Multi dintre crestini spun ca Mantuitorul Isus este bland, credincios, iubitor si un prieten al omului, ceea ce nu este gresit, insa cu multa indrazneala si responsabilitate va spun ca dincolo de aceste trasaturi frumoase El mai este si dusmanos… El este dusmanul lumii! O, poate deja ma judecati! Nu va grabiti! O sa-mi spuneti ca sunt deplasat cand afirm asa ceva, insa va rog sa ma credeti ca imi asum ceea ce spun… Isus Christos este cel mai mare dusman al firii acestei lumii!
Iata ca omul, care face parte din lume si aduce un aport important la zidirea ei, astazi, poate mai mult ca niciodata (vedem prin diferite mijloace de comunicare) isi maltrateaza mama care l-a nascut si crescut, o uita si o omoara fara pic de mila. Omul nostru modern e golit de sentimentul responsabilitatii, isi ucide fratele, isi tradeaza semenul si principiile sanatoase pentru dezvoltarea lui armonioasa. Lumea noastra secularizata, civilizata si moderna, a scuturat valoarea din temelie, punand in loc ceea ce ii este potrivnic: lipsa bunului simt, incalcarea legii, a justitiei, a moralei, a eticii si a minimei cuviinciosii. Firea normala de altadata, a lucrurilor bune, teama sfanta si sanatoasa, care punea pe un drum bun individul, au fost inlocuite de contrariul lor. Pacatul, viciul, prostia si nebunia s-au imultit si nu mai sunt condamnate intr-un glas comun si mai des de catre liderii responsabili cu sanatatea societatii si a individului la nivel global. Sub toate formele posibile ceea ce este pacat, este considerat normal. Dragostea dintre oameni s-a racit. Caldura binelui, fapta buna si lumina adevarului se mai zaresc pe ici, pe colo…
Omul a cules mai mult gunoiul anormalului si a proslavit putoarea nebuniei lui, pana intr’acolo incat a fost invins in firea lui omul cel bun, neducand nici minimul razboi cu sine, cu firea cea nebuna a pacatului. Insa stie a duce razboi cu fratele sau, pana acolo incat cauta sa-i ia totul: locul sau, identitatea , libertatea, gandul, simtirea si avutia sa. Daca se poate, il ingenunchiaza.
Si nu numai ca nu duce un razboi cu firea sa nebuna, si nu numai ca se pune impotriva fratelui sau, dar isi distruge si casa si pe cei care locuiesc in ea. Iata ca bietul nostru pamant, a slabit si mai slabeste datorita bolii provocate de cel ce avea datoria sa-l ingrijeasca. Omul a imbolnavit cu infectia lui pamantul. Lacomia omului seaca puterea pamantului si lupta dintre popoarele mari pentru suprematie si putere de orice chip, face in asa fel incat cei care se imbogatesc sa uite de cel mic. Filosofia aceasta, de a-ti aduce fericirea pe seama umilintei si insaracirii celuilalt considerat mai slab, nu e sanatoasa si nici fericire nu aduce, indiferent de partea in care te afli. Cel ce este de acord cu acest fel de a castiga fericirea si bunastarea sa, decade din demnitatea umana, isi castiga dreptul de a fi o fiara, devine un luptator impotriva normalului, a umanitatii, a omului.
Da, Isus Christos este dusmanul lumii, dar nu al omului, ci a lumii, care nu se aseamana cu chipul Sau. El a venit sa vindece si sa mantuiasca lumea, dar nu pe toata… ci pe aceea care este cu El si in El, nu pe aceea in care iubirea pacatului si a firii nebune este laudata si gustata! Sabia este leacul dar si rodul cules de fiecare om, pe care il da Iisus, in dreptatea Sa care se va imparti atunci cand va veni sa judece viii si mortii. El este dusmanul acestui plan si a acestei viziuni despre construirea vietii pentru oameni si intre oameni. Pentru ca arhitectura Lui nu seamana cu cea a omului.
Nu vrea pierderea si moartea lumii, ci vrea castigarea ei pentru Imparatia ce va sa vie. Dar pentru aceasta, lumea are nevoie de medicamentul Sau: sangele Lui, credinta si harul gratuit, urmarea in El, imitand totul in conduita Sa: smerenia, bunatatea, lacrima, insetarea si flamanzirea pentru dreptate, rabdarea greutatii, implinirea dragostei in fapta, pacea si gandul impaciuitor, iertarea, jertfirea pentru aproape… Acestea sunt ingredientele medicamentului aplicat de Iisus, bisturiul care indeparteaza tumoarea si vindeca cancerul firii de ceea ce nu este a firii!
Cu firea vindecata si impacata cu Dumnezeu, Isus nu poate fi dusman, dar nici prieten cu ceea ce ii este impotriva. Iata sensul dusmaniei Sale fata de lume, dar nu a intregii lumi, nu fata de om, ci fata de firea stricata a sa care nimiceste in jurul sau! Crestinul trebuie sa constientizeze si sa invete ca nu e de ajuns a fi crestin doar cu numele, ci trebuie sa fie mult mai mult de atat. Sa fie constient ca poate fi un locuitor al Imparatiei inca de aici, dar atat de constient incat sa fie serios in a urma nu viziunea lui, ci a Arhitectului care a gandit altceva pentru om! Caci planul cetatii din cer e planul Lui pentru cetatea si locuitorii de aici: “Asa este cetatea lui Dumnezeu! In ea este Biserica celor intai nascuti, duhurile dreptilor, adunarea sarbatoreasca a ingerilor, sangele izbavitor al Domnului, prin care toate s-au unit: cerul a primit pe cele de pe pamant, pamantul a primit pe cele din cer, iar pacea de mult dorita de ingeri si de sfinti s-a implinit.” (1) Sfintul Ioan Gura de Aur, Scrieri, partea a treia, Omilii la Matei, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1994, pag.27
Sursa: Faptesicredinta.blogspot.ro
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 