Am în minte două subiecte: violența în familie și cititul cărților. Care vi se pare mai important?
Vorbind despre violența în familie, sunt sigur că vorbim despre alții. La noi nu se întâmplă. Dar totuși violența include toate formele de comportament violent între cei care locuiesc împreună. În majoritatea cazurilor victime sunt femeile, copiii, bătrânii și uneori bărbații. Fără intervenție, comportamentul violent tinde să crească în frecvență și severitate. Violenta poate apărea la toate vârstele și nivelele sociale. Poate apărea chiar și la noi…
Alina mergea prin Câmpina cu ceva vreme în urmă și atenția i-a fost atrasă de un zgomot de ceartă între un bărbat și o femeie. Mai exact, strigătul de disperare al unui bătrânel fugărit de doamna lui cu un făcăleț în mână. Scena se petrecea in balconul apartamentului lor. Venind acasă mi-a povestit și mie. Să râzi… să plângi…?!
Semnele care indică existența violenței sunt: ți-e frică de temperamentul partenerului; iei decizii potrivit cu voia partenerului sau de frica reacției lui; atunci când partenerul este mânios ești lovit, îmbrâncit, agresat sexuală; dar și atunci când simți nevoia să justifici comportamentul celuilalt.
Știi pe cineva în situația aceasta? Ești într-o astfel de situație? Dacă ești agresor, oprește-te! Caută ajutor! Dacă ești victimă, caută ajutor! Altfel nimic nu se schimbă.
Cât privește cititul, vă îndemn să vă încurajați și chiar să-i ajutați pe copiii dumneavoastră să citească. Aduceți-vă aminte de mama lui Ben Carson: o carte pe săptamână, cu referat… Cumpărați-le o carte! Și puneți-i să o citească! Educație fără efort, fără disciplină nu se face. Vă promit că veți fi răsplătiți!
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 