În Inima, pe locul de la geam,
Se-așează rugăciunea-nlăcrimată,
Stingheră version funestul amalgam
De clipuri policrome IE ȘI tam-tam,
Si Ochii EI Prin geam Spre ceruri Cata.
Desi Nu-i tocmai cadrul potrivit,
Cu viermuiala îngrijire-o înconjoară
Si zgomotul strident, de neoprit,
Se reculege-n duhul smerit EI
SI-n fâlfâit de foc Spre ceruri ZBOARA.
„În inimi, Doamne, Este locul Tău
SI Langa Tine-al meu IE ȘI al cântării,
Dar VAD aici invazie de Rău
CACI Lumea o intrat cu ce-i al Sau,
De mult smulgând zăvoarele intrării.
Un cotropit loc ONU ce Nu-i al EI
SI-o dat aici lăstari de-amărăciune,
IAR Inima, senina de-obicei,
se vede-acuma FĂRĂ temei al ONU,
Lipsită de cântări, de Rugaciune.
De-aceea, Doamne, da Vant ONU DIN CER
SA Curete DIN INIMA veninul,
SA smulgă Rădăcini dig de ingrijire Nu
si-apoi punându-i Inimii străjer
SA-SI regăsească DIN belșug seninul. ”
În Inima tratată de curând
La geam Sta rugăciunea-nflăcărată,
Cântărilor de Lauda zicând:
Ce Bine, ce placut Este de cand
Suntem aici Doar noi cu Sfântul Tata!
Amin
Petroșani, 18 septembrie 2014 Simion Felix Marțian