Curcubeul izbăvirii


Simion Felix MarțianDurerea are dinţi, da, are dinţi
Cu muşcătură crudă, otrăvită,
Şi gheare are, gheare lungi, fierbinţi
Şi-o respiraţie de foc, cumplită.

O simt intens cum sfâşie din trup
Şi sufletul mi-l zdrenţuieşte-n gheare,
Când stăvilarul de răbdare-l rup
Puhoaiele cumplite de-ncercare.

Se-nchide orizontul cenuşiu
Până îi simt strânsoarea grea pe tâmple
Şi, de speranţă părăsit, pustiu,
Amarul lumii-ntregi prin pori mă umple.

Tristeţe, apăsare, zvârcoliri,
Dureri atroce îmboldind cu spasme
Se strâng într-un buchet de otrăviri,
Mănunchi sinistru exalând miasme.

Cum am ajuns aici? Ce s-a-ntâmplat?
De ce mi-e deznădejdea pat şi pernă?
O, Doamne!- doar o clipă am uitat
Că izbăvirea mea este eternă,

Dar vin acum cu-al rugăciunii jar,
Căci îndurările-Ţi sunt fără număr,
Ca, reprimit în Sfântul Sanctuar,
Să Te ating cu lacrima pe umăr,

Să-ncep cu ochii umezi a vedea
Cum se topeşte negura şi greul,
Şi-n lacrima primind Lumina Ta
Cum înfloreşte iarăşi curcubeul.

Vulcan, 26 iunie 2013        Simion Felix Marțian

ADELA MUNTEANU (Mâna Lui cea tare…)


De ce în suferinţă oare?


Maria LucaDe ce în suferinţă oare
Strigăm mai mult spre Dumnezeu?
Când ne e teamă şi ne doare
Îi cerem milă şi-ndurare
Căutând spre ceruri Chipul Său!

De ce când vine încercarea
Şi vânturi aspre s-au pornit,
Privim înlăcrimaţi spre zarea
De unde va veni salvarea
Prin Cel ce veşnic ne-a iubit?

Iar când e viaţa noastră plină
De soare blând… de fericiri…
Uităm că Cel ce dă lumină
Şi poate şterge orice vină
E Domnul Sfânt din veşnicii!

Ajută-ne Iubite Tată
Doar voia Ta s-o împlinim…
Îndură-Te de noi şi iartă
Căci slabi suntem… loviţi de soartă
Dar Te slăvim şi Te iubim!!!

Vulcan-26-06-2013      Maria Luca

IOSIF din Lipova (Încrede-te în El din toată inima…)


Cum să spui unui băiat despre defectele lui?


Întrebare:

Cum să-i spui unui băiat că nu poţi trece peste anumite defecte pe care le are? Deşi îl apreciez, totuşi, sunt unele lucruri dificile, este mai egoist, zgârcit, uneori e insensibil… Ştiu ce spune Biblia că trebuie să o fac cu duhul blândeţii şi ca să ne îngăduim unii pe alţii, dar mi se pare dificil de spus lucrurile… Aş vrea ca în final băiatul să-şi dea seama că îi vreau binele şi că pocăinţa este cea mai bună soluţie pentru defectele lui. Oare ar trebui să-i spun sau să mă rog în taină cu speranţa că Dumnezeu îl va schimba?

Nu ştiu în ce relaţie sunteţi cu acel băiat. Dacă lucraţi într-o echipă pentru realizarea unui scop şi defectele lui influenţează negativ lucrarea, este înţelept şi necesar să-i spui despre acele defecte, dar, cum ai spus singură, cu blândeţe şi înţelepciune, ca să-l ajuţi să le depăşească şi nu invers. Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă. – Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase. (Proverbele lui Solomon 27:5-6)

Dacă va fi înţelept, va aprecia mustrarea ta făcută pe faţă, se va îndrepta şi relaţia va deveni şi mai bună, aşa cum scrie în alt loc din cartea Proverbelor lui Solomon:

Cine mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare. (Proverbele lui Solomon 28:23)

Dacă însă va fi un îngâmfat care nu poate să primească mustrarea, aceasta va fi un indicator că nu mai are sens să-i spui altă dată, din moment ce nu vrea să primească.

Dacă însă vei ajunge să fii cerută în căsătorie de un astfel de băiat, nu este bine să accepţi căsătoria. Spune „Da” doar bărbatului de care eşti sigură că îl iubeşti şi la care nu vezi nici un cusur, pentru că admiri caracterul şi toată persoana lui. Dar fii înţeleaptă şi poartă-te cuviincios când vei fi cerută în căsătorie.

http://moldovacrestina.md