În timp ce, jos, în oraş, preocuparea multora este aceea de a afla toate felurile de combinaţii politice ce se fac înaintea alegerilor locale, sus, în cartierul Micro 3B-Dallas, locuitorii blocurilor au ajuns la limita răbdării. E din nou cald şi ei simt deja că nu mai pot suporta mirosurile groaznice şi mizeriile care ies din reţeaua de canalizare ajunsă praf şi pulbere.
Poate că
nu aş fi reluat subiectul acesta, despre care am scris cu foarte puţin timp în urmă, dacă nu eram martor la ceea ce s-a petrecut ieri, în jurul orei 12.00, pe strada Traian din acest cartier. În timp ce o echipă de muncitori îşi făcea de lucru la zidul de sprijin, un funcţionar de la Primăria Vulcan îi cerea insistent unui angajat al secţiei de Ape din localitate să aducă urgent vidanja.
Muncitorii
sunt cei angajaţi de firma sătmăreană. Cea care s-a apucat de reparat străzile şi aleile de aici. Oamenii au reînceput munca în urmă cu vreo două săptămâni. Nu cu retuşul lucrărilor stricate în lunile de iarnă, ci cu zidul acesta de sprijin amplasat după deluşorul din spatele blocurilor turn de pe Şt. O. Iosif. Motivul pentru care inginerul de la primărie îi chema pe cei de la Ape era o gură de canal, aflată în spatele blocului turn 7, din care ieşea încontinuu mizerie.
În scurt timp,
la faţa locului au ajuns şeful secţiei de Ape, însoţit de doi colegi de-ai dumnealui. Nu mi-a fost greu să-mi dau seama că nu-i prima dată când că dumnealui e chemat tot pentru ceva similar. Şi, într-adevăr, nu m-am înşelat. De astă toamnă, de când au început lucrările în Dalas, n-a fost săptămână în care să nu fi urcat în acest cartier. Motivul: canalizarea care-i la pământ şi care dă afară pe toate părţile.
Cei de la Ape
îi arată cu degetul pe constructori. Că, din neglijenţă, au rambleiat materiale pe stradă, exact peste gurile de canal. Că au distrus întreaga tubulatură a canalizării de pe strada Traian. Că, din cele douăsprezece guri de canal de pe această stradă, dacă se mai văd patru. Şi astea fiind pline cu tot felul de mizerii. Celelalte sunt fie acoperite cu pământ, fie că legăturile lor cu blocurile din partea de sus au fost secţionate.
Maistrul care-i
Coordonează pe muncitorii care ridică zidul de beton se apără. Spune că, dimpotrivă, oamenii lui sunt aceia care nu mai contenesc desfundând gurile de canalizare. În care, după amiaza, când ei pleacă, copiii din blocurile învecinate aruncă bolovani şi resturi de materiale de construcţii. Apoi, bărbatul se jură când aude ce zic locatarii. Că ai lui sunt aceia care au furat ramele şi capacele metalice de la gurile de canal.
Ce aţi reţinut din
povestea aceasta? Ceea ce trebuia, mă gândesc. Anume că nu am greşit când am scris de mii de ori că lucrarea din Dallas nu e făcută cu cap. Cum sunt, de fapt, de părere mai toţi locuitorii. Mai întâi ar fi trebuit pusă la punct întreaga reţea de canalizare. De sus până jos. Şi doar după aceea să se fi început cu reparaţiile aleilor şi străzilor. Mi-am dat seama că punctul meu de vedere coincide cu al inginerului de la primărie pe care l-am găsit acolo. Dumnealui mi-a spus că aşa a fost, de fapt, conceput proiectul iniţial, care datează din 2007. Numai că, după aceea, şi din cauza celor de la Ape, dar şi a primăriei, lucrările de remediere a canalizării au rămas în aer şi, după cum se vede, locuitorii din Dalas sunt cei care trag, pe mai departe, ponoasele
Când vezi zilnic cum mulţimea
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 