Autor: Biserica Maranata Vulcan
DARNICIA CA FORMA DE INCHINARE-Daruim pentru ca data viitoare sa putem darui si mai mult!
Am fost creați pentru a ne închina… dar nu doar cu buzele și vocile noastre. În închinare aducem ceea ce suntem si ceea ce avem înaintea Tronului Dumnezeului cel Atotputernic, iar închinarea are la fel de mult de a face cu ascultarea și cu credința noastră de zi cu zi, cât are de a face cu dragostea și adorarea noastră pentru Dumnezeu.
Contrar opiniei publice, nu dăruim pentru a primi înapoi. Nu dăm zeciuiala pentru a fi binecuvântați. Nu dăm ofrande și daruri pentru a primi înapoi înzecit sau însutit. Deși aceste lucruri se întâmplă de multe ori, motivația noastră în a dărui este ca data viitoare să putem dărui și mai mult. Când Dumnezeu ne-a descoperit acest principiu, ne-a schimbat complet modul de gândire privitor la bani, finanțe, zeciuială și dărnicie.
Putem vedea peste tot în jurul nostru faptul că astăzi, oamenii își folosesc darurile, munca și cariera pentru a se ridica mai presus de alții, pentru a dobândi un statut social, pentru a-și face un nume și astfel cariera/munca a devenit o unealtă a lăcomiei, chiar un idol pentru foarte mulți, în loc să fie un mod de închinare și o unealtă de binecuvântare pentru noi cât și pentru alții. Evrei 13:5-6 ne avertizează să nu fim iubitori de bani, ci să fim mulțumitori pentru ce avem… Dar câteodată este greu să facem asta pentru că totul în jur ne îmbie să căutăm succesul cu orice preț.
Timp de 6 ani eu împreună cu soțul meu Florian am locuit în Statele Unite și am căutat să trăim “visul american”… Am făcut facultatea în domeniul afacerilor și am căutat împlinirea financiară mai presus de Dumnezeu, mai presus de căsnicia noastră, mai presus de orice lucru deși ne numeam creștini, mergeam la biserică în fiecare duminică și Îl cunoșteam pe Dumnezeu. Am căutat să ne atingem țelurile de carieră, să avem o casă mare, să conducem mașini frumoase și am reușit pentru o perioadă, dar am plătit un preț pentru asta. 1 Timotei 6:17 ne avertizează să nu ne îngâmfăm și să nu ne punem nădejdea în bogății, dar noi asta am făcut. Am făcut din locurile de muncă și din posesiunile noastre idoli, care ne-au furat privirile și inima. Ambițiile noastre erau mai presus de Dumnezeu, și nu ne interesa planul sau voia Lui, ne interesa să ne atingem țelurile financiare… Dar oricât de mult am câștigat, nu a fost niciodată îndeajuns și nu am fost cu adevărat împliniți. A fost ca și cum banii se scurgeau printre degetele noastre și nu doar cheltuiam tot ce câștigam, dar ne-am afundat și în datorii, pentru că mereu ne doream tot mai mult. În tot acest timp nu L-am onorat pe Dumnezeu cu rodul muncii noastre, nu aduceam zeciuiala la Casa Lui și dărnicia era departe de inima și gândurile noastre. Dar slavă Domnului că El a avut răbdare cu noi și ca un Tată bun și iubitor ne-a învățat despre prioritățile Lui și despre inima Lui.
În anul 2009 ,Domnul ne-a deschis ochii și inimile îndreptându-le spre El, invitându-ne la o relație vie cu El, prin Duhul Sfânt. Am început să căutăm Fața Lui și voia Lui ca niciodată înainte și am descoperit că de fapt planul Lui nu era ca noi să fim în America și să ne îmbogățim. Nu! Planul Lui era ca noi să venim în România, și să ne dedicăm viața lucrării Lui, zidind Biserica și Împărăția Lui în România. Lucrul cel mai minunat este că planul Lui este mult mai frumos și mult mai măreț decât orice plan pe care l-am avut noi pentru viața noastră. Deși ne-am luptat cu decizia de a ne întoarce aproape un an de zile, am ales să trăim în ascultare pentru că am înțeles că în planul Lui, și trăind de asemenea o viață de închinare, vom fi mult mai împliniți și mult mai fericiți decât căutând satisfacțiile temporare pe care lumea (America) le oferă. Am renunțat la visul american și am prins visul Lui.
În câteva luni, El ne-a schimbat radical inimile, gândirea, viața și căsnicia. Ne-a învățat să ne încredem în El, pentru că lucrurile materiale sunt trecătoare, dar Împărăția lui e veșnică, și în asta ne-a chemat să ne învestim viețile și resursele. Am trăit mai multe miracole financiare și am primit mai multe binecuvântări de când am decis să ne întoarcem în Romania decât în toată perioada pe care am trăit-o în America. Nu a fost și nu este ușor. Este o umblare zilnică în închinare și credință, dar când căutăm mai întâi Împărăția Lui, toate celelalte lucruri chiar vin pe deasupra (Matei 6:33).
Viața de închinare este o aventură. De când ne-am întors în România am pus bazele Bisericii C3 din Brașov, am început o firmă de cunsultanță în afaceri (C3 Solutions), am tradus și am publicat cartea Liber de datorii scrisă de Ray și Shirley Noftsinger și am inițiat mai multe proiecte la nivel local prin care dorim să avem un impact în comunitatea în care trăim. Am trăit multe miracole până acum și știm că ne așteaptă lucruri mărețe în viitor, dar totul este din El, prin El si pentru El.
Dumnezeu ne-a înzestrat cu daruri, cu înțelepciune, cu resurse și El dorește ca fiecare din noi să excelăm în orice facem. Scopul Lui nu este ca noi să ne înălțăm, noi să ne luăm slava sau gloria, noi să ne umplem buzunarele și să trăim vieți extravagante și înbuibate. Scopul Lui este ca El să se vadă, El să ofere soluții unei lumi ce are nevoie de un Mântuitor, El să reverse binecuvântări și să aducă vindecare și restaurare într-o lume frântă, coruptă și plină de oameni în nevoi și în durere. Cred că El dorește ca noi să muncim pentru a fi o binecuvântare și este mai preocupat de a da bogăție prin noi decât pentru noi.
Îmi place versetul din Maleahi 3 care spune “aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare”. În biserica noastră, coșulețul pentru daruri și zeciuieli stă în fața bisericii pentru ca cei ce doresc să vină să aducă darurile lor dintr-o inimă dornică și cu bucurie.
2 Cronici 7:14 “dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, și se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.”
Cred că acest verset este mai mult decât o chemare la pocăință. Cred că este o chemare la o viață de închinare pentru fiecare credincios, prin care El să poată avea impact la nivel de națiune. El vrea să vindece și să ridice România și vrea să o facă prin fiecare dintre noi. Cred că zeciuiala și dărnicia sunt un mic pas, dar El caută vieți consacrate în închinare.
Ce a pus Dumnezeu în tine (daruri, abilități, talente)? Ce a pus în mâna ta (resurse, timp)? Cum te poți închina Lui cu toate aceste lucruri zi de zi? Cum poți să fii o binecuvântare pentru comunitatea în care te afli? Mă rog să afli răspunsul și să umbli în ascultare zi de zi, pentru că El cu siguranță te va călăuzi în tot adevărul, și nu doar că te va binecuvânta, dar va face din tine un izvor de binecuvântare pentru cei din jurul tău!
Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/spiritual/romania-puls-spiritual/3182-daruim-pentru-ca-data-viitoare-sa-putem-darui-si-mai-mult-darnicia-ca-forma-de-inchinare-de-mirabela-vasile#ixzz39Khnz720
Beny Vagiuc – Ai auzit vreodată prietene de Mine
E mare criză de dragoste. Nu ai puţină de dat?
Ieri, discuţia cu o doamnă ducea inevitabil spre lipsa de dragoste şi bunătate ca o caracteristică a oamenilor care vieţuiesc în prezent şi am primit dovezi că oamenii tânjesc profund după o dragoste autentică şi nu au de unde primi. Este destul de evident că una din nevoile cele mai profunde ale oamenilor este tocmai dragostea şi în consecinţă, o mare parte a vieţii omului este consumată în căutarea dragostei.
Nu ştiu care este omul care şi nu îşi dorească să fie iubit, cei mai mulţi, cei sănătoşi să zicem, au dorinţa asta permanentă în ei. De fapt aşa am fost creaţi, e ceva pus acolo de la conceperea noastră şi pentru că „Dumnezeu ştie din ce suntem făcuţi” şi cum funcţionăm şi pentru că ştie nevoia noastră şi vede lipsurile noastre, vine în Noul Testament cu afirmaţia „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu ca să moară”. El, Creatorul, vede cea mai mare nevoie a omului neîmplinită şi vine în întâmpinarea acestei nevoi ştiind că noi oamenii tot spre ură ne tragem, tot spre lipsa iubirii şi spre sete generalizată de iubire.
De câţiva ani buni am scos televizorul din casa noastră. Consider lucrul acesta un avantaj pentru noi şi copii noştri dar uneori sunt mai neinformat (nu ştiu dacă aceste este un avantaj sau un dezavantaj) aşa că doamna despre care vorbeam mai sus, îmi spunea cu mare sete despre răutatea oamenilor, despre ce arată pe la televizor, despre războaie, hoţii, agresiuni, lupte etc. Am constatat că e terifiant uneori să trăieşti cu toate ştirile în casă, că oricum nu te ajută la nimic să ştii totul şi nici nu poţi interveni. Că e o strategie de a le şti pe toate şi de a nu face nimic pentru că problema e prea vastă. Dar din toată discuţia a reieşit clar că nu mai este dragoste şi că este nevoie de dragoste.
Ei bine, în lumea aceasta însetată după iubire există foarte mulţi oameni. Unii din aceşti oameni pretind că deţin iubirea, alţii că au cunoscut iubirea, alţii că sunt iubire dar puţini, foarte puţini oferă iubire celor din jur. Cu alte cuvinte e mare criză de dragoste. Mult mai mare ca cea financiară sau alimentară. Sau, dacă gândesc mai bine, dacă rezolvăm criza de iubire se rezolvă şi cea financiară şi alimentară.
„Teoroaia ca teoroiaia da praftica ni omoarî”. Cum facem să facem rost de dragoste, ar trebui cantităţi uriaşe. Să potoleşti setea de dragoste la atâta omenire nu e treabă uşoară. Citim în Scriptură că dragoste ar fi pentru toată lumea, dar cum poţi duce oamenii spre izvor că cei mai mulţi sunt şi orbi şi mai mult habar nu au cum e dragostea deşi o caută. Cineva spunea că un tânăr care bate la uşa bordelului tot dragostea divină o caută. Aşadar scenariul e cam aşa: Mâncare este din belşug, oameni flămânzi milioane dar nu ajung la mâncare, e nevoi ca cineva să îi ducă acolo şi să îi înveţe prin practică să mănânce. Cam aşa e şi cu dragostea.
Spunea cineva că a fost invitat să vadă diferenţa dintre rai şi iad. A fost dus într-o locaţie unde erau două încăperi mare. Una pentru rai, alta pentru iad. A intrat in cea a iadului prima dată şi a văzut acolo doi oameni care avea înaintea lor o oală cu mâncare delicioasă dar mâinile lor erau prelungite de un fel de linguri lungi. Mâncarea mirosea bine şi ei se chinuiau tare să mănânce pentru că prelungirea mâinii lor nu le permitea să ducă mâncarea la gură. Se uitau cu invidie unul la altul, se loveau, era mizerie de nedescris pe lângă oală, mirosea a mâncare stricată pentru că dăduseră pe jos cam tot ce li se aducea şi se chinuiau să mănânce. Apoi, în camera unde era raiul tot aşa, oameni cu acele linguri lungi ataşate mâinilor şi cu mâncare delicioasă în oală. Atmosferă liniştită, calm, curăţenie, armonie şi toate erau frumoase. Diferenţa între cele două locuri era dragostea. Cei din rai, având în vedere că nu se puteau hrăni singuri se hrăneau unul pe altul. La gura sa nu putea ajunge cu lingura niciunul dar ca să hrănească pe altul nu avea probleme aşa că din dragoste au hotărât să se ajute unul pe celălalt.
Poate nu poţi vorbi cu preşedinţii statelor aflate în război. Poate nu poţi vorbi nici măcar cu familia vecină să le spui să se iubească. Poate nici măcar pe cei din casa ta nu îi poţi convinge dar dacă arăţi dragoste oamenilor este un mare, mare câştig. Oamenii nu ştiu să se iubească şi au nevoie să vadă asta. Este nevoie de oameni care să iubească ca Hristos. Este nevoie de oameni care să arate dragoste celor din jur. Poate visezi la lucruri măreţe, dar azi te provoc să iubeşti pe cei de lângă tine. Azi e timpul să ierţi o insultă şi să spui în schimb o vorbă frumoasă. Azi e timpul să ajuţi cu puţin pe cineva. Azi e timpul să pui capăt supărării pe soţul, soţia sau copilul tău. Azi e timpul să arăţi dragoste faţă de părinţii tăi. Azi e timpul să fii mai amabil şi mai iubitor. Azi e timpul de fapte bune, cât de mici dar să fie bunătate în ele. Azi e timpul să fii ca Hristos.
Omenirea are nevoie multă de dragoste dar nevoia asta poate fi acoperită doar de oameni care aleg să iubească, care în acest mod devin canale prin care dragostea lui Dumnezeu curge spre oameni. Este nevoie de dragoste, nu poţi contribui şi tu? Ştiu că şi tu ai nevoie, dar mai ferice e de cine dă decât de cine primeşte. Alţii au nevoie mai mare decât tine de dragoste. Nu uitaţi că oamenii care arată o ură mare vorbesc prin asta de setea tot atât de mare după iubire.
Dacă ai ceva dragoste… ajută şi tu că e mare nevoie.
