Sonet de vară


Maria LucaÎmi limpezesc priverea-n dimineaţă
Şi-alerg prin roua strălucind în soare…
Mă odihnesc în susur de izvoare
Şi însetat mai sorb un strop de viaţă…

Iar păsări mii se-nchină-n adorare
Într-o cântare nouă şi măreaţă…
Din ochi ţâşnesc izvoare, lin, pe faţă
Când sufletul primeşte alinare…

Şi mâinile spre ceruri îmi ridic…
O, Doamne…ce măreţ e Harul Tău…
Iar eu…neînsemnat şi-atât de mic

Dar mă încred în Tine, Dumnezeu,
M-ai înălţat ca fiu, dintr-un nimic,
Şi m-ai purtat pe braţul Tău la greu!

Vulcan-16-08-2013           Maria Luca

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.