În via-ntinsă, verde, roditoare,
În care străluceşte bobul plin,
Se-nalţă drept, îmbrăţişat de soare,
Un viguros, frunzos, umbros smochin.
Pus cu speranţă, ca şi via-ntreagă,
A fost săpat, udat şi el la fel,
Dar când a vrut stăpânul să culeagă
Nu a găsit nici o smochină-n el.
Şi pentru că n-a fost sădit în vie
Să facă umbră, să ocupe loc,
A hotărât stăpânul, cu mânie,
Să-l taie şi să îl arunce-n foc.
A mijlocit vierul, cu răbdare,
S-a angajat că-l va mai îngriji
Încă un an, vreme hotărâtoare
În care va rodi sau va pieri.
***
Ocupi şi tu un loc în adunare
Ca şi smochinul, în acelaşi mod,
Udat de-ale Cuvântului izvoare,
Dar…va găsi Stăpânu-n tine rod?
Ai fost sădit cu dragoste divină
Şi îngrijit cu mângâieri cereşti,
Dar Cel ce-ţi dă şi apă, şi lumină
Aşteaptă de la tine să rodeşti.
Vine Stăpânul, trece printre rânduri
Şi cercetează via răbdător,
Dacă n-ai roade, nu mai sta pe gânduri,
Nu oscila-ntre roade şi… topor.
Să dăm prin Duhul roadă spre lumină,
Avertismentu-i fără echivoc:
„Toporu-i deja-nfipt la rădăcină,
Iar cei neroditori vor arde-n foc.”
A fost săpat, udat şi el la fel,
Dar când a vrut stăpânul să culeagă
Nu a găsit nici o smochină-n el.
Să facă umbră, să ocupe loc,
A hotărât stăpânul, cu mânie,
Să-l taie şi să îl arunce-n foc.
S-a angajat că-l va mai îngriji
Încă un an, vreme hotărâtoare
În care va rodi sau va pieri.
***
Ocupi şi tu un loc în adunare
Ca şi smochinul, în acelaşi mod,
Udat de-ale Cuvântului izvoare,
Dar…va găsi Stăpânu-n tine rod?
Şi îngrijit cu mângâieri cereşti,
Dar Cel ce-ţi dă şi apă, şi lumină
Aşteaptă de la tine să rodeşti.
Şi cercetează via răbdător,
Dacă n-ai roade, nu mai sta pe gânduri,
Nu oscila-ntre roade şi… topor.
Avertismentu-i fără echivoc:
„Toporu-i deja-nfipt la rădăcină,
Iar cei neroditori vor arde-n foc.”
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 