Ecuația iubirii


Micuțul vorbește și vorbește și vorbește… Mă uit la mama sa. Îl ține de mână, dar e cu gândul departe. Va mai trece o vreme și copilașul va înceta să-și depene gândurile. Într-o zi, absența mamei îl va face să ascundă, să mintă, să-și caute companii nepotrivite.

”-Nu știu de ce… între noi, s-a instalat o mare tăcere”, îi spune ea prietenului său. ”Nu mă simt bine deloc. Am în continuu stări de tristețe, de panică, mă enervează orice și nu mă mai mulțumește nimic. Cred că relația noastră îmi face rău. Mă simt așa de rău și ție nu-ți pasă decât de tine!”

Vă sună cunoscute istorisirile de mai sus? Ele sunt reale. E o vreme în care e încurajat egocentrismul, căutarea ”fericirii” proprii, performanța individuală. E un timp în care gardurile dintre locuințe sunt din ce în ce mai înalte, deopotrivă cu zidurile între inimi. Iar oamenii se simt cu atât mai singuri cu cât caută să-și plângă și să-și stingă propriile solitudini, uitând de singurătățile altora.

Iubiți și fideli cititori ai blogului, e bine ca ecuația iubirii să aibă o necunoscută: ”eul”. Dragostea presupune să mă pun la dispoziția celuilalt, cu toată făptura mea. De petrec două ore cu tatăl meu, în acele două ore să-mi pun în paranteză făptura, cu grijile inerente viețuirii personale. Să fiu acolo pentru el. Cu totul dispus a-l asculta, a-l accepta, a-l încuraja.

Când ți-ai sunat ultima oară prietenii? Când le-ai spus, ultima oară, din tot lăuntrul și cu tot angajamentul, celor din familia ta, că-i iubești? Când ai dăruit, ultima oară, din multele tale lucruri, pe acela de care un altul avea nevoie? Când ai plâns ultima oară cu cel ce plânge? Și când au fost brațele tale mângâietoare pentru o ființă îndurerată prea tare de rănile firii?

Să căutăm a ne desprinde de noi înșine, de dragul celor cu care ne intersectăm existențele! Nu ne vom pierde, ci ne vom câștiga… Iar necunoscuta ecuației iubirii, ”eul”, va fi revelată și încoronată cândva plenar și etern.

http://patrincaandrei.wordpress.com/2011/05/24/ecuatia-iubirii/

Viorel Borş (Isus nu mă lăsa…)


VIDEO: Eliberată după 19 ani de fiul pe care îl născuse după gratii


Povestea lui Vijai Kumari începe în urmă cu 19 ani, când a fost condamnată pentru crimă. Ea a continuat să-și susțină nevinovăția și în urma recursului, a primit posibilitatea eliberării pe cauțiune, însă nu a avut cele 10.000 de rupii (180 $) necesare. Soțul ei a părăsit-o, lăsând-o pradă disperării. „Am crezut că voi muri în închisoare”, a afirmat ea.

 

woman_400.

Kumari era însărcinată când a intrat în închisoare. Patru luni mai târziu, l-a născut pe fiul ei, Kanhaiya. „L-am îndepărtat de lângă mine când a crescut un pic. A fost foarte greu, dar am fost hotărâtă. Închisoarea nu e un loc potrivit pentru un copilaș”, povestește ea. „Am fost foarte trist”, a afirmat și fiul ei, acum în vârstă de 19 ani. „În afară de ea, nu aveam pe nimeni”, a adăugat el, citat de CNN.
picture_sonFemeia a rămas în închisoare, uitată de sistemul juridic indian. Tot ce a mai ținut-o pe linia de plutire a fost fiul ei, care o vizita la fiecare trei luni, și a cărui fotografie (foto dreapta) o privea mereu cu nostalgie.
„Mă gândeam la ea și plângeam”
Fiul lui Kumari, Kanhaiya, şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în diverse case de copii. Dar nu a uitat-o pe mama lui. „Mă gândeam la mama mea şi plângeam. Era în închisoare, singură, nimeni nu o vizita şi tatăl meu îi întorsese spatele”, povestește fiul.

 

Imediat ce a împlinit 18 ani, a fost angajat într-o fabrică de îmbrăcăminte și a început să pună bani deoparte pentru a o scoate pe mama lui din închisoare. Când a strâns suficienți bani, a angajat un avocat. „Mi-l recomandase cineva. A fost uimit să audă despre cazul mamei mele”, relatează el.

 

19_old_son_400

Avocatul a preluat cazul și, luna aceasta, mama băiatului a fost eliberată in închisoare. Judecătorii s-au declarat șocați de situația ei și de comportamentul „crud și neglijent” din partea autorităților. Ei au dispus de asemenea cercetarea cazurilor din regiunea Uttar Pradesh pentru a identifica potențiale cazuri similare.
Realitatea, scrie BBC, este că situația lui Kumari nu este una singulară în sistemul juridic indian, extrem de lent și ineficient, cazurile fiind amânate ani de zile înainte de a fi finalizate. În închisorile indiene există la momentul actual aproximativ 300.000 de persoane, dintre care 70% încă își așteaptă procesul, iar mulți dintre ei au petrecut multă vreme și în arest.
O reuniune fericită
Dar, cel puțin în acest caz, finalul a fost unul fericit, datorită dragostei fiului născut în închisoare pentru mama lui. În prezent, mama și fiul s-au reunit și au început deja să facă planuri pentru viitor. „Tot ce vreau e ca fiul meu să se așeze bine la casa lui”, spune Kumari, cu vocea tremurândă și ochii umeziți. „El e tot ce am în această lume”.

 

mama_fiul_400

Kanhaiya și mama lui plănuiesc să-l abordeze pe tatăl care i-a părăsit și să lupte pentru drepturile lor, inclusiv în ce privește obținerea unei părți din proprietate. Dar, deocamdata, cei doi se bucură de prezent, încercând să recupereze, pe cât posibil, din timpul pierdut.
Galerie video

http://www.semneletimpului.ro/stiri

FELIX MARȚIAN (Mesaj biblic)


Ştiu să scriu şi să citesc!


Azi vă spun cu bucurie:
Ştiu să scriu şi să citesc!
Şi pentru înţelepciune
Domnului Îi mulţumesc!

Deşi mic şi speriat
Sunt la şcoală silitor
Căci e lângă mine-n clasă
Isus, Domnul Domnilor!

Zi de zi îmi dă curaj
Şi mă-nvaţă să iubesc…
Pe colegi, pe-nvăţători
Să-i ascult…să îi cinstesc!

Iar acum c-am învăţat
Să citesc -prin Harul Lui-
Am să studiez la vară
Din Cuvântul Domnului!

Vulcan 31.05.2013       Maria Luca