Lună: februarie 2017
Orchestra Bis. Maranata Vulcan – Nu există Dumnezeu spre care…
Dor de armonie
Când pe-al Genezei amplu portativ
Și-a așezat Divinul partitura,
În toate i-a desăvârșit măsura,
Cu armonia la superlativ.
Și-a așezat Divinul partitura,
În toate i-a desăvârșit măsura,
Cu armonia la superlativ.
Și sub bagheta tainicei Puteri
Un cor imens era zidirea toată,
Cântând în „bun major” ,înaripată,
Și în „frumos diez”, cu adieri.
Un cor imens era zidirea toată,
Cântând în „bun major” ,înaripată,
Și în „frumos diez”, cu adieri.
Dar suflul răului a răvășit
De pe stativ întreaga partitură,
Cu dezacorduri semănate-n ură,
Și armonia a luat sfârșit.
De pe stativ întreaga partitură,
Cu dezacorduri semănate-n ură,
Și armonia a luat sfârșit.
Azi cântă corul lumii dureros,
Nu mângâind, ci zgâriind timpane,
Căci de pe partitură, dintre game,
Lipsește „bun”, lipsește și „frumos”.
Nu mângâind, ci zgâriind timpane,
Căci de pe partitură, dintre game,
Lipsește „bun”, lipsește și „frumos”.
Iar cântecul pe care-l auzim
Este scrâșnit pe note de blesteme,
Și-n corzi de viață suferința geme
Căci corul are scena-n țintirim.
Este scrâșnit pe note de blesteme,
Și-n corzi de viață suferința geme
Căci corul are scena-n țintirim.
Un dor după pierdute armonii
Începe tot mai mult în piept să ardă,
Dar acordând a închinării coardă
Le vom trăi din plin în veșnicii.
Începe tot mai mult în piept să ardă,
Dar acordând a închinării coardă
Le vom trăi din plin în veșnicii.
De-aceea, Doamne, astăzi Te rugăm
Lovește Tu, în Duh, diapazonul
Că să-nțelegem bine care-i tonul,
Și armonia Ta s-o căutăm.
Lovește Tu, în Duh, diapazonul
Că să-nțelegem bine care-i tonul,
Și armonia Ta s-o căutăm.
Simion Felix Marțian
Vulcan, 25 februarie 2017
Vulcan, 25 februarie 2017
Bufică Volintiru – Sunt un pribeag fără de țară
Bună dimineața lume!

Bună dimineața lume…cum mai este viața ta?
Dumnezeu de sus din ceruri ți-a mai dat o nouă zi…
Ți-a mai dat o nouă șansă să-nțelegi ce e iubirea
Să găsești prin fum și ceață drumul către veșnicii…
Bună dimineața lume…iată, soarele-ți zâmbește
După-atâta ger cumplit vine iar să te-ncălzească…
Tu ce faci? Privești spre ceruri să te bucuri de o rază?
Inima ce-ți bate-n piept știe ea să mai iubească?
Timpul trece cu grăbire…zilele se duc ca gândul…
Tu ce faci? Alergi întruna după faimă și averi!
Te oprește doar o clipă și gândește…meditează…
Timpul ce îl pierzi acuma nu-l mai afli…nicăieri!
Vulcan-01-02-2017 Maria Luca