„Dragă redacţie, vă scriu, pentru că sper, cu ajutorul vostru, să pot salva o viaţă. Vă rog să tipăriţi scrisoarea mea. Am nevoie ca această scrisoare să fie citită de oameni adulţi şi mai ales de cei care pot să schimbe ceva în lumea aceasta. Fie ca scrisoarea mea să ajungă să fie citită şi de tineri, ca să gândească bine la cele scrise aici. Eu le doresc să nu repete greşelile altora.
Mă numesc Olga şi am 18 ani. Nu voi scrie aici și numele meu de familie. Iată că au trecut deja 2 ani de cînd sunt bolnavă de SIDA. Nu sunt singură în spital, aici am mulţi prieteni care sunt bolnavi ca și mine. Acum, văd totul cu alți ochi, altfel decât înainte.
Vreau să întreb pe toţi adulții și mai ales pe cei care au putere: „De ce, voi, adulţii, ne-aţi aruncat pe noi, copii voştri, sub roţile trenului? De ce ne-aţi inundat cu sex, pornografie şi droguri? Sunteţi de vină în moartea noastră! Aţi vrut „emancipare”, „distracție” și „libertate”. Promovați legături libere şi afişaţi artişti homosexuali. Ne insuflaţi că aşa trăiesc toţi! Dar noi murim! Noi nu vom avea parte de dragoste, nu vom avea familii, noi nu vom da naştere la copii. Înţelegeţi voi oare ce se întîmplă cu noi, generaţia care a venit după voi? Încă mai suntem vii dar deja nu mai existăm. Am fost lipsiţi de copilărie şi de viitor.
Pe stradă, când întâlnesc un bătrîn cu o bătrânică, mă copleşeşte un simţământ ciudat. El cuprinde furie, frustrare, frică, invidie, slăbiciune și incapacitatea de a repara ceva, de a schimba ceva. Voi aţi ajuns să trăiţi 60, 70, 80 de ani şi mai mult, dar noi nu vom ajunge să trăim atât.Vom muri fiind încă tineri! De ce? Pentru ce? De ce nu ne-aţi învățat astfel de noțiuni ca „ruşine”, „moralitate”, „iubire”, „cumpătare”? Patru prieteni de-ai mei, fiind încă elevi, deja au murit. În morgă sunt cadavre tinere! Ne îngropăm unul pe altul…
De ce ne-aţi forţat la „sexul sigur”?Ar fi fost mai bine să arăm terenuri de pământ, să conducem tractorul decât să murim de SIDA în mașini luxoase. Aţi făcut toate eforturile pentru a ne corupe prin întreaga mass-media despre „aceasta” și despre „modul modern de viață.” Ne jenam în școli, atunci cînd „deschizîndu-ne” ochii noștri, la ceea „cît de bine este să te ocupi cu asta nu în subsol”, ci „civilizat”, ne convingeaţi să ne simţim „liberi” să aruncăm „rușinea falsă”, ne-aţi prezentat filme, broşuri despre „aceasta”.
Și nimeni nu vă poate învinui pentru ce ne-ați făcut. Doar, nu aţi ucis pe nimeni cu mînile proprii. Așa tip de infractori acum nu sunt judecaţi, aceştia sunt încurajaţi, se aleg la putere. Şi voi continuaţi să faceţi acelaşi lucru şi cu alţi copii, mai mici decît noi. Opriţi-vă!
Cît de mulţumitoare aş fi fost dacă cineva mi-ar fi scos ţigara din mînă, m-ar fi mustrat cu vărguța cînd încă se mai putea să fiu salvată, se mai putea să fiu scoasă de sub tren. Ajutaţi pe cei cărora nu le pasă, să oprească ceea ce se întâmplă în toată țara. Ajutaţi să oprească nebunia. Urgent este nevoie de cenzură în mass-media, să se interzică toate tipurile de talk-show-uri corupte, filme, publicitatea de băuturi alcoolice și țigări. Și voi care citiţi scrisoarea mea, puteţi da la altcineva ca să o citească. Poate că aceasta va ajuta pe cineva, căci noi murim şi voi tot!”
Traducere: Suman Elena
– See more at: http://moldovacrestina.md/blog/scrisoarea-fetei-bolnave-de-sida
Creștinii au păreri împărțite când vine vorba despre stilurile muzicale, iar de-a lungul istoriei bisericii au avut loc numeroase conflicte pe această temă. Cum ne dăm seama dacă un anumit tip de muzică e potrivit pentru un creștin?
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 