Să devii un foc nestins!

Inimioară, draga mea
Mult mi-e dor de pacea ta,
De lumina ce aveai
Și de cântul ce cântai…
Și mi-e dor…așa de dor
Să mai simt acel fior
Când iubirea înflorea
Și când viața îmi zâmbea…
Dar acum te-a obosit
Timpul ce-a trecut grăbit
Și oftezi și plângi mereu
Când îți pare drumul greu
Și când vorbele te dor
Și speranțele îți mor…
Inimă, dacă-aș putea
Eu pe brațe te-aș lua
Și te-aș duce sus la stele
Să lucești și tu ca ele
Și te-aș duce-n vârf de munte
Unde visele sunt multe
Și pe marea liniștită
Să te simți din nou iubită…
Și te-aș pune draga mea
Giuvaier în palma Sa
Să devii un foc nestins
Din Iubirea Lui aprins!

Vulcan-19-11-2016      Maria Luca