Lună: mai 2012
Nu rataţi, sâmbătă, la Peştera Bolii: / Concertul anual de Muzică religioasă Acapella, ediţia nr. 5
Sâmbătă, 19 mai, dimineaţa, Peştera Bolii va fi din nou pregătită de sărbătoare. În cea mai cunoscută şi vizitată peşteră din judeţ va fi organizată cea de-a V-a ediţie a concertului anual de Muzică religioasă Acapella.
DELYA BURNEI (Stand pe genunchi in noapte)
Brian Welch, un fost star rocker satanist mărturisește că Dumnezeu este Creatorul
Brian Welch începând din 1993, a format împreună cu nişte prieteni, trupa Korn, trupă premiată și apreciată de critici, și a vândut 60 de milioane
de albume în întreaga lume.
“A fost un star rock, dar în interior am fost un om mort.” spune Welch, fost chitarist şi unul din membrii fondatori ai trupei Korn. Crescut într-o familie creştină, a avut o copilarie linistită, dar timiditatea lui i-a cauzat problemele de multe ori în adolescență şi tinerețe. În lumea muzicii, trupa lui a devenit un refugiu sigur de respingere şi marginalizare. Durerea și presiunea care au venit din faima de muzician l-au dus la lumea drogurilor.
“Am crezut că trăiesc în iad. Am vrut doar să adorm și să nu mă mai trezesc. Am vrut să mor “, spune Welch. “Am iubit faimă, banii, succesul, am iubit acele lucruri, care am crezut că mă fac fericit”.
Dependența de droguri a devenit tot mai mare şi mai mare până a ajuns să le consume în fața fiicei sale. S-a adâncit așa de mult în aceste lucruri, mai mult decât și-ar fi putut vreodată imagina. S-a gândit să părăsească trupa pentru a ieși din acest abis, dar nu au îndrăznit să ia un pas hotărâtor.
Într-o zi a primit un e-mail de la un prieten cu un verset din Biblie, versetul din Matei 11 : 28 (“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”). Câteva săptămâni mai târziu, prietenul l-a invitat la o biserică evanghelică, unde Welch l-a acceptat pe Hristos în viaţa lui.
“Am simţit că Isus mi-am spus: “nu te condamna” și am simțit dragostea Lui mare.” A doua zi, el a aruncat toate drogurile care le avea în casa lui şi i-a promis fiicei sale că va fi mereu cu ea.
Brian Welch s-a alăturat comunității creştine unde a fost introdus de prietenul său şi au făcut împreună o călătorie specială în Ţara Sfântă. Acolo el, un fost membru al trupei satanice, a primit botezul chiar în râul Iordan. Când s-a îmbracat în haine albe, chiar înainte de botez, a început să plângă ca un copil și să ceară iertare lui Dumnezeu, și după botezul prin scufundare, imediat a simţit pacea pe care o dă Dumnezeu.
“Dumnezeu a intrat inima mea şi mi-a dat darul să înţeleg că totul este făcut prin El şi pentru El “, repetă Brian Welch la fiecare interviu acordat. Cuvintele sale despre iubirea de Dumnezeu, sunt în contrast cu aspectul său frapant de rocker tatuat.
Mulțumesc,Tată!
Când am plecat, sedus de vraja lumii,
De cântecul sirenelor, sonor,
Eu nu vedeam nici marginea genunii
Nici adâncimile deşertăciunii,
Ci totul îmi părea strălucitor.
Durerea Ta îmi urmărea plecarea
Şi nepăsarea mea o adâncea;
Mi-ai urmărit cu ochii trişti cărarea,
Dar m-a-nghiţit cu lăcomie zarea
Când înaintea mea se deschidea.
M-a înşelat fragila poleială,
A fost o cursă clinchetul de-argint,
Trăiam într-o lumină ireală
Şi îmi minţeam privirea cu beteală,
Dar inima nu am putut s-o mint.
Căci am simţit că lumea nu-ţi oferă,
Oricât ai vrea plăceri din ea să storci,
Decât un act pe-o scenă pasageră
Iar când decorul, foaie efemeră,
Se schimbă brusc, primeşti un rol la porci.
A fost contactul cu realitatea,
A fost prohodul viselor murind
Şi am rămas în toată nuditatea
Pierzându-mi straiul ce e demnitatea,
Când am privit la roşcove cu jind.
Mai este pentru mine îndurare?
Mai poate sfidătorul fi iertat?
Mi-e foame, Tată! Mi-e şi frig şi doare
Această-ntunecată depărtare,
Primeşte-mă, te rog, să-ţi fiu argat!
Veneam sfios, un om bătut de soartă
Trăind doar la un pas de „prea târziu”,
Dar Tu mă aşteptai de mult la poartă,
Odrasla Ta care fusese moartă
Venea argat, dar o primeai ca fiu.
Mi-ai pus pe umeri, Tată, haină nouă,
M-ai încălţat şi mi-ai dat şi inel,
Îmi încolţea în geană bob de rouă
Când m-ai cuprins cu mâinile-amândouă,
Tăind apoi şi cel mai gras viţel.
Cine-ar putea iubi la fel ca Tine
Şi cine ar putea la fel ierta?
Eu m-am întors de pe cărări străine,
Dar m-ai primit aşa cum se cuvine
Unui moştenitor din casa Ta.
Mă arde o dorinţă, Sfinte Tată,
Că celelalte-n faţa ei pălesc:
Aş vrea ca de acum, viaţa-mi toată
Trăită în slujire ne-ncetată
Să fie un continuu…MULŢUMESC!
Amin
Vulcan, 2.07.2007 Simion Felix Martian
Şi nepăsarea mea o adâncea;
Mi-ai urmărit cu ochii trişti cărarea,
Dar m-a-nghiţit cu lăcomie zarea
Când înaintea mea se deschidea.
A fost o cursă clinchetul de-argint,
Trăiam într-o lumină ireală
Şi îmi minţeam privirea cu beteală,
Dar inima nu am putut s-o mint.
Oricât ai vrea plăceri din ea să storci,
Decât un act pe-o scenă pasageră
Iar când decorul, foaie efemeră,
Se schimbă brusc, primeşti un rol la porci.
A fost prohodul viselor murind
Şi am rămas în toată nuditatea
Pierzându-mi straiul ce e demnitatea,
Când am privit la roşcove cu jind.
Mai poate sfidătorul fi iertat?
Mi-e foame, Tată! Mi-e şi frig şi doare
Această-ntunecată depărtare,
Primeşte-mă, te rog, să-ţi fiu argat!
Trăind doar la un pas de „prea târziu”,
Dar Tu mă aşteptai de mult la poartă,
Odrasla Ta care fusese moartă
Venea argat, dar o primeai ca fiu.
M-ai încălţat şi mi-ai dat şi inel,
Îmi încolţea în geană bob de rouă
Când m-ai cuprins cu mâinile-amândouă,
Tăind apoi şi cel mai gras viţel.
Şi cine ar putea la fel ierta?
Eu m-am întors de pe cărări străine,
Dar m-ai primit aşa cum se cuvine
Unui moştenitor din casa Ta.
Că celelalte-n faţa ei pălesc:
Aş vrea ca de acum, viaţa-mi toată
Trăită în slujire ne-ncetată
Să fie un continuu…MULŢUMESC!
Vulcan, 2.07.2007 Simion Felix Martian

