Chiar dacă florile-n grădină
N-au înflorit în astă zi
Eu simt adânc, lăuntrul meu
Un dor nestins și bucurii
Căci Domnul vine și-mi aduce
O sărbătoare minunată
Când dragostea-I nemărginită
În tot și toate se arată
Și vine Domnu-n zori de zi
Pe drumul presărat cu flori
Trezind în inimă iubirea
Și-n suflet aducând fiori
Și vine Domnul… încă vine
În case, corturi sau palate
S-aducă sfântă izbăvire
Să ierte lumea de păcate…
Noi să-L primim cum se cuvine
Cu flori, cu ramuri de finic
Căci fără El suntem un abur
Și nu-nsemnăm aici nimic! ! !
Vulcan-01-04-2018 Maria Luca
Categorii:POEZII
A republicat asta pe Ciprian Barsan.
ApreciazăApreciază