când istovit de boală mă prăbuşesc pe cale…
Să pot primi putere prin Duhul Tău cel Sfânt…
Să am înţelepciunea ascunsă în Cuvânt!

Să-mi fii mereu alături, când drumul pare greu,
La cârma vieţii mele-Statornic Dumnezeu…
Când valul şi furtuna cu furie lovesc
Să fii Tu Stânca unde salvarea o găsesc!

Învaţă-mă s-ascult când, tainic îmi vorbeşti
Şi-mi spui de jertfa Ta, şi-mi spui cât mă iubeşti…
Să vin umil la cruce cu toată viaţa mea
Ca să primesc iertarea şi mântuirea Ta!

Să pot vesti în lume că Tu eşti Dumnezeu,
Că ne-ai salvat de moarte şi de păcatul greu…
Să-Ţi mulţumesc Isuse că ne-ai răscumpărat
Prin moartea de pe cruce Tu viaţă-n dar ne-ai dat! Amin!

Vulcan 17 apr.2012      Maria Luca

Ce sărbătorim de Paşte? (aşa nu, aşa da)


Paştele la români are o importanţă din ce în ce mai profană. De la pretext economic la ocazie de pseudojustiţie mediatică, s-ar părea că sărbătoarea pascală a ajuns mai mult un motiv ca românul sărac să-şi mai umple stomacul (ori să regrete că nu poate face asta), sau un prilej de concediu pentru românii mai căpătaţi, care să se distreze, în funcţie de dimensiunea portofelului.

Nu-i de mirare că deja proverbialele interviuri de la vaxpopuli.ro au ajuns la o a treia ediţie, după ce ne-au amuzat şi întristat deopotrivă în 2010 şi 2011.

Sigur, şansele ca protagoniştii neştiutori ai interviurilor să ajungă să citească acest articol sunt, probabil, zero. Însă dimensiunea ignoranţei cu privire la momentul capital al creştinismului nu se opreşte doar la identificarea evenimentelor pascale şi, prin urmare, nu îi cuprinde doar pe românii fără prea multă carte.
Tocmai fiindcă Paştele este un eveniment cu implicaţii şi consecinţe uriaşe el a fost instituit ca o sărbătoare anuală, un prilej pentru ca fiecare individ să poată înţelege mai bine, de la an la an, evenimentele cruciale care au avut loc în urmă cu aproape două milenii.

Întrebări precum “de ce a trădat Iuda?”, “cine L-a ucis pe Iisus? sau “de ce a trebuit să moară Christos?” continuă să provoace discuţii cu ramificaţii ample printre intelectuali. Răspunsul, deseori greu accesibil, se lasă găsit abia în timpul unei investigaţii.
Semnele timpului a publicat o serie de astfel de investigaţii bine documentate, care urmăresc îndeaproape firul evenimentelor care au precedat răstignirea Mântuitorului. Aceasta fiindcă, aşa cum scrie Norel Iacob în editorialul care deschide seria, ”biserica trebuie să-şi recitească testamentul, nu sub teroarea urgenţei născute din spaimă, ci cu un simţământ al importanţei şi al responsabilităţii care nu lasă loc timpului pierdut.”

De unde provine sărbătoarea originală a Paștelui, păstrată de poporul evreu cu mult timp înainte de timpul lui Christos, afli din Al doilea şi al treilea exod (ce să mănânci şi să bei ca să trăieşti veşnic), un articol de Marius Mitrache.

Anticiparea profetică lui Iisus Christos este unică în istoria religiilor prin profunda ei specificitate. Buda, Confucius şi Mahomed s-au remarcat ca lideri şi învăţători pentru timpul şi cultura lor şi, dintr-un anumit punct de vedere, au fost anticipabili, însă de o manieră mai degrabă generală decât particulară. În cazul niciunuia dintre ei, importanţa rolului pe care urma să-l aibă nu a fost sesizată de când era în scutece, cum s-a întâmplat în cazul lui Iisus Christos, scrie Lucian Ştefănescu înUmbrele care luminează – Cum a fost cunoscut Christos înainte de întrupare.

Despre intrarea triumfală în Ierusalim a Domnului Christos, singurul eveniment pe care îl relatează toţi cei patru evanghelişti, scrie Constantin Dinu în Strigătul contrastelor.

Se ştie că mulţi evrei, unii chiar contemporani cu Iisus, au pretins că sunt Mesia cel aşteptat. Dintre aceştia, doar Iisus din Nazaret este numele care a dăinuit de-a lungul timpului. În schimb, prea puţini dintre contemporanii Săi L-au recunoscut şi acceptat ca Mesia, iar această realitate dă naştere unei întrebări: de ce a fost respins Iisus? Răspunde Laurenţiu Moţ în articolul intitulat Cu spatele la Infinit.
După duminica Floriilor, în care Domnul Christos a intrat în Ierusalim, evenimentele au urmat o desfăşurare căreia tradiţional îi spunem “Săptămâna Patimilor”. Florin Iacob face o analiză pe zile a acestei săptămâni, într-un material care invită la un studiu mai atent: Contemporan cu Săptămâna Patimilor.
Gestul supremei ipocrizii a apostolului vânzător a rămas peste milenii ca imagine culturală. Cu ce să-l compari? Cu sărutul unui soţ infidel, care se arată galant cu soţia în public? Florin Lăiuîşi provoacă cititorii să zăbovească asupra personalităţii celui mai mare trădător din istorie, citind despre Sărutul lui Iuda sau Creştinismul politic.

Grădina Ghetsemani continuă să fie unul dintre locurile cele mai căutate de turiştii amatori de curiozităţi din Ţara Sfântă. Dar ce însemnătate mai poate avea, astăzi, agonia suferită de Mântuitorul, cândva, în „Presa de Măsline”? Răspunde Ion Buciuman în Ghetsemani, suspinul divin.

George Uba încearcă să răspundă la o întrebare dificilă dar incitantă: de ce a tăcut Fiul lui Dumnezeu atunci când a fost judecat de oameni? Tăcerea Mieluluiîndeamnă la reflecţie.
Despre semnificaţia celor şapte cuvinte rostite de Domnul Christos pe cruce scrieMădălin Avrămescu, într-o analiză de perspectivă: Lumea văzută de pe cruce.

O invitaţie la continuarea investigaţiei o lansează Alina Kartman, care recenzează cartea Pledoarie pentru Cristos – de Lee Strobel – o selecţie persuasivă de erudiţie pe înţelesul tuturor, o antologie de 13 interviuri cu cercetători şi profesori la universităţi de renume, care dezbat în esenţă istoricitatea şi divinitatea lui Iisus.

Și aceasta nu este decât o parte dintre articolele cu tematică de Paște disponibile în secțiunea Revistă.

http://www.infocrestin.com