BISERICA LOCALĂ: APATIE, AŢIPIRE, ADORMIRE, LETARGIE SPIRITUALĂ ?!

Cu siguranță nu îmi doresc să fiu un negativist care să vadă doar aspectele de criticat ale bisericii. Cred cu tărie faptul că Domnul Isus, capul bisericii, continuă să-și zidească Biserica Sa, care va fi în cele din urmă ceea ce El își dorește: “… ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără sbârcitură sau altceva de felul acesta ci sfântă și fără prihană.” Ef. 5:27

Analizând însă cu realism starea actuală a bisericii – și ca român evanghelic, cu accent pe bisericile evanghelice române – pot să observ cu ușurință lipsa de vitalitate spirituală a multor biserici, precum și zbaterea acestora pentru supraviețuire. Din nefericire, se pare ca mulţi dintre liderii bisericilor locale apelează la tot felul de tertipuri şi metode mai mult sau mai puţin principiale, pentru a reuși cumva să le mai țină în viață. Faptul că cineva recunoaște sau nu acest lucru, nu poate schimba, din păcate, acest adevăr trist.

Sunt de acord că unele biserici datorita unor membri foarte talentați, sunt în stare să producă în fiecare duminică, programe destul de atractive și uneori chiar încurajatoare. Trebuie însă, să facem diferența între programe frumoase izvorâte din abilitatea oamenilor, a liderilor care le conduc și implicarea, călăuzirea și controlul Duhului Sfânt.

Din păcate, în biserici cu mai mulți ani de vechime, bântuie aceleași simptome copilărești lipsind progresele spirituale reale, măsurate în creștini maturi și serioși cu pocăința. În ce măsură mai putem considera aceste biserici ca fiind vii, sau doar le merge numele că trăiesc?! Este evidentă nevoia unei treziri spirituale dar aceasta nu se poate produce pe baza metodelor și eforturilor firești. Întrebarea care se impune este: „Ce ține de noi, ce ar trebui să facem pentru ca Duhul Sfânt să producă trezirea și revitalizarea mult așteptată?”

1. Cunoașterea și trăirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Cei mai mulți creștini se mulțumesc cu ce aud la biserică, fără să studieze personal Cuvântul Sfânt. Ignoranța creștinilor cu privire la Cuvânt este îngrijorătoare. Din păcate creștinii născuți și crescuți în biserici cunosc Cuvântul aproape exclusiv din predici sau învățături tradiționale ce le-au auzit de-a lungul timpului.Situația este mai gravă, acolo unde cei ce predică, nu au caracter, competențe sau chemare ori poate chiar nici una dintre aceste caracteristici indispensabile oamenilor lui Dumnezeu. Este suficient să citim cu atenție psalmul 119pentru a înțelege cât de importante sunt cuvintele, orânduirile, poruncile, cuvântul Domnului. “Învățăturile Tale sunt moștenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele. Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale, totdeauna și până la sfârșit.” Ps. 119:111, 112

2. Slujirea liderilor trebuie să-L mulțumească pe Isus nu pe membrii bisericii.

Se fac tot felul de compromisuri, doar pentru a păstra o liniște acceptabilă în biserici. Sunt promovați în slujire oameni care nu au nici chemarea și nici competența necesara, pentru aînvăța pe alții și se face acest lucru încercând să fie mulțumite anumite persoane. De multe ori acestea reprezintă un anumit clan care dacă este nemulțumit cauzează probleme majore. Astfel diplomația, politica și negocierea au ajuns să fie metodele prin care sunt conduse bisericile. Se pare că este tot mai puțin important să conducem reprezentându-l cu adevărat pe Cel ce este Capul Bisericii – ISUS. Slujitorii din biserică sunt în primul rând slujitorii lui Isus printre oameni nu slujitorii oamenilor către Isus. Iată ce spune Pavel: “Așadar, oamenii ar trebui să ne vadă ca pe niște slujitori ai lui Cristos, ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu… Cât despre mine, puțin îmi pasă că aș fi judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc…Cel ce mă judecă este Domnul.” 1.Corinteni 4: 1-4 NTR

3. Motivație corectă. 

De ce facem ce facem?! Chiar și cei mai dedicați predicatori, uneori, sunt ispitiți să își prezinte mesajul în așa fel încât ei să iasă în evidență nu Cel ce a plătit prețul pentru mântuirea noastră.

Și unii cântăreți au uitat cine le-a dat darul de a cânta și sunt mai mult interesați de popularitate, de numărul de link-uri primite pe Facebook și de cât de bine se vinde muzica lor, decât dacă Numele Domnului este lăudat.

Cred că fiecare din cei care slujim într-un fel sau altul în biserici, ar trebui să ne punem tot mereu această întrebare:De ce fac ceea ce fac; pentru lauda Domnului și promovarea Evangheliei, sau pentru a mă afirma?Ar fi regretabil ca după o viață de sacrificiu și muncă, la urmă să ni se spună că nu suntem cunoscuți, pentru că motivația noastră a fost greșită. Autorul epistolei către evrei spune: “Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu… poate judeca gândurile și intențiile inimii. Nu este nimic care să poată fi ascuns de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, ai Celui înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.” Evrei 4:12,13 NTR

4. Eliberarea de povara cheltuielilor administrative.

Bisericile de succes sunt cele care au clădiri mari și membri mulți. Care este însă perspectiva lui Dumnezeu cu privire la succesul unei biserici sau al unui păstor?

Adesea toți banii adunați, abia ne ajung pentru plata cheltuielilor și pentru confortul nostru, iar lucrării de misiune și extinderea a Împărăției nu-i mai rămâne nimic. Oare cum apreciază Dumnezeu acest lucru?

După standardele actuale, biserica din Laodicia este o biserică de succes. Ei puteau afirma:“Suntem bogați, am adunat avere și n-avem nevoie de nimic.” Evaluarea lui Dumnezeu însă este: “nu-ți dai seama că ești nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb și gol.” Ap.3:17 NTR

Cu toții avem explicațiile și scuzele noastre față de aceste realități. Dar, oare din punct de vedere biblic și când vom sta în fața Domnului, vor mai ține argumentele și scuzele noastre? Privind în Cuvântul Domnului, putem vedea că atât Domnul Isus cât și apostolii – exemplele și modelele noastre – nu au făcut vreo prioritate din  aceste lucruri, care pentru noi au devenit capitale. Prioritatea lor a fost extinderea Împărăției până la marginile pământului și facerea de ucenici.

Nu pretind că am epuizat subiectul, doresc doar să lansez o provocare – celor ce o mai acceptă – pentru a realiza că suntem departe de realitatea Cuvântului și de prioritățile lui Dumnezeu. Avem nevoie de o trezire reală, nu doar de analize și vorbe. Trebuie să fim gata să facem primii pași în această direcție. Trebuie să reconsiderăm atitudinea noastră față de Cuvânt, iar dacă citind Cuvântul, realizăm că nu suntem pe o cale bună, să avem smerenia necesară și tăria de a face schimbările cerute de Dumnezeu. Este primul pas către o trezire reală în orice biserică evanghelică. Acest prim pas s-ar putea să fie extrem de costisitor. SUNTEM NOI OARE GATA SĂ PLĂTIM ACEST PREŢ?

MIKE OLARI