Numele Domnului

Din rug nestins, vibrând imensitatea,
Lângă Horeb, pe un sfinţit pământ,
Şi-a declinat Cel Sfânt identitatea:
EU SUNT IEHOVA-EU SUNT CEL CE SUNT!

În Numele-I cu existenţa-n Sine,
Măreţ, infinitatea rezonând,
Rămâne un loc gol, pentru oricine,
Nevoia arzătoare-ntâmpinând.

Astfel, când zbuciumul te copleşeşte
Şi liniştea niciunde n-o găseşti,
El e IEHOVA-ŞALOM, „Domnul păcii”,
Izvorul bucuriilor cereşti.

Din tainica vieţii-alcătuire
Când vin probleme ce te depăşesc,
„De grijă va purta” IEHOVA -IIRE,
Încrede-te în braţu-I părintesc.

Ca Ieremia, pradă disperării,
Când crezi că nu e leac în Galaad
IEHOVA-RAFA, „Domnul vindecării”,
Spre inima-ţi mâhnită-şi face vad.

În bătălia zilnică cu firea,
Într-un război din ce în ce mai greu,
Poţi să proclami cu toată-nsufleţirea:
IEHOVA-NISI, „Domnu-i steagul meu”!

În inimă-ţi de se strecoară teama
Simţindu-te adesea părăsit,
Adu-ţi aminte de IEHOVA-ŞAMA,
„Domnul este aici” şi-ai biruit.

EU SUNT – e Numele Lui sfânt şi mare
Şi-n El găsim oricând, după nevoi,
Speranţă, biruinţă, vindecare,
Dar noi să fim în El şi El în noi.

Vulcan, 21 iunie 2006  Simion Felix Marţian