SILVIU BANGEAN ( Iubirea sa ramana-n veci…)
Lună: mai 2012
Durerea unei mame
In viaţă întâlneşti adeseori dureri
Ce-ţi tulbură fiinţa şi inima îţi frânge…
Te-ntrebi de ce-i aşa…când unii sunt ferice
Sunt alţii-n disperare şi sufletul le plânge!
O mamă care-şi vede copilul cum se stinge
Precum o lumunare ajunsă la sfârşit,
E-aşa neputincioasă şi strigă cu durere,
Nu poate să-nţeleagă…e totul prea cumplit!
Prin faţa ei deodată trec clipe fericite,
Când îl ţinea pe braţe şi-l legăna cu dor,
Apoi întâii paşi şi vorba dulce -mamă-
Şi anii ce-au trecut ca pasărea în zbor!
Acum era un tânăr cu vise, idealuri,
Ce preţuia viaţa cu tot ce-nseamnă ea….
Dar undeva-n adâncul fiinţei lui, o boală
Îl măcina încet făcându-i soarta grea!
Şi lupta a-nceput! Cu mama lui alături
S-a războit cu boala şi n-a încetat să spere….
Dar totul s-a sfârşit!!! Trecând în nefiinţă
El a lăsat în urmă suspine şi durere!
E-atâta disperare în inima de mamă…
Nici lacrimi nu mai are…izvoarele-au secat!
E totul fără sens…zadarnic caută-n jur
O rază de lumină când fiul i-a plecat!
O, Suflete zdrobit! Priveşte către cer,
De-acolo poţi primi alin şi mângâiere….
Acolo Dumnezeu te-aşteaptă ca să-L chemi,
În clipa de-ncercare doar El îţi dă putere!
Întoarce-te spre Tatăl….de-atâta timp te-aşteaptă…
Doar El îţi dă speranţă că într-o zi, cânva,
Când firul vieţii tale aici se va sfârşi
Pe fiul tău iubit în cer vei revedea!
Vulcan 05 mai 2012 Maria Luca
Ieri am aflat despre moartea unui tânăr, vecin cu mine, trecut în nefiinţă în urma unei boli groaznice, fără nici o şansă de vindecare.Am fost adânc tulburată de această veste şi m-am gândit la durerea acestei mame ce i-a fost alături până în ultima clipă. Domnul să o întărească!Lupeniul nu mai are telescaun, fiindcă va avea telegondolă!
Nici nu mi-a venit să cred cât de mult s-a lucrat, într-o lună şi opt zile, pe şantierul telegondolei din Straja – Lupeni. Dacă îmi spunea asta un altul, decât maistrul Gheorghe Savin, vechea mea cunoştinţă de la Vulcan, chiar că ziceam că-i vrăjeală.
Dar nu e,
fiindcă meşterul are, pe teren, confirmarea ziselor sale. Lucrările au început la 1 aprilie, iar acum tot ce era planificat să se facă este realizat. Prima şi prima dată au fost demontaţi cei 31 de stâlpi ai vechiului telescaunul, au fost date jos cablurile şi s-au dezechipat staţiile de plecare şi de întoarcere. Asta, fiindcă, vă spun acum, traseul telegondolei din Lupeni îl urmează pe cel al telescaunului.
Din cei 13
stâlpi pe care se va sprijini instalaţia pe cablu a telegondolei, au fost săpate fundaţiile pentru unsprezece. E săpată fundaţia şi sus, la staţia de întoarcere, care are pregătită armătura ce va fi aşezată azi-mâine, iar la opt dintre stâlpi a fost deja montată armătura de fier beton. Şi, ca să termin cu stâlpii, s-a executat şi radierul din beton la patru dintre ei. Cel mai greu e cu stâlpii nr.7 şi 9, pentru că se ajunge foarte greu cu autovehiculele grele la locul pe care ei sunt amplasaţi.
Meşterul Gheorghe Savin
se poate considera deja artist în construcţii de acest gen. După cea din Vulcan şi, parţial, cea din Voineasa, este la a treia telegondolă de care s-a apucat. Anul şi telegondola, aşa i-a mers meşterului. La Lupeni, are în subordine 25 de meseriaşi – dulgheri, betonişti etc. – cu care e în stare să mute Straja din loc dacă i se porunceşte asta. Ieri, în jurul orei douăsprezece, jos, la staţia de îmbarcare a telescaunului se sortau stâlpii şi celelalte structuri metalice ale fostei instalaţii pe cablu, care urmează să fie vândute la licitaţie de către consiliul local.
Telegondola din
Lupeni parcurge un traseu de 2,5 kilometri. Mai scurt decât al celei din Vulcan. Va avea 47 de cabine a câte opt locuri fiecare. „Ce culoare vor avea?”, îl descos pe meşterul Gheorghe Savin. „Nu ştiu, zău! zice el şi se scarpină după ceafă. Aia de la Vulcan, ştii, e portocalie, aia de la Voineasa e verde, iar asta…” „… asta o să fie roşie”, i-am continuat eu vorba. „Posibil, posibil”, este de acord şi meşterul. Pe grafic, lucrările de finalizare a telegondolei figurează la începutul lunii octombrie. „O să fie gata la timp, nici nu discut”, confirmă şi şeful punctului de lucru.
Pentru administraţia publică
locală a municipiului Lupeni construcţia telegondolei din Straja înseamnă punerea în practică a proiectului care vizează modernizarea acestei staţiuni turistice. „Turiştii care vor veni la iarnă să schieze în masivul Straja vor ajunge sus cu această telegondolă, dă asigurări edilul şef al municipiului. Acolo vor avea la dispoziţie şase pârtii de schi modernizate, iar serviciile şi confortul pe care preconizăm să le oferim vor fi cu adevărat dintre cele pe care trebuie să le aibă o staţiune turistică tot mai căutată, aşa cum a devenit, în ultimii ani, Straja – Lupeni”.
Anunt:
Ne cerem scuze,d-voastra vizitatorilor blogului,pt.”pauza”(lipsa postarii articolelor )
in aceste cateva zile,determinata de o „avarie” in echipamentul de lucru (defect calculator)
Cu ajutorul D-lui si prin bunavointa unei persoane dornica sa ajute lucrarea D-lui,pana la
remedierea problemelor,am fost ajutati cu un leptop pt.cateva zile .
Multumim D-lui si persoanei care ne ajuta,va multumim si voua pt.rabdare si intelegere.
Admin. Nelu Martian
Învață-ne să ne rugăm
„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui!” (Luca 11:1b)
Când cu evlavie, plini de credinţă
Pe paginile sfinte ne-aplecăm,
Găsim şi-această nobilă dorinţă,
Această cerere, în umilinţă:
„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!”
Doreau deci ucenicii o-nălţare
A sufletului către Cel de Sus,
Şi-au înţeles că rugăciunea are
În ea putere, binecuvântare,
Învăţător fiindu-le Isus.
Dar „Tatăl nostru”, rugăciunea vie
Arzând şi-acum de două mii de ani,
A fost doar lecţia de teorie
Căci partea practică, precum se ştie,
Ni se relevă doar în Ghetsimani.
Imaginea de-aici, tulburătoare,
Ne-nvaţă practic cum să ne rugăm.
Isus strigând, cu sânge şi sudoare,
În rugăciunea Lui stăruitoare,
Este modelul vrednic să-L urmăm.
Învaţă-ne să ne rugăm, Isuse,
Aşa fierbinte cum Tu Te-ai rugat,
Cu faţa la pământ, ca oi supuse,
Cu inimile noastre jertfe-aduse
Pe-un foc de dor, arzând neîncetat.
Pune în noi un duh de rugăciune
Cu care să mutăm munţii din loc,
Să prindă flacără orice tăciune
Şi plini de râvnă şi înţelepciune
Să întreţinem viu al jertfei foc.
Cerem, ca ucenicii altădată:
„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!”
Ştim că ne-asculţi și vei răspunde-ndată,
De-aceea vrem ca lecţia-nvăţată,
Cu frenezie să o aplicăm.
A sufletului către Cel de Sus,
Şi-au înţeles că rugăciunea are
În ea putere, binecuvântare,
Învăţător fiindu-le Isus.
Arzând şi-acum de două mii de ani,
A fost doar lecţia de teorie
Căci partea practică, precum se ştie,
Ni se relevă doar în Ghetsimani.
Ne-nvaţă practic cum să ne rugăm.
Isus strigând, cu sânge şi sudoare,
În rugăciunea Lui stăruitoare,
Este modelul vrednic să-L urmăm.
Aşa fierbinte cum Tu Te-ai rugat,
Cu faţa la pământ, ca oi supuse,
Cu inimile noastre jertfe-aduse
Pe-un foc de dor, arzând neîncetat.
Cu care să mutăm munţii din loc,
Să prindă flacără orice tăciune
Şi plini de râvnă şi înţelepciune
Să întreţinem viu al jertfei foc.
„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!”
Ştim că ne-asculţi și vei răspunde-ndată,
De-aceea vrem ca lecţia-nvăţată,
Cu frenezie să o aplicăm.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 