Autor: Biserica Maranata Vulcan
Doar iubirea poate acoperi orice neajuns!
Cu ceva timp în urmă, am văzut pe terasa unde mâncam o familie
foarte supărată.
Tatăl îşi certa băiatul (care avea vreo 11-12 ani) pentru că furase o minge. Am asistat la lecţia de morală pe care i-a dat-o copilului, care, fără a mânca nimic, a plecat într-un loc mai retras din faţa terasei ca să plângă. Tatăl s-a ridicat imediat să îl aducă înapoi la masă şi, pentru că băieţelul a refuzat, l-a lovit. În acel moment, m-am ridicat de la masa mea şi m-am dus aproape de acel bărbat.
„Nu îl bateţi, vă rog frumos…” – i-am spus bărbatului, care era
foarte furios. L-am rugat să stăm puţin de vorbă, dar acesta mi-a spus să îmi văd de treaba mea. S-a dus la masa lui şi şi-a continuat prânzul, privindu-şi băieţelul care stătea şi plângea pe bordura trotuarului din faţa terasei.
Mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus la masa unde tatăl băieţelului, împreună cu soţia şi fetiţa mai mică, mâncau.
Le-am cerut iertare că intervin şi am încercat să le spun că pedepsind băiatul cu ceartă şi lovituri nu îl vor corecta. Abia când am văzut-o pe mama băieţelului plângând am realizat că vorbeam
cu tot sufletul, poate implorând, încercând să îl conving pe acel om că fiul lui fura pentru că îi lipsea ceva, nu pentru că era un hoţ.
„Are de toate!” – mi-a spus tatăl convins.
„Sunt sigură că are de toate, dar sunteţi sigur că are tot ce are nevoie?”
I-am explicat tatălui că acea minge pe care fiul lui o furase era elementul care contribuia pe moment la împlinirea lui. A luat
acea minge crezând că aia îi lipseşte, fără a înţelege ce îi lipsea cu adevărat.
„Cine fură o dată, va fura şi altă dată”… Aşa este, va mai fura, fiindcă va găsi mereu lucruri de care crede că are nevoie şi care îi lipsesc, pentru a completa ceea ce îi lipseşte cu adevărat şi pentru a compensa lucruri de care este privat.
Eu cred că acelui copil îi lipsea iubirea, căldura, atenţia.
Toţi părinţii spun:
„Îmi iubesc copilul enorm, aş face orice pentru el!” 
– şi sunt sigură de asta, însă iubirea pe care o simţi şi pe care o dovedeşti asigurându-i o viaţă sigură, lucruri de care are nevoie şi educaţie, trebuie arătată şi prin afecţiune şi trebuie declarată. Toţi copiii ar trebui să fie trataţi la fel ca şi copiii cu nevoi speciale (orbi, invalizi – cărora li se acordă foarte multă atenţie).
Copiii au nevoie de atenţie şi mai ales de căldură, de confirmarea că sunt iubiţi, că sunt protejaţi, că sunt apreciaţi.
La fel se întâmplă şi cu adulţii care fac greşeli. Au nevoie de mai multă atenţie, de confirmarea că sunt iubiţi, protejaţi, apreciaţi…
Cei cărora le lipsesc aceste lucruri, fac anumite greşeli: „fură” de la alţii ceea lipseşte, mint şi inventează poveşti, strică armonia celor mai fericiţi şi mai împliniţi…
Avem tendinţa să condamnăm orice greşeală ca fiind reprobabilă şi să aplicăm pedepse cu scopul de a-l corecta pe cel care a greşit. Eu nu cred în eficacitatea pedepselor, eu cred în ajutor şi în corecţia făcută cu iubire. 
Pedepsind copilul sau adultul care a furat, nu îl corectezi, ci îl transformi într-un hoţ. Pedepsindu-l pe cel care a greşit, el va ţine minte doar că a fost pedepsit sau poate chiar va uita, din dorinţa de a uita ceea ce i-a provocat durere şi umilinţă.
În schimb, dacă va fi tratat cu iubire, nu va uita. Dacă i se va arăta cât poate fi de bun, dacă i se va arăta că este apreciat şi iubit, va
recăpăta încredere în el, în oameni şi în dragoste și va răspunde cu iubire.
Orice greşeală pe care o face un copil sau un adult are o cauză. Întâi de toate trebuie stabilită acea cauză, altfel, greşeala se poate repeta.
De îndată ce cauza a fost descoperită, ştim cum putem ajuta acel om să se corecteze. Dar totul trebuie făcut cu iubire.
Dragi părinţi, copiii voştri nu sunt hoţi, nu sunt mincinoşi, nu sunt leneşi, nu sunt răi. Lor doar le lipseşte ceva, iar voi, deşi le oferiţi
totul, trebuie să vă asiguraţi că le oferiţi tot ce au ei nevoie. Nevoile oamenilor sunt diferite și trebuie să înțelegem că unele suflete au o nevoie mai mare de a li se confirma că sunt iubite…
Dragi adulţi, oamenii care ne fură ceva (de obicei pacea sufletească), nu sunt hoţi, ci doar oameni cărora le lipseşte ceva.
Noi îi putem pedepsi, făcându-i să se simtă vinovaţi şi devină mai răi,
sau îi putem ajuta cu iubire să se corecteze şi să devină oamenii care trebuie şi care pot fi.
Scris de Irina Binder
http://www.irinab.com/2013/11/doar-iubirea-poate-acoperi-orice-neajuns.html
Care sunt cele 4 legi spirituale?
Întrebare: Care sunt cele 4 legi spirituale?
Răspuns: Cele 4 Legi Spirituale reprezintă o modalitate de a răspândi vestea bună a mântuirii care poate fi primită prin credinţa în Iisus Hristos. Reprezintă o modalitate simplă de organizare în patru puncte a mesajului esenţial al Evangheliei.
Prima dintre Cele 4 Legi Spirituale este că „Dumnezeu te iubeşte şi are un plan minunat pentru viaţa ta.” Evanghelia după Ioan 3:16 spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 10:10 ne arată motivul pentru care Iisus a venit pe pămant: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” Ce ne separă pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Ce ne impiedică să trăim viaţa din abundenţă?
Conform celei de-a doua Legi Spirituale, „Oamenii sunt afectaţi de păcate şi astfel separaţi de Dumnezeu. În acest fel, noi nu putem să cunoaştem planul minunat al lui Dumnezeu pentru vieţile noastre.” Romani 3:23 reafirmă această a doua lege: „pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Romani 6:23 ne arată şi care sunt consecintele păcatului, spunând că „plata păcatului este moartea.” Dumnezeu ne-a creat ca să avem comuniune cu El. Totuşi, oamenii au introdus păcatul în lume şi astfel s-au separat de Dumnezeu. În acest fel, noi am distrus relaţia pe care Dumnezeu a vrut ca noi să o avem cu El. Care este soluţia?
Cea de-a treia Lege Spirituală constă în faptul că „Iisus Hristos este singura soluţie a lui Dumnezeu pentru eliberarea noastră de păcate. Prin Iisus Hristos, noi putem avea păcatele iertate şi astfel se poate restabili relaţia corectă cu Dumnezeu.” În acest sens, Romani 5:8 spune: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” 1 Corinteni 15:3-4 ne arată ceea ce avem nevoie să ştim şi să credem pentru a fi mântuiţi – „…că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, şi că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi…” Conform Evangheliei după Ioan 14:6, Iisus Însuşi declară că El este singura cale pentru mântuire: „Eu sunt calea, adevărul şi viata. Nimeni nu vine la Tatăl decat prin Mine.” Cum pot primi acest dar minunat al mântuirii?
Cea de-a patra Lege Spirituală spune că „Trebuie să ne încredem în Iisus Hristos ca Mântuitor pentru a primi darul mântuirii şi pentru a cunoaşte planul minunat al lui Dumnezeu pentru vieţile noastre.” Ioan 1:12 descrie aceasta pentru noi astfel: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Faptele Apostolilor 16:31 reafirmă aceasta foarte clar: „Crede în Domnul Iisus, şi vei fi mântuit!”. Nu putem fi mântuiţi decât prin har, numai prin credinţa în Iisus Hristos (Efeseni 2:8-9).
Dacă doreşti să crezi în Iisus Hristos ca Mântuitor personal, spune-I lui Dumnezeu în rugăciune cuvintele care urmează. Nu ele te vor mântui, ci credinţa în Hristos! Această rugăciune este numai o modalitate de a-ţi exprima către Dumnezeu credinţa ta în El şi de a Îi mulţumi pentru că ţi-a dăruit mântuirea. “Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Însă Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul Tău minunat şi pentru iertarea de păcate – darul vieţii veşnice! Amin!”
Claudiu & Mădălina Cantia – Dă binecuvântări…
Să laşi pe pământ îndurare…
Când picuri de rouă mai cer dimineţi
Şi râde în soare grădina
Te chem pe genunchi să reverşi îndurare
Ca ochii-mi să vadă Lumina!
Mă tulbură Doamne atâta durere
Şi paşi ce se duc spre abis…
Mulţimea de lacrimi ce ochii inundă
Căutând idealul promis!
Mi-e teamă de firea ce vrea înălţare,
De gândul ce zborul şi-a frânt
Şi caut însetată….cu buze flămânde
Izvorul ascuns în Cuvânt!
Când boabe de rouă sclipesc maiestos
Pe iarbă, pe frunze, pe floare
Mi-e inima rugă ce-aleargă spre Tine
Să laşi pe pământ îndurare!
Vulcan-26-07-2014 Maria Luca
