Pt. a urmări fiecare slujbă în parte ,dați clic în partea stângă sus a videoclipului unde scrie playlist (listă de redare)
și accesați ce slujbă doriți .
Lună: aprilie 2014
John Harper – pastorul care a murit predicând pe vasul Titanic
Incredibila poveste a unui pastor scoţian care i-a evanghelizat pe pasagerii vasului Titanic, în acele momente de groază ale tragediei.
Au trecut mai bine de 100 de ani de la scufundarea vasului Titanic. Printre multele onoruri şi comemorări oferite în memoria celor pierduţi în apele Atlanticului, cu ocazia centenarului tragediei, o biserică din Scoţia a organizat un omagiu unuia dintre pastorii săi, numit John Harper, fiind şi el unul dintre cei care au murit atunci.
Tragedia Titanicului este foarte cunoscută publicului, datorită mediatizării acesteia prin filme, documentare şi cărţi . În 14 Aprilie 1912, revista comercială The Shipbuilder, descria Titanicul ca fiind „practic indestructibil”, iar în 31 Mai 1911, unul dintre angajaţii Companiei de Construcţii Navale White Star, a făcut faimoasa declaraţie „nici Dumnezeu nu poate scufunda această barcă”.
John Harper s-a convertit la vârsta de 14 ani şi la 18 ani a început să predice. În 1897 (la 25 de ani) a devenit primul pastor al Paisley Road Baptist Church din Glasgow. Prin păstorirea acestuia, biserica a crescut rapid de la 25 de membrii, la 500 şi au fost nevoiţi să se mute în altă locaţie.
În momentul dezastrului de pe Titanic, Harper de 39 de ani, văduv şi cu o fetiţă de şase ani, Nana, era pastor la Walworth Road Baptist Church din Londra. Motivul pentru care se afla la bordul Titanicului, era privilegiul ce i se făcuse de a predica în una din cele mai mari biserici din Statele Unite, Biserica Moody din Chicago, numită aşa de către faimosul ei fondator Dwight L. Moody. Biserica aştepta cu nerăbdare sosirea acestuia, nu doar pentru serviciile de evanghelizare ce aveau să urmeze, ci şi pentru a-şi cunoaşte viitorul potenţial pastor, invitaţia fiind făcută, urmând doar ca Harper să confirme. Harper era cunoscut ca şi un predicator atractiv, foarte potrivit pentru a predica în aer liber, a cărui inteligenţă şi capacitate de înţelegere a adevărului biblic, îi permitea să combată cu succes pe orice agresor.
Atunci când vasul Titanic s-a izbit violent de acel iceberg, Harper ca o măsură de siguranţă şi-a pus fetiţa într-o barcă de salvare, lăsând-o în grija unei verişoare, care îi însoţea în călătorie (această măsură de precauţie i-a salvat viaţa lui Nana Harper, care a murit în 1986 la vârsta de 80 de ani). Predicatorul ar fi putut să rămână şi el în barca de salvare, îngrijind fetiţa, dar el a optat la a se întoarce pe vas şi de a da celor de acolo încă o oportunitate de a-l cunoaşte pe Hristos. Există mărturii înregistrate că Harper le-a vorbit fiecărei persoane ce se afla în panică şi le-a arătat nevoia de a se întoarce la Hristos.
Când apa a început să scufunde Titanicul, Harper a fost auzit strigând: „femeile, copiii şi cei nemântuiţi să urce primii în bărcile de salvare”. Când Harper a auzit pe un bărbat refuzând chemarea de a-l accepta pe Hristos, acesta i-a dat lui vesta de salvare spunând: „acesta are nevoie de ea mai mult decât mine”. Până în ultimul moment în care a fost la bord, pastorul a insistat la cei prezenţi ca să-şi predea viaţa lui Isus.
Patru ani mai târziu, în timpul unei reuniuni în Ontario – Canada, a celor ce au supravieţuit catastrofei, unul dintre aceştia a povestit ce i s-a întâmplat pe când se afla în apele Atlanticului. El se afla plutind pe o bucată de lemn, când dintr-o dată un val l-a împins pe Harper înspre el care la rândul său încerca să se menţină la suprafaţa apei pe o altă bucată de lemn. „El mi-a strigat atunci”:
– Eşti tu mântuit?
– Nu, nu sunt, i-am răspuns.
– Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fii mântuit, mi-a strigat el.
„Valurile l-au îndepărtat din nou pe Harper de către mine, dar numai puţin şi apoi a revenit iarăşi aproape de mine”.
– Acum eşti mântuit, mi-a strigat din nou?
– Nu, i-am răspuns.
– Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fii mântuit.
„Atunci, Harper pierzându-şi sprijinul din bucata de lemn, s-a pierdut în valuri. Şi acolo singur în noapte, cu două mile de apă sub picioare, mi-am predat viaţa Domnului Isus şi l-am primit ca Mântuitor personal. Eu sunt ultimul convertit al lui John Harper”, şi-a încheiat acel bărbat mărturia, plângând.
Annie Jessie (Nana), fiica acestuia a supravieţuit naufragiului şi a fost trimisă înapoi în Scoţia unde a crescut, s-a căsătorit cu un pastor şi şi-a dedicat viaţa Domnului.
Când Titanicul a plecat în prima lui călătorie pe mare, la bordul acestuia erau trei clase de pasageri (după nivelul lor social). Dar, imediat după tragedie, la Compania White Star din Liverpool – Anglia, în faţa clădirii principale, s-a aşezat o placă cu doar două clase de pasageri: cei care au fost salvaţi şi cei care au fost pierduţi.
Patronii Titanicului, prin acest gest, au reafirmat ceea ce Harper ştia deja. Există doar două clase de oameni în lumea aceasta: acei care-L acceptă pe Hristos şi sunt salvaţi pentru viaţa veşnică şi ceilalţi care nu-L acceptă şi sunt pierduţi pentru totdeauna.
Tu din care clasă faci parte?
Această întâmplare este prezentată în cartea “The Titanic’s Last Hero” by Moody Press 1997 (Ultimul erou de pe Titanic).
Cristi Marciuc (Nu pot ști ce fi-va mâine…)
Este născut din nou cel care mai trăiește în păcat?
Întrebare dintr-un comentariu la articolul “Lucrează legea păcatului într-o persoană născută din nou?”:
Păi atunci nașterea din nou de câte ori se face? Omul are 2 naturi și 2 îndemnuri: firea pământească sau firea duhovnicească după nașterea din nou! Omul care încă mai are păcat în viața lui înseamnă că nu a fost născut din nou? Cine e desăvârșit aici pe pământ?
Omul se naște din nou o singură dată
Un om născut din nou nu mai trăiește în păcat. Transformarea din viața omului și este dovada nașterii din nou cum este scris și în Evanghelia după Ioan capitolul 3:
Nu te mira că ţi-am zis:„Trebuie să vă naşteţi din nou. Vîntul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul (Ioan 3:7-8).
Și tot apostolul Ioan scrie în prima sa epistolă că omul născut din nou nu păcătuiește și nu poate păcătui:
Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. (I Ioan 3:9-10).
Verbele “nu păcătuiește” și “nu poate păcătui” sunt la timpul prezent continuu, arătând (în limba greacă) un mod de viață. Deci, un om născut din nou nu duce un mod de viață în păcat.
Omul născut din nou trăiește într-o fire păcătoasă, dar nu trăiește după îndemnurile ei
Noi trăim într-o fire păcătoasă, dar nu mai suntem controlați sau călăuziți de ea, fiindcă intrând în legământ cu Domnul Isus noi suntem eliberați din robia păcatului și în noi nu mai lucrează legea păcatului (Romani capitolele 7 și 8).
Noi putem greși, dar aceasta nu este modul de viață al unui om născut din nou. Și apostolul Pavel în epistola către Efeseni scrie: „Mâniați-vă și nu păcătuiți”. Cum? „Nu lăsați să apună soarele peste mânia voastră”. Fiindcă trăim într-o fire păcătoasă, des se repetă în Noul Testament expresia: fiți treji și vegheați!
Un om care trăiește în păcat nu este născut din nou
Păcatul în viața omului dovedește că el nu este născut din nou:
Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. Şi ştiţi că El (Domnul Isus) S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat. Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. (Ioan 3:4-10).
Cine se crede creștin și are un mod de viață păcătos, se înșală singur, fiindcă el nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu:
Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)
Din acest text vedem că unii din biserica din Corint au fost oameni stricați cu totul, dar după ce s-au întors la Domnul, nu au mai fost așa: apostolul Pavel scrie că “așa ați fost unii din voi”, dar acum nu mai sunt așa și aceasta este dovada nașterii din nou, care garantează omului mântuirea (Ioan 3).
Vreau să aduc aici un exemplu ca să fie mai clar despre ce este vorba. Fiind într-o comunitate creștină evanghelică un timp mai îndelungat, m-am întristat să aflu despre mai multe cazuri de imoralitate, divorțuri și alte păcate, despre care Biblia spune nici să nu se audă pomenindu-se printre creștini. Cel mai șocant pentru mine a fost istoria unui bărbat care, după ce s-a descoperit că trăia în imoralitate, nu numai că nu s-a pocăit, dar a divorțat de nevasta lui cu care aveau mai mulți copii și s-a căsătorit cu una din amantele lui. Dar aceasta nu a fost totul! A plecat într-un alt oraș și a “plantat” o biserică nouă cu rudele lui apropiate! Oare acesta este un om născut din nou? Va moșteni el împărăția lui Dumnezeu? Nicidecum! M-am întrebat: de ce se întâmplă așa? Dumnezeu nu a întârziat cu explicațiile! La scurt timp am fost invitați în familia unui slujitor, a unei biserici din acea localitate. Fără nici o introducere, gazda ne-a întrebat ce credem noi despre textul de la Romani 7:18-23. Dar evident că nu dorea să afle răspunsul nostru, ci să ne impună părerea sa. El a început să ne dovedească că în acest pasaj Pavel vorbește despre experiența sa cu Dumnezeu după convertirea sa la creștinism, adică după ce a experimentat nașterea din nou. Noi am încercat să-i arătăm că în acel capitol apostolul Pavel, după ce scrie că prin trupul lui Hristos evreii mor în ce privește Legea (adică Vechiul Legământ), caută să arate că Legea (Vechiul Legământ) nu este rea, ci este bună, sfântă și dreaptă (Romani 7:12), dar omul nenăscut din nou este pământesc, vândut rob păcatului și nu poate împlini Legea.
Meditând mai târziu la acea discuție, Dumnezeu mi-a arătat cât de mult felul cum înțelegem (sau nu înțelegem) Scripturile ne afectează viața. Acești oameni nu cred că Dumnezeu îi poate elibera din robia păcatului, ca să poată sluji lui Dumnezeu într-un duh nou. Ei sunt botezați, merg cu regularitate la biserică, sunt implicați în diferite lucrări, unii poate merg și în misiune, spun că viața lor este Hristos și, totuși, ei nu cred că Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și că Dumnezeu îi poate elibera din robia păcatului ca să poată trăi o viață fără păcat. Ei au o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea și caută să placă lui Dumnezeu cu puterile lor, bizuindu-se pe neprihănirea proprie. Aceasta este ceea ce i-a scris apostolul Pavel lui Timotei în a doua sa epistolă:
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vînzători, obraznici, îngîmfaţi;iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; avînd doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. (2 Timotei 3:5a)
Cuvântul grecesc tradus în română ,,credință,, este ,,pistis” și implică cunoașterea revelației divine, recunoașterea a ceea ce ai cunoscut și încredințare totală în ceea ce ai recunoscut, după cum este scris și la Evrei 11:1:
Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.
Rugăciunea mea pentru voi toți care citiți aceste rânduri este rugăciunea apostolului Pavel pentru sfinții din Colose:
… nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducînd roade în tot felul de fapte bune şi crescînd în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţămind Tatălui, care v’a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. El ne-a izbăvit de supt puterea întunerecului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor. (Coloseni 1:5b-14)
Cum este viața ta? Ești o persoană născută din nou? Trăiești călăuzit de Duhul Sfânt sau încă trăiești călăuzit de firea pământească? Nu vă înșelați! Nici un om, care trăiește în păcat, nu va moșteni viața veșnică!
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 