Mai plâng un gând…mai scriu un vers
Şi-o vorbă împletesc în rugă…
Mai caut o stea în univers
Şi pleacă doru-mi s-o ajungă…
Mai urc o treaptă…fac un pas…
Mai trece-o zi din viaţa mea…
Mă-ntreb cât oare a rămas
S-ajung în cer, în Ţara Sa?
Mai scriu un vers…un imn mai cânt
Transmis prin glasul inimii..
Mai sorb cu sete din Cuvânt
Şi, Doamne, Te aştept să vii!
Vulcan-12-04-2014 Maria Luca
Lună: aprilie 2014
Samy Vesa din Arad (Predică)
Intrarea în Ierusalim
Aglomerație, agitație, o procesiune și o intrare triumfală într-o cetate…
Mari și mici, bătrâni și tineri – toți s-au pus în mișcare.
Unii strigau, alții scrâșneau din dinți, unii aduceau daruri, iar alții pregăteau pietre.
Cei mai mulți erau mânați de curiozitate, venea în cetate unul care l-a înviat din morți pe Lazăr.
Au fost unii, ce au venit cu gând rău:
-să CRITICE,
-să CORUPĂ pe alții,
-să CONDAMNE.
În acea zi nu au fost IMPORTANȚI:
-copiii ce strigau
-cei ce veneau după Isus
-cei ce mergeau înainte
-ucenicii
-cărturarii
-cei ce-și puneau hainele pe jos
-nici măcar măgărușul….
Importante nu au fost Cuvintele, Cântecele sau Cărturarii…,
important atunci, și acum, era cel ce vine în numele Domnului!
Important este Isus!
Azi la închinare, în centrul atenției noastre este Isus, pe buzele noastre este Isus, în inima noastră este Isus!
Și atunci și azi putem învăța, lucruri pentru suflet…
Vezi articolul original 140 de cuvinte mai mult
Primăvară, simţuri şi-nviere
În mugurul ce ochii şi-a deschis,
Clipind mirat în verdea lui tăcere,
Văd un miracol vieţii circumscris
Ţâşnind dintr-un crepuscul interzis
Ca o-nviere.
Pământul, ce cu jilav plescăit
Deschide încolţirii bariere,
Emană un miros nedefinit
Purtând în el, în chip nedesluşit,
O înviere.
Melodiosul susur de izvor,
Scăpat de a îngheţului durere,
Atinge coarda inimii uşor
Şi mângâie auzul ca un cor
De înviere.
Pe trupul încordat de aşteptări
Mi-e primăvara toată mângâiere
Şi-abandonându-mă acestei stări
Mă las înfăşurat de-albastre zări
Şi de-nviere.
Gust cu nesaţ al primăverii rod
Mustind renaştere şi îmbiere
Şi, săturat, de toate mă deznod,
Să-mi fac din seve proaspete un pod
Spre înviere.
Dar, peste toate, crucea din Calvar,
Pe care Dumnezeu prin sfânta-I vrere
Adus-a jertfa mântuirii-n dar,
Deschide-al veşniciilor hotar
Prin Înviere.
Vulcan, 4 aprilie 2014 Simion Felix Marțian
Adriana Stoica – Golgota
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 