
45.378920
23.282508
Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!



Majoritatea gospodinelor se străduiesc să lase în Joia Mare, orice altă preocupare deoparte pentru a înroşi ouăle. Tradiţia cere ca atunci sa se coloreze ouăle, pentru că astfel, spune lumea, rezistă mai mult si nu se strică.
Cum a apărut însă, acest obicei? Este creştin sau nu?
Cu siguranţă, obiceiul vospsirii ouălor nu are nimic de-a face cu credinţa creştină autentică, ci este împrumutat de la popoarele necreştine. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate cum şi unde a apărut acest obicei, se crede că a apărut la chinezi, cu 2000 de ani înainte de naşterea lui Cristos. Pe atunci, ouăle erau oferite-n dar, fiind considerate simbol al vieţii si al reînnoirii naturii, al echilibrului şi al fecundităţii.
Aşa cum creştinismul a adoptat foarte multe obiceiuri păgâne, care nu au nimic în comun cu credinţa creştină adevărată, a preluat şi acest obicei, explicându-l din perspectiva evenimentelor care au precedat sau au succedat moartea lui Isus pe cruce.
De exemplu, una dintre legende spune că, pe cand Isus era chinuit pe cruce, mama Sa a plecat spre Pilat cu un coşuleţ de ouă, gândind că în acest fel ar putea să-l înduplece pe acesta sa-L ierte pe Fiul Său. Pentru că, la un moment dat a obosit, Maria s-a aşezat la umbra unui copac să se odihnească. Când s-a ridicat, a văzut că ouăle din coş s-au făcut roşii. De îndată şi-a dat seama ca Fiul ei, Isus Cristos, deja murise.
O altă legendă spune că, in ziua răstignirii lui Isus Cristos, toate ouăle din lume s-au înroşit.
Altă poveste spune că însăşi Maica Domnului ar fi pus un coş cu ouă sub crucea pe care Fiul ei era răstignit. Erau ouăle pe care voia sa le dea soldaţilor ca să-i înduplece să aibă milă de Fiul ei. Sângele Mântuitorului, simbol al vieţii, care a curs peste ouăle din coş, le-a înroşit.
In unele zone încă se mai păstrează obiceiul ca dimineaţa, in prima zi de Înviere, întreaga familie să se spele pe faţă cu o cana de apă în care se pun un ou roşu şi un bănuţ. Se crede ca oul roşu are puteri miraculoase, de îndepărtare a răului, a bolilor şi făcăturilor, fiind purtător de bine, sănătate, putere şi noroc.
Acum, rămâne întrebarea: Ar trebui creştinii să înroşească ouă?
Răspunsul sincer şi scurt este: NU! Creştinii ar trebui să înceapă să renunţe la tot ceea ce tradiţia a adunat din păgânism de-a lungul celor două milenii de istorie creştină. Chiar dacă mulţi susţin că nu este nimic vinovat în a înroşi ouă, trebuie să ne aducem aminte de ceea ce spune apostolul Pavel: “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos“.

Pe drumul care duce spre dealul Căpăţânii
Trecea Isus purtând păcatul omenirii…
Ducea pe umeri crucea, scuipat…batjocorit,
De cei ce altădată cu ramuri L-au primit!
Pe fruntea Lui coroana de Rege, e din spini,
Se-amestecă sudoarea cu picuri de rubini,
Şi crucea-i tot mai grea iar rănile Îl dor…
O, câtă suferinţă în trupul muritor!
Ce cruntă blasfemie să răstigneşti Iubirea,
S-o pui între tâlhari…când Ea e Nemurirea!
Trei cruci se văd în zare, iar una-i pentru El,
Acel ce s- a jertfit…Hristos Emanuel!
Pe lemnul suferinţei Isus îşi bea paharul…
Întreaga omenire şi-a pus în el amarul.
Ar vrea să-l dea deoparte…e-aşa de greu să-l bea…
Dar resemnat oftează: „Să fie voia Ta!”
Se zguduie pământul şi soarele se-ascunde,
Adânc fior de groază norodul îl pătrunde:
„Era cu-adevărat un Fiu De Împărat
Dar noi L-am dat la moarte şi nu L-am ascultat!”
E pus într-un mormânt, El, Fiu de Dumnezeu,
Luând cu El, acolo, păcatul lumii, greu,
Dar s-amplinit scriptura când în a treia zi
A înviat din moarte, Hristos din veşnicii!
Un strigăt se aude ţîşnind către înalt:
„Isus e viu! E viu! Din morţi a înviat!”
Se bucură creştinii în noua dimineaţă
El a trecut prin moarte şi ne-a adus viaţă!!! Amin!
Vulcan-10-04-2012 Maria Luca