Dispare dragostea din cuplu dupa 3 ani?


Ajuns la biroul in care imi petrec cea mai mare parte a programului de muncă, primul lucru pe care îl fac este sa deschid messengerul. Șeful meu poate să vă confirme (sper) că nu sunt unul dintre acei lucrători care își pierd vremea, adâncindu-se în tot felul de discuții interminabile. Dar, mess-ul meu va fi deschis toată ziua dintr-un motiv aparte: la celălalt capăt se găsește Dana, soția mea. Să îi pot scrie măcar o dată la ceva vreme că o iubesc și să am posibilitatea asta permanent la îndemână mă face să mă simt mai aproape de ea. Pentru că cele 9-10 ore în care sunt plecat de acasă mă împing să experimentez un dor nebun, realmente…

Acum citesc în Adevărul… o minciună, dintr-un studiu care zice că ”Dragostea dispare din cuplu după trei ani ”. Pe bune? Noi am trecut de ceva vreme peste acești primi trei ani. Bine că distinșii cercetători nu au luat și familia Zaharia la întrebări: le-am fi stricat bunătate de studiu! Sau le-ar fi trecut prin cap să redefinească acest concept, să vadă ce trece, de ce și la cine. Pentru că, deși sunt exemple la modă, Oana și Pepe, Irinel și Moni ori alții ca ei, nu sunt tocmai etaloanele în ceea ce privește relația sănătoasă de cuplu.

Dragostea noastră nu a trecut și am așa un feeling că nici nu o va face, deși sunt mult mai chel, deși nu mai am cele 55 de Kg de la 22 de ani, deși îmbătrânim (frumos) cu fiecare an care trece. Aș putea spune că, dimpotrivă; ea este mult mai matură acum, mai stabilă, mai aproape de esență. Pe măsură ce anii trec, folosesc tot mai rar pronumele personal ”eu”, înlocuindu-l, pe negândite, cu ”noi”. Tot mai mult îmi doresc să fiu acela care îi dăruiește zâmbere și bucurii, să o știu aproape, mereu, să dăruiesc de la mine pentru fericirea ei . Lucky me, sentimentele sunt reciproce.

Vă încurajez să credeți ceea ce este scris în 1 Corinteni, cap. 13:

Dragostea nu va pieri niciodată!

Articol scris de Marian si Dana

http://neclintit.com/2012/06/12/dispare-dragostea-din-cuplu-dupa-3-ani/

GELU DEMIAN (Predică) „TREBUIE”


E păcat să fumezi? (1)


Întrebarea asta mi-a pus-o în gura mare cineva într-o curte unde erau şi alţi români. Unul mai şugubăţ s-a oferit să răspundă, „e păcat dacă fumezi ţigări ieftine!” Un altul a zis imediat că dacă nu inhalezi nu e păcat; astfel pipa şi trabucul nu intră pe lista producătoarelor de fum păcătos.

Eu am „fumat” o singură dată în viaţă. Aveam cam 8 ani şi un nene a aruncat un chiştoc de ţigară ce încă fumega pe trotuarul din faţa casei noastre unde mă jucam eu. M-am uitat încoace şi-n colo dacă mă vede cineva, şi fiind în siguranţă am ridicat ţigara şi am tras o dată din ea. Am tuşit de am văzut stele verzi şi am aruncat ţigara imediat. Mi-a ajuns pentru tot restul vieţii.

Mai târziu însă am fumat „second hand” cum zice americanul. Prin birouri unde am muncit, prin cofetării unde am băuta cafeaua, prin restaurante unde am mâncat şi-n orice altă încăpere în care mă aflam şi-n care se fuma (şi-n România se fuma mult! Numai în China am văzut oameni fumând mai mult, şi nu pentru că-s mai mulţi chinezi decât români. Asta m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva fumatul e o boală produsă de comunism… şi probabil că am avea motive să gândim că este. Dacă nu o boală, cel puţin un mijloc de revoltă, sau unul de calmare a nervilor şi îngrijorărilor, sau unul de trecere a timpului în perioada dintre începutul şi sfârşitul unui cincinal).

Fumul de ţigară nu mi-a plăcut niciodată. Mai vedeam câte o fată sau un băiat ce fumau şi se sărutau şi mă gândeam cum ar fi

să săruţi un fumător…

Dar acum întrebarea ce mi s-a pus era serioasă şi m-am gândit la ce aş răspunde la ea. E păcat să fumezi? Se poate dovedi cu Biblia că e păcat? Este clar că o interdicţie explicită nu există, dar este ceva implicit?

Ştiu că păcatul fumatului era şi mai este înfierat cu precădere în cercurile evanghelice. Dacă e vorba să „evanghelizăm” atunci atacăm cu uşurinţă băutul de alcool şi fumatul. „Pocăiţii” nu beau alcool şi nu fumează! Şi dacă e vorba să „pocăim” pe cineva, atunci trebuie neaparat să-i determinăm să renunţe la fumat şi la băut. Eventual, dacă-i facem şi să se îmbrace ca noi şi să cânte în cor, atunci i-am pocăit cum trebe!

Îmi amintesc cum căutam adresa unei biserici americane în care urma să vorbească un ins care-mi plăcea şi ne-am trezit conducând în urma unei maşini pe geamul căreia şoferul scotea din când în când mâna să scuture scrumul ţigării ce-o fuma. Erau 4 inşi în maşină şi am spus soţiei că eu cred că ar trebui să mergem după ei; aveam sentimentul că ei merg la biserica căutată de noi şi că ştiau drumul (asta era acum 22 de ani, înainte de GPS-uri!). Soţia mi-a răspuns că ea nu crede că tipii aceia merg la biserică… doar fumează! Dar am avut dreptate! La biserică s-au dus! Într-o altă ordine de idei, mersul la biserică nu-i numai pentru sfinţi ci şi pentru păcătoşi! Dacă vom stabili că e păcat să fumezi!

Împărtăşesc cu un prieten idea că, dacă de exemplu aş ieşi duminica după predică în faţa bisericii şi aş aprinde o ţigară nu aş mai predica în nici o biserică evanghelică (românească) şi nici nu aş mai putea păstori una! Dar dacă în calitate de păstor şi predicator minţesc, urăsc, înşel, mă uit la porno când nu mă vede nimeni sau comit tot felul de păcate „creştineşti” (bârfă, lăcomie, invidie, concurenţă, etc) atunci nu are nimeni treabă cu mine. Îmi pot face mai departe treaba de păstor sau predicator!(Va urma)

dorupope.com

VIDEO Filmare aeriană spectaculoasă. Castelul Peleș, văzut de sus


O firmă specializată în filmare și fotografie aeriană  va oferă o imagine impresionantă a Castelului Peleș, dintr-o perspectivă originală care îi pune și mai bine în valoare frumusețea celebră

Reședința regală din Sinaia a fost filmată din unghiuri care nu sunt posibile de la nivelul solului, de un elicopter telecomandat al celor de laskycam.ro

În portofoliul de panorame aeriene de 360 de grade al firmei figurează, din Prahova, atât Castelul Peleș cât și stadionul „Ilie Oană ”

Vedeți aici Castelul Peleș și împrejurimile acestuia, dintr-o perspectivă inedită  (veţi rămâne surprinşi de ceea ce o să vedeţi)

Vedeți aici și panorama stadionului din Ploiești

Pentru realizarea acestor fotografii se folosește un elicopter telecomandat (UAV) care este capabil să transporte aparatura fotografică la o înălțime de maximum 500 metri.

http://www.adevarul.ro/locale/ploiesti/FOTO-VIDEO_Filmare_aeriana_si_panorama_de_360_de_grade_a_Castelului_Peles_0_724127672.html

Ce nu trebuie sa facem intr-o cearta


Orice cuplu trece prin momente în care fericirea căminului este perturbată de neînțelegeri între cei doi parteneri, care duc cel mai adesea la ceea ce numim cu toții „ceartă”. Deși unii vă vor spune că în cuplul creștin cearta este interzisă și chiar poate fi eliminată de tot, noi vă garantăm că, dincolo de dragostea imensă ce o purtăm celui drag, va veni și momentul unui astfel de test al relației noastre. Conflictul nu este neapărat un lucru negativ. Dinpotrivă, el ne poate ajuta să ajungem la un numitor comun, să ne cunoaștem mai bine, să ne rezolvăm problemele – punându-ne pe aceeași lungime de undă și, de ce nu, să ne demonstrăm dragostea într-un mod practic, prin felul în care facem compromisuri pozitive, investind în relația cu cel drag, renunțând la orgoliu, acordându-i valoare.

În cele ce urmează vom încerca să identificăm acele lucruri pe care NU trebuie să le facem în momentele de confruntare conjugală; să vedem elementele distructive ale certurilor, pentru a le elimina atunci când ne vom confrunta cu o astfel de situație, pentru o mai sigură și mai rapidă rezolvare a conflictului și pentru restaurarea armoniei de cuplu.

Sunt câteva elemente, tehnici „murdare” folosite de obicei în conflict, pe care cei ce doresc restaurarea păcii și rezolvarea conflictului, ar trebui să le evite. Observați că nu fac nici o referire la manifestările ce țin de agresivitatea fizică, care cu nici un chip nu au ce căuta în relația dintre doi oameni care se iubesc! Dacă încă mai eșuați la acest capitol, puneți vă rog această regulă în capul listei!

Atunci când dorim rezolvarea unei probleme cu cel drag nu ar trebui să:

  • …alegem momentul nepotrivit.

Uneori ne alegem, cu bună știință sau nu, momentul ”potrivit” pentru o discuție contradictorie, cum ar fi în timp ce partenerul urmărește programul TV preferat, seara târziu, chiar înainte ca partenerul să plece la serviciu sau când acesta se așteaptă mai puțin. Nu mai spunem de tendințele mult mai rare, credem noi, în familia creștină, de a iniția discuția după consumul câtorva pahare de alcool.

  • …escaladăm.

Nu este deloc recomandat să trecem rapid de la stricta discutare a a problemei curente la atacuri la personalitate sau chiar la a ne manifesta temeri cu privire la însăși baza relației, întrebându-ne, spre exemplu, cu voce tare, dacă este bine sau nu să mai fim împreună.

  • …apelăm la probleme din trecut, fără legătură cu situația prezentă.

Uneori suntem tentați a lista cât mai multe probleme, dând cât mai multe detalii, aruncând în ”luptă” toate problemele ce ne vin în cap și reactualizând probleme din trecut.

  • …generalizăm.

Nu folosiți cuvinte cum ar fi ”întotdeauna” sau ”niciodată”. Procedând astfel, distragem partenerul spre a discuta aceste generalizări în loc de a trata problema curentă, dar și rănim cu bună știință.

  • …”încrucișăm” plângeri cu partenerul.

În timpul unei certuri, partenerii sunt tentați la a răspunde tuturor plângerilor ce le sunt aduse cu propriile plângeri, echilibrând nemulțumirile celuilalt cu alte… nemulțumiri.

  • …exagerăm importanța problemelor.

Trebuie să acceptăm faptul că nici o problemă apărută nu este crucială, și să nu îi acordăm o astfel de importanță exagerată.

  • …întrebăm ”de ce?”.

Uneori recurgem la întrebări de genul ”de ce tu ai făcut…” pentru a sugera că ceva este în neregulă cu partenerul.

  • …învinuim.

Evitați a juca rolul victimei inocente ori să sugerați că toată vina îi aparține celeilalte personae. Rareori este așa, iar o astfel de atitudine nu ajută.

  • …ierarhizăm.

Ce poate fi mai urât, mai crud și mai nociv pentru cursul conflictului dar și pentru viitorul relației decât a folosi argumentul ierarhiei, atunci când îi reamintești partenerului de viață faptul că tu câștigi mai mulți bani, că ești mai educat sau mai… deștept?

  • …nu ascultăm, dominăm.

Nu vorbiți în același timp cu partenerul vostru! Mai rău, nu moțăiți sau nu pretindeți că nu sunteți atent, citind sau urmărind televizorul!

  • …listăm nedreptăți.

O altă tendință ce trebuie evitată este de a face apel la orice nedreptate sau inechitate pe care ai suferit-o în cadrul relației voastre, făcând acest lucru pentru a justifica ceea ce îți dorești să se întâmple.

  • …etichetăm.

Cu toții ne pricepem să rănim, mai ales în cadrul relației în care partenerul s-a pus pe o poziție de vulnerabilitate, împărtășind trecut, gânduri, propria viață chiar. În cele mai fericite cazuri chiar, suntem tentați să apelăm la etichete cum ar fi ”imatur”, ”nevrotic”, ”instabil”, ”alcoolic”, etc.

  • …”citim mintea” celuilalt.

Nu avem dreptul să decidem că știm cu certitudine ”adevăratul” motiv pentru care cineva se poartă într-un anume fel.

  • …prezicem viitorul.

Niciodată nu te vei schimba”, ”parcă văd cum vei face…” sunt sintagme folosite pentru a te proteja de la a face orice efort pentru a schimba lucrurile. Încă o dată, rănim, creem bariere și retragem din banca de încredere creată în cuplul nostru.

  • …fim sarcastici.

Știți la ce ne referim, nu-i așa? Poți încerca, ca tehnică ”murdară” de confruntare, să te dezici de responsabilitatea lucrurilor pe care le afirmi, prin enunțarea opusului, cum ar fi: ”ce deștept mai ești tu!”, afirmând de fapt că partenerul este prost fără a o și spune cu cuvinte.

  • …evităm asumarea responsabilității.

Nu îmi aduc aminte”, poți spune în propria apărare, sau poți pretinde că ai fost oboist, băut, etc. Ambele sunt la fel de nocive și neproductive.

  • …fugim.

Ignorarea problemelor, renunțarea la rezolvarea acestora prin discuție, nu poate conduce, mai devreme sau mai târziu, decât la acutizarea problemelor.

  • …respingem compromisul.

Ne este greu să dăm înapoi, pentru că suntem adesea blocați cu filozofia ”câștigătorului unic”. Nu există un câștigător și un învins, cel puțin nu în relația de cuplu. Amândoi avem de câștigat sau de pierdut de pe urma rezolvării sau nerezolvării problemelor de cuplu. De cele mai multe ori se impune la a lăsa de la noi, pentru a ajunge la un numitor comun.

  • …atacăm personalitatea celuilalt.

Atunci când, în discuție, insultăm personalitatea celuilalt, nu facem decât să evităm adevăratele probleme.

  • …jucăm rolul ”martirului”.

Aceasta este o altă tehnică așa zis ”murdară”. Putem încerca să ne dezorientăm partenerul, afirmând, spre exemplu, că ei au dreptate iar noi suntem ”terminați”.

  • …folosim banii.

”Atunci când vei câștiga la fel de mulți bani ca și mine…”

”Atunci cât vei câștiga și tu cât…”

  • …folosim copiii.

Dacă ai fi petrecut mai mult timp cu el, nu ar fi eșuat…”

vrei să crească asemeni ție?”

  • …folosim rudele.

Ești exact ca și…” – uneori folosim asemenea afirmații pentru a ne distrage partenerul, alterându-i încrederea de sine.

  • …dăm sfaturi.

Cu toții ne simțim capabili și îndrepătățiți să dăm sfaturi din când în când, nu-i așa? Le putem spune oamenilor cum să gândească, să se comporte sau să simtă, pentru a menține o poziție de superioritate, în timp ce insistăm că de fapt noi doar vrem să fim de folos.

  • …fim chit.

În loc să facem loc unui compromis pozitiv, pregătind terenul pentru scuze, de multe ori păstrăm ranchiună, căutând mijloace prin care să ne plătim polițele.

  • …folosim limbaj nepotrivit.

Nu cred că este cineva care să nu știe la ce se referă acest paragraf. Dacă spre exemplu, ești nemulțumit de mizeria din cameră, poți fi tentat să începi dicuția prin ”ești o putoare”, ”ce mizerabil poți fi!”, în locul unei abordări calme și a discutării stării de fapt.

  • …fim inconstanți.

Uneori vom încerca a ne destabilizăm partenerul prin schimbarea poziției, plângându-ne că acesta niciodată nu vorbește cu noi, pentru ca mai apoi să îl ignorăm cu bună știință.

Putem, în cadrul relației de cuplu, să ne rezolvăm problemele în mod civilizat. La sfârșit vom avea o familie mai fericită, mai puternică, mai pregătită să facă față provocărilor. Pentru aceasta este nevoie să înțelegem că o atitudine distructivă ne va depărta tot mai mult de acea intimitate pe care cu toții ne-o dorim în propria relație. Vă încurajez să abordați cu mare seriozitate momentele acestea tensionate și prin faptul că veți elimina tehnicile ”murdare” să faceți pasul către rezolvarea problemelor și continua acordare cu persoana iubită.

http://neclintit.com/2012/06/21/ce-nu-trebuie-sa-facem-intr-o-cearta/