Trecea Isus cu pas trudit spre dealul Căpăţânii
Purtând pe umeri crucea grea -păcatul omenirii-
În jur mulţimea fremăta privind…strigând cu ură
Iar pietre multe aruncate loveau a Lui Făptură…
Trecea Isus înlăcrimat şi huiduit de gloată…
El, Solul păcii pe pământ…El, Omul fără pată…
Cu fruntea sângerând sub spini şi sufletul rănit
Păşea pe drumul către cruce Acel ce ne-a iubit!
Trecea Isus şi parcă cerul se-ntuneca-ntristat
Când sus pe deal o cruce-aşteaptă pe Mielul nentinat…
Încovoiat sub grea osândă…purtând păcatul greu
Mergea spre chinuri şi spre moarte El, Fiu de Dumnezeu!
De dragul meu…de dragul tău trecea atunci Isus
Din dragostea ce ne-a purtat pe-o cruce a ajuns…
Iar noi acum…ce facem noi să-I onorăm jertfire
Şi cât de mult vestim în lume Cuvântul şi Iubirea?
Mai trece încă Dumnezeu prin viaţa mea şi-a ta
Prin sângele ce-a curs atunci voieşte-a ne spăla…
Mai trece încă Dumnezeu…mai este timp de har
Căci jertfa Lui ne-aduce viaţă şi mântuire-n dar!
Vulcan-16-04-2014 Maria Luca
Autor: Biserica Maranata Vulcan
Constantin Volintiru (Mai spune-mi ,mai spune-mi ceva…)
Saptamana Patimilor: Miercuri
Este miercuri, Cristos se găsește în BETANIA, în casa lui Simon leprosul.
Este o zi în care Mântuitorul Isus are un mesaj adresat ucenicilor, un mesaj PERSONAL, PUTERNIC, PROVOCATOR.
Ucenicii s-au revoltat, s-au supărat pe ATITUDINEA și gestul unei femei care a venit cu un vas de alabastru, cu mir foarte scump, mir pe care femeia l-a turnat pe capul Domnului Isus Cristos.
Ucenicii, firești, nu au privit spre valoarea gestului, ci au fost supărați că au pierdut ocazia să vândă ceva valoros…
Domnul reacționează rapid, corectându-i pe ucenici. (Mat. 26:6-13)
Azi, aducându-ne aminte de ce s-a întâmplat atunci putem să ne întrebăm: CE LUCRU FRUMOS PUTEM FACE PENTRU DOMNUL?
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan
FELIX MARȚIAN (Intrarea triumfală în Ierusalim) Predică
O prietenie „nedreaptă”, dar autentică
„Fratele meu, m-am rugat pentru tine. Te-am iertat. M-am rugat să te văd din nou.” Acestea au fost cuvintele pe care Anthony Colon nu i le-a spus fratelui lui de sânge, ci omului care i-a împușcat mortal fratele.
Anthony era adolescent atunci când Michael Rowe a tras 13 focuri în trupul lui Wilfredo, care a rămas fără suflare pe o stradă din East Harlem. Furia care l-a copleșit la moartea singurului membru al familiei lui care îi lua constant apărarea și care vedea ce este bun în el l-a făcut pe Anthony să-și trăiască următorii ani ca un năuc plin de ură.
Timpul a trecut și viața l-a adus pe Anthony în contact cu religia, bărbatul descoperindu-se în curând copleșit de dorința de a-l ierta pe criminalul fratelui său și de a se elibera de durerea care îl ținuse prizonier ani de zile, relatează CNN.
L-a întâlnit pe Michael în închisoare. Ca și Anthony, și el trecuse printr-o experiență transformatoare, în care valorile creștine au jucat un rol crucial. Michael era convins că fapta lui era de neiertat și spunea că, deși simte nevoia să compenseze acum făcând lucruri bune, e conștient că acestea nu îl vor ajuta să facă pace cu sine complet. Totuși, dorința sinceră a lui Anthony de a-l ierta și prezența lui la cele mai importante evenimente din viața de acum a lui Michael (absolvirea cursurilor luate în închisoare, depoziția în fața judecătorilor pentru eliberare condiționată) i-a legat cu prietenie pe cei doi.
Astăzi, amândoi frecventează biserica lui Anthony și împreună lucrează cu copiii din anturaje violente pentru a le transmite sfaturi valoroase din experiența tragică prin care au trecut împreună.
