Deși e puțin cunoscută, este destul de răspândită afecțiunea asta în care, dacă ar fi să o definesc, oamenii care o au, trăiesc două vieți distincte, uneori mai multe, într-una singură. De obicei, oamenii care sunt afectați de personalitate multiplă fug de o traumă, inconștient, astfel își mai crează o personalitate, a unui alt individ și ajung să le trăiască pe ambele. Uneori afecțiunea e așa de gravă, încât omul nu poate să își amintească anumite acțiuni făcute când este în cealaltă personalitate. Recent a fost mediatizat cazul unei tinere cu 15 personalități destul de bine conturate fiecare. E o extremă, e un caz aparte, dar vreau să scriu despre cum poate afecta acest aspect viața credincioșilor.
Caracteristica principală este trăirea la dublu sau mai mult. Adică în acel om, primesc ”spațiu” două personalități destul de diferite de obicei. Asta înseamnă că omul respectiv, oscilează în funcție de anumite condiții, între cele două personalități. Acum este un om, iar dacă se simte în pericol sau dacă factorii declanșatori apar, poate comuta, automat, pe celălalt ”om”.
Apare deci un comportament schizoid, care face pe acel om să trăiască viața fracționat și să nu fie conștient deplin de ceea ce se întâmplă cu el. De altfel, comportamentul schizoid poate fi și una din cauzele personalității multiple.
Dacă e să ne referim la creștini, în multe cazuri apare trăirea asta schizoidă care ne afectează rău de tot. Trăim o viață socială așa de diferită de viața religioasă încât ne afectează. Mulți dintre creștini sunt foarte diferiți duminica față de restul săptămânii. Trăiesc o viață socială fără o prezență constantă a omului spiritual, apoi merg la biserică și comută așa de brusc ”pe cele sfinte” încât ai impresia, și e posibil să fie așa, că suferă de personalitate multiplă.
Viața noastră socială e una activă, conectată la tehnologie, viteză, culoare, sunet, senzații, ispite, lipsa timpului, glume, viață aglomerată. Pur și simplu trăim cât se poate de bine ancorați în viața asta socială, din care venim duminica în biserică, unde tehnologia e limitată sau inexistentă, viteză nu este, că uneori ai impresia că cele 3 ore sunt o eternitate, culoare nu e decât dacă mai prezintă careva un clip, sunet este dar nu prea are ritm și bas, senzații se tot caută, dar nu prea ai voie să te lași în voia lor, ispitele sunt sau nu sunt, glume… numai dacă apare vreun glumeț în grilă și asta face ca viața de biserică să fie îngrozitor de diferită față de viața socială.
Pur și simplu ajungem să ne întrebăm ce căutăm noi acolo. Habar nu avem de ce căscăm a somn tot programul și uneori ne enervăm de atâta liniște și lentoare încât căutăm o biserică ”mai activă”.
Începem să trăim la dublu și asta ne va afecta foarte mult. Trebuie să luăm decizii repede. Oscilăm între două lumi, între doi stăpâni, între două vieți și asta nu ne este deloc benefic. Trebuie să încetăm cu viața schizoidă. Trebuie să trăim viața de credință în fiecare clipă nu doar duminica. Trebuie să ne hotărâm azi cui vrem să slujim. Dorința de a împăca și capra și varza ne duce clar spre eșec. Dumnezeu vrea de la noi totul sau nimic. Dușmanul nostru se mulțumește și cu o părticică. Asta înseamnă că prin acest comportament îl vom satisface pe dușman.
Comportamentul schizoid aduce multe probleme. Ne face să fim nefericiți în viață, ne face să ne ferim, să ne ascundem când de creștini să nu ne vadă trăind fără Hristos, când de lume să nu ne vadă trăind religios. E o fugă permanentă, un stres continuu, o viață cu potențial mare de îmbolnăvire. De asta nu suntem fericiți. De asta trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne elibereze de dragostea pentru lume. Din păcate, cu un asemenea comportament reușim să fim mai nefericiți decât cei fără Dumnezeu deși am avea infinit mai multe motive să ne bucurăm.
Fă-L pe Hristos parte din viața ta de fiecare zi, fă-L parte din existența ta. Să nu îți fie greu să te rogi și să citești Scriptura zilnic. Să nu te ferești să îl arăți pe El prin viața ta. Să nu îți fie rușine cu El pentru că El este Salvatorul tău. Nu avem motive de rușine, ci motive de laudă, motive de bucurie. Viața trăită ”la două capete” te va duce mai repede în mormânt și mai mult, va fi una tensionată, nefericită și frustrată. Nu merită trăită o astfel de viață când avem la dispoziție puterea lui Dumnezeu de eliberare, când Dumnezeu ne numește fii a Săi. Fă-L pe Hristos parte a fiecărei clipe a vieții tale și vei vedea cum prezența sa îți va călăuzi viața și îți va oferi satisfacția vieții eliberate.
Foto: AYWI
