Când Dumnezeu a unit prin căsătorie pe primul bărbat cu prima femeie, nu a existat nici un indiciu că această unire avea să fie temporară. Adam şi Eva aveau să fie împreună pentru toată viaţa:” De aceea se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup”. (Geneza 2:24)
Norma stabilită de Dumnezeu pentru o căsnicie onorabilă prevede unirea unui singur bărbat cu o singură femeie. Numai comiterea unei imoralităţi flagrante (adulter) de către unul sau ambii parteneri, furnizează un motiv scriptural pentru divorţ cu posibilitatea recăsătoririi:” Dar Eu vă spun că orişicine îşi va lăsa nevasta, afară numai din pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte”. (Matei 5:32)
Pot două persoane să trăiască împreună fericite pe timp de o viaţă? Da! Biblia identifică doi factori vitali sau două chei, care fac ca acest lucru să devină posibil. Dacă atât soţul cât şi soţia le vor folosi, se vor bucura de fericire şi de multe binecuvântări. Cei doi factori sunt iubirea şi respectul.
- Este interesant de ştiut că Biblia recunoaşte existenţa mai multor feluri de iubire.
Unul dintre ele este o afecţiune caldă, personală faţă de cineva, acel fel de iubire care există între prieteni apropiaţi:” Surorile au trimis la Isus să-I spună: Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav” (Ioan 11:3)
Un alt mod de iubire, este acela care se dezvoltă între membrii familiei:” Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia”. (Romani 12:10)
Cel de-al treilea mod, este iubirea romantică pe care o poate nutri cineva făţă de o persoană de sex opus:” Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? {i să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? Lasă-le să fie numai pentru tine şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
Cerboaică iubită, căprioară plăcută, fii îmbătat tot timpul de drăgălăşeniile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei”. (Proverbe 5:15-20)
Desigur un soţ şi o soţie trebuie să le cultive pe toate aceste.
Există însă un al patrulea fel de iubire, mai importantă decât celelalte. În limba originală a Scripturilor greceşti creştine, cuvântul care corespunde acestui al patrulea fel de iubire este AGAPE. Acest termen este folosit de Ioan în 1Ioan 4:8 “Cine nu iubeşte nu a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste”.
Într-adevăr “noi îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi” (1Ioan 4:19).
Un creştin cultivă o astfel de iubire mai întâi faţă de Dumnezeul cel viu şi apoi faţă de oameni:” Isus a răspuns: Cea dintâi este aceasta:” Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn”; şi “Să iubeşti pe Domnul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”, iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea:” Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Nu este altă poruncă mai mare decât aceata” (Marcu 12:29-31).
Termenul “agape” este folosit şi în Efeseni 5:2 unde se spune “Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi”.
Isus a spus că acest fel de iubire avea să-i identifice pe adevăraţii Săi continuatori:” Prin aceasta vor cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei, dacă aveţi dragoste(agape) între voi” (Ioan 13:35)
Termenul “agape” revine în 1Corinteni 13:13:” Rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”.
Ce anume face ca această iubire de tip agape să fie mai mare decât credinţa şi speranţa? Faptul că este guvernată de două principii care se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu:” Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmii 119:105)
Iubirea este preocuparea neegoistă de a le face altora ceea ce este drept şi bine din punctul de vedere al lui Dumnezeu, fie că persoana care beneficiază de ea merită acest lucru, fie că nu.
O astfel de iubire le oferă partenerilor de căsătorie posibilitatea de a urma sfatul Bibliei:
“Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi” (Coloseni 3:13)
Partenerii conjugali care se iubesc nutresc şi cultivă o dragoste fierbinte unul pentru celălalt, căci dragostea acoperă o mulţime de păcate:” Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii faţă de alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate” (1Petru 4:8)
Să remarcăm că dragostea acoperă greşelile. Ea nu le îndepărtează, fiindcă nici un om nu poate fi liber de greşeală:” Dacă ai păstra Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?” (Psalmii 130:3)
“Toţi greşim în multe feluri” (Iacov 3:2)
Când soţul şi soţia cultivă această iubire faţă de Dumnezeu şi unul faţă de celălalt, căsnicia lor va dura şi va fi fericită, pentru că “dragostea nu piere niciodată” (1Corinteni 13:8)
Iubirea este, “legătura desăvârşirii” (Coloseni 3:14).
Dacă eşti căsătorit cum se poate cultiva în cuplu o astfel de iubire? Citind împreună Cuvântul lui Dumnezeu şi discutând despre el. Trebuie să se discute exemplul de iubire oferit de Isus şi să se gândească, să se acţioneze, să se simtă, într-un cuvânt: să se trăiacă aidoma Lui. Cei în cauză trebuie să se roage lui Dumnezeu să îi ajute să cultive acest fel de iubire, care este un rod al lui Duhului Sfânt:
1. “Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:5-6)
2. “{i viaţa veşnică este aceasta:” Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. (Ioan 17:3)
3. “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea…” (Galateni 5:22)
- Al doilea factor: respectul
Când două persoane căsătorite se iubesc cu adevărat, ele manifestă şi respect una faţă de cealaltă, iar respectul este cel de al doilea factor care contribuie la realizarea unei căsnicii fericite.
Respectul este definit drept “faptul de a le acorda consideraţie altora, de a-i ancora”. Cuvântul lui Dumnezeu îi sfătuieşte pe toţi creştinii, inclusiv pe soţi şi soţii:” În cinste fiecare să dea întâietate altuia”. (Romani 12:10)
Apostolul Petru a scris:” Bărbaţilor, putaţi-vă şi voi la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre dând cinste femeii ca unui vas mai slab” (1Petru 3:7)
Soţia este sfătuită:”… nevasta să se teamă de bărbat” (Efeseni 5:33)
Dacă doreşti să onorezi pe cineva, eşti binevoitor faţă de acea persoană, îi respecţi demnitatea şi părerile pe care le exprimă şi eşti gata să îndeplineşti orice rugăminte rezonabilă care ţi-o adresează.
Persoanele care doresc să se bucure de o căsnicie fericită, manifestă respect faţă de partenerul lor de căsătorie, uitându-se nu numai la foloasele lor, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:4).
Acestea nu ţin seama numai de ceea ce este bine pentru ele, ceea ce ar însemna egoism, ci, dimpotrivă, ţin seama de ceea ce este cel mai bine şi pentru partenerul lor. De fapt ele acordă prioritate faţă de partenerul lor de căsătorie.
Respectul îi va ajuta pe soţ şi pe soţie să accepte diferenţele existente între punctele lor de vedere. Nu este rezonabil să ne aşteptăm ca două persoane să aibă opinii identice cu privire la orice lucru. Ceva ce poate fi important pentru soţ, poate să nu fie tot atât de important pentru soţie, iar ceea ce îi place soţiei, este posibil să nu-i placă soţului.
Însă fiecare trebuie să respecte opiniile celuilalt, atâta timp cât acestea se înscriu în limitele legilor şi principiilor lui Dumnezeu:” Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu” (1Petru 2:16)
Mai mult decât atât, fiecare trebuie să respecte demnitatea celuilalt, nefăcându-l obiectul unor glume sau remarci înjositoare, nici în public, nici în particular.
Da, iubirea faţă de Dumnezeu şi a unuia faţă de celălalt, împreună cu respectul reciproc, constitue doi factori vitali care contribuie la realizarea unei căsnicii fericite, reuşite.
Pentru ca un cuplu să se menţină la asemenea standard este absolut necesar să se identifice inamicii.
Inamicul numărul unu eu cred că este STRESUL.
O modalitate utilă şi comodă este ca să înceapă fiecare cuplu un an nou de viaţă cunoscând exact cota de stres a familiei. În acest scop cuplul se prezintă la psihoterapeut spre a i se aplica următoarea “scală de evaluare a evenimentelor de viaţă”.
Rangul Evenimentul de viaţă Valoarea medie
1 Decesul soţiei (soţului) 100
2 Divorţ 73
3 Separare conjugală 65
4 Comunicarea termenului de detenţie 63
5 Decesul unui membru al familiei apropiat 63
6 Îmbolnăvire sau accidentare 53
7 Căsătorie 50
8 Desfacerea contractului de muncă 47
9 Reluarea viaţii conjugale 45
10 Pensionare 45
11 Schimbări în starea de sănătate a familiei 44
12 Constatarea gravităţii 40
13 Tulburări sexuale 39
14 Naşterea unui copil 39
15 Refacerea situaţiei financiare 39
16 Schimbări în veniturile familiei 38
17 Decesul unui prieten apropiat 37
18 Modificări importante la locul de muncă 36
19 Diferende familiale 35
20 Pierderea unei sume foarte mari de bani 31
21 Împrumutul unei sume mari de bani 30
22 Schimbări în responsabilităţi la serviciu 29
23 Părăsirea domiciliului de către unul din copii 29
24 Probleme de natură juridică 29
25 Dificultăţi în propria realizare 28
26 Debutul (încetarea) serviciului soţului (soţiei) 26
27 Începerea şi terminarea şcolii 26
28 Schimbări în condiţiile de viaţă 25
29 Revizuirea unor obiceiuri 24
30 Diferende cu superiorii 23
31 Schimbări în orele de muncă 20
32 Schimbarea domiciliului 20
33 Schimbarea şcolii 20
34 Schimbări în petrecerea timpului liber 19
35 Modificări în activităţile sociale 18
36 Împrumutul unei sume mari de bani 17
37 Schimbarea orelor de somn 18
38 Schimbări în numărul membrilor de familie 15
39 Schimbarea orelor de masă 15
40 Vacanţă, concediu 13
41 Sărbători de iarnă (sfârşit de an) 12
42 Violări nesemnificative a legilor 11
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 