Miercuri 23 și joi 24 iulie, 2014, Biserica Penticostală din Cleanov, comuna Carpeni, judetul Dolj, a comemorat un secol de la existența creștinilor penticostali pe meleagurile Cleanovului.
Cu ajutorul Domnului, centenarul s-a desfășurat la Biserica Penticostală din Cleanov ca urmare a inițiativei pastorului Romulus Părăluţă, pastor al bisericii penticostale din Cleanov și Filiași, județul Dolj și a pastorului Cornel Țună, fiul lui Constantin Țună (n.1929 – m.2002), slujitor ordinat și conducător al bisericii penticostale din Cleanov și apoi al bisericii penticostale din Curtici, județul Arad.
În cadrul serviciilor divine au slujit prin cântare frați de la Filiași, de la Curtici, Șicula și Caporal Alexa, județul Arad.
Pentru slava lui Dumnezeu și îmbărbătarea fraților au fost adus și mărturii din istoria credincioșilor penticostali, de către frați din Cleanov și de către de către unii invitați la acest eveniment.
Au slujit din cuvântul lui Dumnezeu frații:
– miercuri 23 August – Sebi Țună (Curtici, Arad) și pastorul Cornel Țună (Caporal Alexa, Arad)
– joi 24 August – pastorul Constantin Crețan (fost pastor al bisericii din Cleanov), pastorul Cornel Țună (Caporal Alexa, Arad) și președintele comunității regionale penticostale Oltenia-Argeș, pastorul Victor Tudorache (Pitești, Argeș).
Când vin furtuni în viaţă şi îţi slăbesc credinţa
Iar barca ta e dusă de valuri prea departe
Nu te-ngrozi…la maluri tu iarăşi vei ajunge
Şi dacă tu nu poţi…Isus e Cel ce poate!
Simţi paşii cum ţi-s grei şi-ai obosit pe cale…
Te ispitesc în taină mulţimile de şoapte
Ai vrea să te ridici dar ţi-e fiinţa slabă
Dar dacă tu nu poţi…Isus e Cel ce poate!
Atât de des ţi-e trupul de boală chinuit
Cântatul ţi-e suspin şi sufletul ţi-e noapte…
Ai tot căutat la oameni un leac, o vindecare
Şi dacă ei nu pot…Isus e Cel ce poate!
În orice-mprejurare, în orice timp şi loc
Să te încrezi în Domnul…te roagă soră, frate,
Oricât ar fi de greu credinţa ta e totul
Căci dacă tu nu poţi…Isus e Cel ce poate!!!
„Eu sunt Florin Grec, ea este sotia mea, Cristina si el este copilul nostru, Luca. Noi iubim copiii foarte, foarte, foarte mult. Eu am lucrat intr-o casa de copii inainte sa ma casatoresc. M-am atasat de copii acolo foarte mult. Inima mea este pentru ei. Luca a fost un copil foarte dorit; foarte, foarte dorit. Inceputul nostru cu Luca a fost pe la trei luni. Am vazut ca el nu urmareste obiectele pe care le duceam inainte ochilor si auntci ne-am facut probleme pentru el. Ne-am gandit ca poate fi o problema cu ochisorii lui.” a marturisit Florin Grec.
„Imi amintesc ca in ziua in care am nascut am prins o frantura dintr-o discutie de-a lui Florin cu o persoana de la noi din biserica si in momentul in care am aparut eu acolo, brusc, au schimbat subiectul. Dar eu eram prea coplesita de emotii, stiind ca urmeaza sa nasc, si nu am mai intrebat despre ce este vorba. Cu cateva saptamani inainte ca eu sa nasc, echipa de mijlocire de la noi din biserica, au primit din partea lui Dumnezeu sa se roage pentru mine si pentru copil, pentru ca diavolul lupta foarte mult sa rupa bucuria asta si sa ia viata, si a mea, si a copilului. Au hotarat sa nu imi spuna, pentru ca eram prea coplesita oricum de emotii.
Am nascut. Totul a fost perfect. Dupa o luna dupa ce am nascut eu, a nascut si sora mea si am vazut cum se uita fetita ei de fix, cum priveste, cum tinteste. Stiam ca primele sase saptamani privirea copilului se dezvolta mai greu si am lasat toate simptomele pe care le avea pe seama acesta.
La sase saptamani deja vedeam ca el nu urmareste nimic, nici culori, nici lumini, lucruri care ar fi fost normale atunci sa le faca. Avea Luca doua luni cand am mers prima data in Arad la un medic oftalmolog si ne-a spus foarte transant: ‘Doamna, copilul asta nu vede. Nu pot sa va spun daca o sa vada vreodata! Nu am aparatura performanta ca sa vad care este procentajul in care vede acum. Mergeti la medici specialisti!’. Ne-a daramat, efectiv, vestea asta!
L-am sunat pe pastorul nostru si el ne-a zis: ‘Daca nu o sa se intample o minune, daca Luca nu o sa fie vindecat, ne lasam toti de ceea ce facem si mergem si jucam fotbal!’. Exact asta a fost expresia lui si stiu ca lucru asta m-a intarit foarte mult. Si cu doua zile inainte sa mergem cu el la medic am primit rugaciune de la cineva si mi-a zis: ‘Sa stiti ca orice urmeaza sa se intample, pentru orice lucru, nu trebuie sa va invinovatiti. Nu este vina voastra, ci este doar un lucru prin care o sa fie aratata slava lui Dumnezeu.’
Si mi-am adus aminte de vorbele astea in ziua in care am fost cu el la medic si pot sa spun ca lucrul asta m-a intarit. Ne-am facut apoi programare la medici specialisti in afara Romaniei. Am obtinut o programare peste urmatoarele doua luni. La patru luni am mers cu el la medic si a fost destul de greu sa ii faca consult, fiind ochii foarte mici. Doctorita ne-a spus ca fiind foarte micut, ochii lui fiind in dezvoltare, ea nu poate sa ne zica inca care este stadiul vederii lui sau cum va fi pe viitor. A spus ca stie ca intr-adevar nu vede, dar nu ne poate spune mai multe detalii, si ca atunci cand el va avea varsta de sase luni sa mergem din nou cu el la medic pentru inca un control.
Cand a avut sase luni, am mers la medic cu el. Aceeasi doctorita a zis ca nu-si explica ce s-a intamplat. Nu isi da seama cum!? Din punct de vedere medical este imposibil ce s-a intamplat, dar cu ochiul drept vede perfect iar ochiul stang inca este in dezvoltare. Ne-a spus ca pana la un an vederea lui va fi stabilizata perfect. Inclusiv pentru medicii de acolo a fost un lucru extraordinar.
Tin minte ca am fost la un pediatru si acesta ne-a luat putin cam ca pe niste parinti absurzi, considerand ca nu vrem sa ne facem datoria naturala ca si parinti, sa tratam copilul, atunci cand i-am zis ca noi ne incredem in Dumnezeu. Nu am vrut sa-l contrazic pe medicul respectiv. I-am spus ca stiu ca medicii isi au partea lor, dar in cazul lui Luca va fi vorba doar de interventia lui Dumnezeu. Pentru ca el a fost vindecat fara nici o interventie chirurgicala, fara nici macar un medicament sau strop de picatura, nimic, doar din mana lui Dumnezeu!
Stiu ca inclusiv faptul ca pe el il cheama Luca, care inseamna ‘cel care aduce lumina’ a fost un lucru profetic. Noi am stabilit numele lui inca de cand am aflat ca este baietel, cand inca era in burtica. Am spus ca o sa-l cheme Luca si nu stiam pe atunci de ce i-am pus numele asta, dar ar fi fost greu sa stii ca il cheama pe un baiat Luca- ‘cel care aduce lumina’- si el sa nu vada. Inclusiv in asta Dumnezeu ne-a aratat ca este acolo si ca El poarta de grija.” a povestit Cristina Grec.
„La inceput, cand am aflat ca el nu vede, am vrut sa postesc, sa imi aduc si eu partea ca si parinte- sa postesc, sa ma rog mai mult, insa nu am putut sa postesc nici macar o jumatate de ora. La lucrul asta, mai tarziu, Dumnezeu mi-a spus ca la jertfa Lui nu mai poate fi completat nimic, ca zilelele mele de post nu mai pot fi adaugate la jertfa lui Hristos, ca jertfa Lui este completa, ca in Hristos avem tot ce ne trebuie, tot ce avem nevoie. Condamnarea a luat-o El, boala a luat-o El si in locul acestor lucrurui El ne-a dat sanatate si toate lucrurile acestea vin de la El fara a mai pune noi o zi de post sau altceva.” a spus Florin Grec.
„L-am vazut pe masara ce a crescut, cum este incantat, cum descopera lumea. Eu am pus pe un site de socializare pe la trei luni de zile o poza cu Luca cu ochisorii, intr-adevar pe atunci el nu vedea nimic, dar parca se uita fascinat la ceva si am zis: ‘Cu ochii astia Luca va descoperii lume!’. Si vedem acum cum o face si ne uimeste. Ne uimeste Dumnezeu cu cat este de maret!” a marturisit Cristina Grec.
Poți avea o slujire creștină de calitate fără o relație de calitate cu Dumnezeu, însă doar temporar. Oricine se poate preface pe termen scurt, însă pentru a reuși cu adevărat pe termen lung ai nevoie de o viață devoțională plină de pasiune și o continuă apropiere de Iisus Christos.
Poți avea o slujire creștină de calitate fără o relație de calitate cu Dumnezeu, însă doar temporar. Oricine se poate preface pe termen scurt, însă pentru a reuși cu adevărat pe termen lung ai nevoie de o viață devoțională plină de pasiune și o continuă apropiere de Iisus Christos.
Adesea, creștinii tind să permită slujirii lor în cadrul bisericii lor sau studiului pentru pregătirea anumitor predici să înlocuiască relația personală cu El. Christian Post (CP) propune în schimb 3 soluții practice care să contribuie la construirea unei apropieri în relația cu Dumnezeu:
1. TIMPCunoașterea oricui necesită timp. „Îl cunosc pe Iisus Christos mult mai bine decât acum cinci, zece sau chiar douăzeci de ani”, afirmă teologul Rick Warren (foto sus) pentru CP. Când petreci timp cu Iisus, afirmă Warren, nu devii mai religios, ci mai natural – exact ce Își dorește și Dumnezeu: nu să fii mai religios, ci să fii tu însuți/însăți.
Nu poți dezvolta o relație apropiată cu cineva în cadrul unei mulțimi. Teologul afirmă că se simte tentat de multe ori să salute oamenii din biserică și să schimbe câteva vorbe cu fiecare dintre ei, însă soția lui îi amintește mereu cât de valoros e să petreacă o oră doar cu unul dintre ei. În cadrul unei mulțimi poți afla unele lucruri superficiale despre oameni, însă nu ajungi să îi cunoști cu adevărat decât petrecând timp cu ei. Același lucru e valabil și în relația cu Dumnezeu.
2. COMUNICARECăsătoriile mor atunci când unul dintre parteneri încetează să comunice. Relațiile necesită comunicare. În același mod, nu-L poți cunoaște pe Dumnezeu decât vorbind cu El. „Vorbesc cu Dumnezeu tot timpul. Îi spun lui Dumnezeu multe lucruri în mintea mea, în mod constant. Și nu e vorba neapărat de lucruri spirituale. Dacă merg la Taco Bell, spre exemplu, și comand un taco mexican, Îi spun: «Doamne, mă bucur că-mi cumpăr unul. Mi-e chiar foame!» Dacă vrei să-ți pierzi bucuria, vorbește-I lui Dumnezeu doar în tonuri solemne și sumbre”, glumește Warren.
Evanghelia după Ioan, la capitoul 16:24, îndeamnă la comunicare cu Iisus atunci când spune: „Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu; cereți – și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. Multă rugăciune, multă bucurie. Puțină rugăciune, puțină bucurie. Nicio rugăciune, nicio bucurie. Cu cât comunicarea cu Dumnezeu are un caracter mai permanent, cu atât mai profundă va fi apropierea ta de El. Așadar, o asemenea apropiere cere TIMP, COMUNICARE și…
3. ÎNCREDERERelațiile sunt construite pe încredere. „Eu și soția mea (foto dreapta) avem o relație bună pentru că am încredere în ea. Nu ne punem de acord cu privire la toate lucrurile, însă eu am încredere în ea. Relațiile se bazează pe încredere. Când ne-am căsătorit, ne-am stabilit un set de reguli – cum să împăturim prosoapele, cum să împingem pe tub pasta de dinți doar în sus. Știți câte reguli mai avem acum? Zero! Cu cât o relație e mai profundă, cu atât ai nevoie de mai puține reguli”, afirmă Warren.
Dumnezeu vrea să învățăm să avem încredere în El. Așa că permite să ne confruntăm cu multe probleme. Doar atunci poate El să demonstreze că ne putem baza pe El. Pavel spune: „Cea mai mare ambiție a mea în viață este …” să fondez biserici? Nu. Să obțin o recompensă în Ceruri? Nu. Să câștig oameni pentru Christos? Nu. El spune: „Scopul numărul unu în viața mea este să-L cunosc pe Christos”. Spune acest lucru la sfârșitul vieții lui. Nu-L cunoaște pe Dumnezeu? Ba da, bineînțeles. Doar că vrea să-L cunoască și mai bine.
El n-a încetat niciodată să fie însetat după Dumnezeu. „Setea ta după Dumnezeu va ieși la iveală în moduri diferite, în funcție de personalitatea ta. Persoanele mistice însetează după Dumnezeu într-o manieră mistică. Oamenii practici însetează după Dumnezeu la nivel practic. Oamenii gălăgioși însetează după Dumnezeu într-o manieră gălăgioasă. Persoanele emoționale însetează după Dumnezeu la nivel emoțional. Importantă nu este maniera în care o faci, ci doar să însetezi după Dumnezeu. Întotdeauna să ai drept ambiția ta numărul unu: «Vreau să Îl cunosc pe Dumnezeu mai bine»”, conchide Warren.
Miercuri 23 și joi 24 iulie, 2014, Biserica Penticostală din Cleanov, comuna Carpeni, judetul Dolj, a comemorat un secol de la existența creștinilor penticostali pe meleagurile Cleanovului.
