45.378920
23.282508
Lună: martie 2013
Câtă pace şi iubire e la crucea Lui Isus!
Câtă pace şi iubire e la crucea Lui Isus
Când venim în părtăşie şi ne bucurăm nespus,
Iar Isus prin Duhul Sfânt se coboară printre noi
Şi aduce mângâiere într-o viaţă de nevoi!
O…ce minunat e timpul petrecut în casa Lui
Când aducem închinare şi mărire Domnului…
Când uniţi într-o simţire mâini se-nalţă către cer
Şi în Harul ce se lasă toate grijurile pier!
O…ce sfântă mângâiere să asculţi mărturisiri
Cum lucrează Dumnezeu vindecând pe-ai Săi copii,
Cum ridică de pe umeri teama şi povara grea
Lăsând liniştea deplină ce o dă doar pacea Sa!
Lanţul Dragostei Divine ne uneşte cu putere…
Când venim în casa Lui, Domnul lasă mângâiere,
Inimi vesele tresaltă…mâini se-nalţă tot mai sus…
Câtă pace şi iubire e la crucea Lui Isus!!!
Vulcan-17-03-2013 Maria Luca
70 de mii de creștini sunt întemnițați în “gulagurile” din Coreea de Nord.
Persecuțiile creștinilor în Coreea de Nord nu prezintă nici un semn de atenuare sub conducerea noului lider al țării, Kim Jong-Un, potrivit unui raport efectuat de misiunea mondială Open Doors.
„Regimul fanatic “cu pumnul de fier”, care conduce o țară săracă de 24 milioane de oameni, manifestă o ură specială față de creștini,” notează Jerry Dykstra, purtătorul de cuvânt al Open Doors cu sediul în California, SUA .
Rapoartele efectuate de Dykstra, precum și alte incidente paralele din Nordul Coreei, au fost arhivate de către Departamentul de Stat al SUA, în vederea evaluării libertății religioase în această țară.
“Din aproximativ 200 000 de prizonieri din Coreea de Nord, 70 000 dintre ei sunt creștini”, precizează Open Doors. Deja al 11-lea an consecutiv, Coreea de Nord se află în topul listei organizației Open Doors a țărilor cu cel mai brutal comportament față de creștini.
“Coreea de Nord este condusă de către un cult religios gigant”, scrie Dykstra. El notează două ideologii de bază, care conduc regimul de la Phenian: „Juche”, care afirmă că omul este de sine-stătător, și „Kimilsungism”, care înseamnă închinarea la lideri.
“Creștinismul este privit ca o amenințare instigatoare din Vest față de regim”, a scris Dykstra într-un articol publicat pe saitul “Religion Today”, la data de 19 februarie.
Conform dezertorilor, probelor indirecte și rapoartelor observatorilor internaționali, Dykstra a concluzionat că situația creștinilor din Coreea de Nord mai degrabă se înrăutățește, decât se îmbunătățește.
„Mulți locuitori din Nordul Coreei încearcă să fugă în țara vecină, în China, iar o rețea creștină neoficială le oferă ajutor când aceștia trec de frontieră” scrie Dykstra. “Cu toate acestea”, spune autorul articolului, “Phenian-ul se extinde chiar și până în China”. „Ofițerii de poliție urmăresc pe cei care se refugiază peste graniță, îi vânează, și îi persecută foarte tare atât pe cei care se convertesc la Creștinism, cât și pe cei care încearcă să introducă literatură creștină înapoi în Coreea,” a adăugat Dykstra.
“Coreenii nordici, la întoarcerea în țara lor din China, sunt interogați de agenții de securitate, asupra faptului dacă au întâlnit creștini sau dacă au vizitat vre-o biserică”, se menționează în raportul efectuat de Open Doors.
“Recent un creștin a fost împușcat de moarte în timp ce se întorcea în China la cursuri de studiere a Bibliei”, scrie Dykstra. Un lucrător de la Open Doors a raportat, „El era foarte încântat de noua lui credință și a vrut să împărtășească Evanghelia cu familia lui. El dorea să se întoarcă în China să studieze Biblia în continuare, așa ca să poată explica credința creștină mai clar familiei sale.”
Un alt creștin, care la fel a studiat Biblia în China, a murit într-un lagăr de concentrare, raportează Open Doors.
„Numărul spionilor antrenați din Coreea de Nord crește,” scrie Dykstra. „Ei încearcă să depisteze activiștii creștini, care ajută refugiații din Coreea de Nord. În mijlocul acestor greutăți, credința credincioșilor din Coreea de Nord rămâne puternică”, scrie Dykstra. Open Doors a obținut o scrisoare de la o biserică subterană, liderul căreia a scris, „Nu contează prin ce circumstanțe trecem, noi stăm tari în mâinile puternice ale lui Dumnezeu, și vom continua să mărșăluim puternic spre Împărăția eternă.”
Un raport efectuat de Mission Network News pe data de 7 februarie a confirmat datele furnizate de Open Doors, afirmând că Kim Jong-Un „face viața creștinilor dificilă”.
Potrivit Mission Network News și Christian Aid Mission, la începutul anilor 1900, Phenian-ul era cunoscut ca și „Ierusalimul din Est”. Asta pentru că, creștinismul se înrădăcinase foarte tare în capitala Coreei de Nord, numărul de biserici ajungând la circa 3000. Persecuția creștinilor a început în 1910, atunci când Japonia a preluat controlul asupra peninsulei Koreene, situația înrăutățindu-se odată cu creșterea regimului comunist actual la sfârșitul celui de al II-lea război mondial.
Mission Network News povestește despre un bărbat care conducea trei biserici subterane și care a fost arestat și acuzat de spionaj pentru că ar fi ajutat refugiaților din Coreea de Nord să scape prin evadare în China. El a fost condamnat la 18 ani de închisoare, sentința fiindu-i redusă mai târziu pînă la 5 ani. „Liderii misiunilor creștine din Coreea de Nord sunt încurajați în timp ce dragostea lui Dumnezeu strălucește, aducând lumină în întuneric și transformând inimi, ” comunică Mission Network News. „Oricare nu ar fi situația politică, ei pot experimenta libertatea spirituală prin puterea răscumpărătoare a lui Isus Hristos.”
Scriind pentru World Magazine la data de 22 februarie, Mindy Belz a raportat că la o săptămână după ce Coreea de Nord a efectuat testul nuclear recent – fapt ce a determinat o explozie cu magnitudinea de 5.1 pe scara Richter– doi din cei care au supraviețuit gulagului din țară au depus mărturie înaintea Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului de la Geneva. „Shin Dong-hyuk și Kang Chol-hwan spun că în închisorile de stat sunt închiși 200.000 de „criminali” – mulți din ei fiind creștini. „E la fel ca în Auschwitz-ul lui Hitler, a mărturisit Kang.
“Oamenii cred că Holocaustul aparține trecutului, dar este încă o mare realitate. Încă mai este parte din Coreea de Nord”, a declarat Shin
“Kang a mărturisit că testul nuclear recent s-a dorit a fi un semn de avertizare nu doar pentru comunitatea internațională, dar și pentru potențialii oponenți ai regimului din cadrul Koreii. Arsenalul nuclear al Coreeii de Nord este modul de a atrage atenția Washington-ului”, spune Belz. El l-a citat pe Sohn Gwang Joo, director al Daily NK, care a scris, „O Coree de Nord fără arme nucleare este doar un regim împovărat de probleme economice, care provoacă încălcări ale drepturilor omului în națiunea sa. …. Doar prin armele nucleare ei sunt în stare să mențină regimul lor, ascuns de întreaga lume. Iată cum își țin ei oamenii lor în lanțuri: prin tensiune militară.”
Raportul SUA al Departamentului Internațional pentru Libertatea Religioasă pentru anul 2011 (cel mai recent an disponibil), notează că începând cu anul 2001, Secretarul de Stat a desemnat Coreea de Nord drept Țară de Îngrijorare Deosebită pentru încălcări severe ale libertății religioase.
“Reprezentanților guvernelor externe, jurnaliștilor și altor oaspeți, nu li se permite să circule liber în Coreea de Nord, ceea ce le-ar permite evaluarea condițiilor pentru drepturile omului, sau să confirme abuzurile raportate”, relatează Departamentul de Stat.
Conform rapoartelor refugiaților, dezertorilor, misionarilor și ale organizațiilor neguvernamentale, oamenii religioși care se angajează în prozelitism în Nordul Coreei și cei care au legături cu străinii și misionarii „au fost arestați și supuși unor penalizări severe”, raportează Departamentul de Stat.
Refugiații și dezertorii au afirmat că au fost martori sau au auzit de aresturi și execuții posibile ale membrilor bisericilor creștine subterane în anii trecuți, afirmă raportul. “Constituția Coreei de Nord și alte legi și politici prevăd libertatea religioasă dar membri ai bisericilor subterane au fost arestați, bătuți, torturați și uciși din cauza crezurilor lor religioase.” se mai spune în raport.
Potrivit raportului, sunt 5 biserici creștine controlate de stat în Phenian iar „unii străini care au vizitat țara, au afirmat că serviciile bisericii apar pe etape și, adițional la temele religioase, este promovat regimul politic actual”.
De asemenea, „unele rapoarte și probe indirecte au sugerat că, multe dacă nu chiar majoritatea organizațiilor religioase controlate de guvern au fost create pentru propagandă și scopuri politice, inclusiv întâlniri cu vizitatori religioși străini.” Străinii care s-au întâlnit cu reprezentanții acestor organizații au raportat că unii membri „cunosc foarte puțin cu privire la doctrina religioasă.”
Guvernul Coreei de Nord a persecutat cu insistență persoanele religioase veridice, caracterizându-le tipic ca și „elemente ostile,” afirmă Departamentul de Stat.
Kim Jong-Un, alături de tatăl său înaintea lui, a căutat să-și afirme o legitimitate ideologică prin promovarea unui cult al personalității și de evidențiere „în primul rând a politicii militare”, spune Departamentul de Stat. Conform relatărilor, Kim Jong-Un a călcat pe urmele tatălui său.
„Refuzul pe motive religioase sau de altă natură în a accepta liderul ca și autoritate supremă, care ar ilustra nevoile de stat și sociale, a fost privit ca și opoziție față de interesul național și uneori finalizat cu pedeapsă severă,” se menționează în raport.
Amenințarea cu persecuție este atât de intensă în Coreea de Nord, indică raportul, încât „practicanții religiei deseori au ascuns activitățile lor de vecini, colegi de serviciu și alți membri ai societății, pe motiv că activitățile lor ar putea fi raportate autorităților.”
Decât ar reclama zgomotos pentru a avea atenția Washington-ului prin testarea armelor nucleare, mai degrabă Coreea de Nord și-ar schimba tratamentul față de oamenii săi, sugerează Departamentul de Stat.
„SUA a făcut clar acest lucru. Abordarea drepturilor omului, inclusiv libertatea religioasă, ar avea un efect semnificativ în îmbunătățirea perspectivei pentru legături mai strânse între cele 2 țări,” se mai spune în raportul american oficial.
RAMONA VASS (Te voi înălța în orice vreme…)
Credincioşi sau creduli
Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău. 1 Tesaloniceni 5:21-22
Nu scriu meditaţia de azi ca o critică la adresa cuiva ci ca o reacţie la ce am observat frecvent în ultima vreme inclusiv la mine. Românii afirmă că sunt un popor credincios, de creştini. Credinţa asta însă prea puţini dintre români o verifică dar şi mai puţini o validează prin purtarea lor. Aşa e că eu pot pretinde că sunt pilot de formula 1 că e fain, m-ar aprecia lumea, aş stârni admiraţia fetelor, tinerilor, adolescenţilor etc dar la momentul când să dovedesc afirmaţia nu aş avea cu ce. Cam aşa se întâmplă cu credinţa multora. Scriptura spune: Credinţa fără fapte este moartă, apoi: Faceţi fapte vrednice de pocăinţa voastră.
Pentru prea mulţi oameni credinţa e doar o poziţionare într-un cult sau altul. Omul afirmă că e credincios pentru că merge la o biserică. Aşa apar termenele de: credincios ortodox, credincios catolic, credincios baptist, credincios adventist etc. În realitate ceea ce se întâmplă e doar o înşelare conştientă sau inconştientă în cele mai multe cazuri. Faptul că mergem la o anumită biserică nu ne face credincioşi cum nici mersul cu avionul nu ne face piloţi.
Ei bine multă lume confundă credulitatea cu credinţa şi de aici avem mari probleme. Asta ne afectează pe fiecare în parte ca indivizi dar afectează şi pe ceilalţi. Până la urmă ce este credinţa şi ce este credulitatea? Cum ajungem să le confundăm? Au asemănări? Dar deosebiri?
Credinţa. De regulă oamenii confundă credinţa cu o informaţie. Faptul că ştiu că există Dumnezeu este considerat credinţă. Şi eu ştiu că există aviatori dar asta nu mă înscrie automat în clubul aviatorilor profesionişti. Credinţa în Biblie este ceva diferit de conceptul acesta atât de răspândit: Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Nu ştiu dacă puteţi pătrunde în profunzime în această afirmaţie ca să vedeţi că nu are de a face deloc cu prostia, cu lipsa logicii şi raţiunii, cu credulitatea. Credinţa e o încredinţare puternică despre ceea ce nu se vede şi care totuşi e afirmat de Dumnezeu, nu e deloc doar o luare la cunoştinţă, nu e deloc o ascultare bleagă fără viaţă, nu este deloc ceea ce oamenii pretind azi. Credinţa înseamnă putere, vigoare, nădejde, speranţă, viaţă. Credinţa poate motoriza şi energiza viaţa atunci când nu mai există nici o speranţă dar şi atunci când lucrurile merg bine. Se poate scrie mult despre credinţă dar nu doresc să fac teologie ci o simplă meditaţie.
Credulitatea. Este o imitare slabă a credinţei. De aceea unii oameni când aud despre credinţa în Isus se delimitează de aceasta pentru că o confundă cu credulitatea. Mulţi oameni care afirmă că sunt credincioşi sunt de fapt creduli şi cei care încă nu au auzit de Dumnezeu şi mântuire sunt afectaţi de asta. Nu auzim oare des afirmaţia: Decât credincios ca ăla….
Credulitatea este foarte periculoasă şi de aceea Scriptura ne îndeamnă să cercetăm toate lucrurile. Credinţa nu acceptă orice, nu în asta constă, asta e credulitate. Suntem avertizaţi de altfel de pericolul credulităţii de Pavel care spune: să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire ; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
Nu doar că e o imitaţie a credinţei credulitatea dar este un duşman al acesteia. Să înghiţi orice nu înseamnă credinţă, să te laşi păcălit nu înseamnă credinţă. Un credincios nu este nicidecum fraier sau credul. Mulţi simulează credinţa printr-o evlavie exagerată. Cred că dacă se poartă într-un anumit fel specific credincioşilor sunt automat credincioşi. Asta e ca şi cum aş umbla cu capacul de la cratiţă prin curte făcând zgomote asemănătoare motorului şi crezându-mă şofer de curse.
Avertisment: Credulitatea dăunează grav credinţei!!!
Aşa e că de multe ori picăm de creduli? Numai ieri mulţi oameni de pe Facebook au distribuit două posturi numite hoax-uri (vezi aici ce sunt hoaxurile) cu un tip zâmbitor cu ştreangul la gât pe poza căruia scria: Sunt mândru că sunt creştin dar omul de fapt era un criminal puţin dus, nu era pastorul acela ucis pentru credinţa sa. Sau o altă postare distribuită în masă cu nişte copii sărmani pe un pat murdar care avea pretenţia că odată distribuită le aduce nefericitilor 5 cenţi. Mai apar foarte, foarte frecvent like-uri si share la postări prin care câştigi telefoane de ultimă generaţie sau alte accesorii scumpe.
De ce se răspândesc astea în milioane de exemplare? Pentru că suntem creduli. E incredibil cât de uşor suntem de păcălit. Nu e normal, un credincios trebuie să cerceteze toate lucrurile.
Cum eşti: Credincios sau credul?