Tăcuta lume


FelixSe tace îndârjit, abrupt, rapace,
Conspirativ se tace-n cârdășie,
Pe un pământ bolnav de limbuție
De Dumnezeu tot mai vârtos…se tace!

Cancanuri colorate viu, vivace,
Absorb atenții măsluind lumină,
Iar viața însăși este clandestină
Când de Cristos și jertfa Lui…se tace!

Se scrie încordat, febril, tenace,
Despre mondenități sau vernisaje,
De flecăreli alimentând miraje,
Dar despre mântuire doar…se tace!

De ton trezite gamele buimace
Se-nflăcărază-n cântece ritmate;
Se cântă despe tot și despre toate
Însă de viața veșnică…se tace!

Iar când lumina-n galerii își face
Noi curcubeie-n pânze pe simeze,
O lume pare să se-nfiripeze
Dar despre scene biblice…se tace!

Vremelnicia s-a ornat, dibace,
Captând atenția sferă cu sferă,
Iar omul prins în cursa-i efemeră
Despre ce-i veșnic și vital…doar tace!

Dar cei ce știu, prin orișice mijloace
Să etaleze lucrurile sacre
Și prin angajament să se consacre:
Vom scrie, vom vorbi, dar…vom și face!

Amin
Vulcan, 24 octombrie 2014    Simion Felix Martian

O vioară cântă-n noapte…


Maria Luca

O vioară cântă-n noapte
Însoţind al meu suspin
Iar ecoul ei mi-aduce
Pace-n suflet şi alin…

Cântă-n noapte o vioară
Tulburând tăcerea grea
Iar pe strunele viorii
Cântă şi inima mea!

Glasul meu se-nalţă-n rugă
Să ajungă sus la stele
Când în noapte o vioară
Cântă dorurile mele!

Vulcan-06-09-2014     Maria Luca

Ramona Vass – Te voi înălța în orice vreme


Restaurantul „condus” de Dumnezeu


36600613

Dana Parris a fost fericită când a reușit să își împlinească visul de a-și deschide propriul restaurant, în Carolina de Nord. În ciuda eforturilor ei însă, afacerea a mers foarte slab pe timpul verii. Aflată într-un moment de cumpănă, L-a rugat pe Dumnezeu să o călăuzească, iar răspunsul Lui nu a întârziat să apară.

„Pur și simplu a venit la mine și mi-a spus că nu trebuie să fac eu nimic; trebuie să Îl las pe El să facă. Modul în care puteam să Îi arăt lui Dumnezeu că Îl las pe El să conducă tot era să Îi ofer controlul asupra casei de marcat”, a declarat Parris pentru Gaston Gazette.

Astfel, proprietara a hotărât să renunțe la prețurile fixe pentru produsele pe care le comercializează. A adoptat în schimb o altă strategie: îi lasă pe clienții care calcă pragul restaurantului să plătească atât cât cred de cuviință pentru cele consumate.

Pare un plan de afaceri sortit eșecului, însă în cazul lui Parris a fost metoda care a ajutat-o să își tripleze veniturile în prima săptămână, iar acest lucru i-a dat încrederea necesară pentru a continua la fel. „Când i-am spus «Da» lui Dumnezeu, au apărut binecuvântări din toate părțile”, mărturisește proprietara pentru Huffington Post.

„Acesta nu este curaj. Este doar credință”, a continuat ea.

Cei mai mulți dintre clienții lui Parris plătesc prețul standard pentru mâncarea comandată, însă există și clienți care vor să lase mai mulți bani pentru cele consumate. Inițiativa chiar i-a inspirat pe unii să fie mai buni și să plătească pentru mesele unor clienți nevoiași. Pentru alții, a devenit o lecție de credință și de speranță.

Există însă și cazuri când cei care calcă pragul restaurantului nu își pot plăti consumația, însă Parris îi servește cu același drag pe care îl arată tuturor. Gestul ei de bunătate nu trece neobservat. O dată, o asistentă a plătit un preț mic pentru o gustare aici, însă peste numai două zile, când s-a reîntors, a lăsat o sumă generoasă pentru masă, în semn de mulțumire pentru înțelegere.

„Îmi aduce aminte zilnic de încrederea pe care o avem în Iisus Christos și cred că avem nevoie să ni se aducă aminte de ea în fiecare zi”, a declarat unul dintre clienții restaurantului, Larry Huss, citat de Gaston Gazette.

Parris speră ca modul în care își conduce restaurantul, pe care l-a lăsat pe „mâna lui Dumnezeu”, să fie o inspirație pozitivă pentru ceilalți: „Mă rog ca acest gest de credință să se răspândească și şi mai mulţi oameni să aibă speranță. Sper că oamenii vor vedea că dragostea Sa strălucește aici.”

http://semneletimpului.ro/

Dumitru Ungur – Predică