Autor: Biserica Maranata Vulcan
Săptămana Patimilor: Joi…
PLANUL perfect, conceput în cer, trebuia împlinit până la capăt…
Ziua de joi a început cu o întrebare pusă de ucenici: „Unde vrei să-Ți PREGATIM să mănânci PAȘTELE?”
La acestă întrebare Domnul răspunde mărturisind ucenicilor: „Am dorit mult să mănânc cu voi”…
Mesajul acesta simplu, sincer, scoate în evidență un adevăr: frumusețea PĂRTĂȘIEI.
Celebrarea Cinei PASCALE are loc în odaia de sus, unde Domnul alături de ucenici, inclusiv trădătorul Iuda, sărbătoresc.
Acolo, într-un cadru intim, Mântuitorul, a instituit cina vorbind despre:
•PAHAR
•PÂINE
•POMENIRE
Acolo, la masă, Domnul afirmă: „Unul din voi mă va vinde” minunată șansă primește Iuda, șansa să se POCĂIASCĂ de păcatul inimii,
Iar acesta fără rușine, întreabă: „Nu cumva sunt eu?” Răspunsul dur al Domnului nu a produs nici o reacție din partea trădătorului.
Apostolul, Ioan inserează un eveniment crucial petrecut în această zi de joi, momentul măreț al spălării picioarelor, o PILDĂ, un exemplu, o…
Vezi articolul original 77 de cuvinte mai mult
Bătălia din Ghetsimani
Linţoliul negru îmbrăca grădina
Şi cerul nopţii, devenit mai greu,
Plângea cu stele, strecurând lumina
Prin iarba ce plângea ca violina
Sub paşii trişti de Om şi Dumnezeu.
Părea că din măslini tăceri degajă
Ca înaintea unei mari furtuni
Şi-n neclintirea de oşteni de strajă
Înfioraţi ei lăcrimau prin coajă
Privind tragismul sfintei rugăciuni.
Îngenuncheat, Isus privea prin noapte
Şi-un zbor curmat părea-ntregul văzduh,
Dar El privea departe, mai departe,
Că-n sufletul Său întristat de moarte
Se declanşase bătălia-n duh.
“Paharul, Tată, văd acum paharul
Cu tot veninul lumii. Este-al Meu.
Privesc la el şi-i simt adânc amarul,
Vreau să-l ating, Mi-e inima ca jarul
Dar simt o-mpotrivire şi Mi-e greu.”
În roua ierbii ce parea că plânge,
Lângă genunchi de Dumnezeu smerit,
Curgea sudoarea prefăcută-n sânge
Ca o lumină care se răsfrânge
Din focul bătăliei, înteţit.
“Îndepărtează, Tată, de la mine
Acest pahar, Mi-e mult prea greu a-l bea.”
Şi iar părea balanţa să se-ncline
Înspre cel rău, dar s-a-nclinat spre bine
Când El a zis: “Facă-se voia Ta!”
A fost un strigăt viu de biruinţă,
Şi mâna-ntinsă-atunci către pahar
E mâna ce ne-a scos din nefiinţă
Eternizându-ne prin juruinţă,
Când ne-a înveşmântat în strai de har.
Amin
Vulcan, 23/24 martie 2012
Ce ar trebui să ne amintim de Paşti?
Sărbătoarea învierii Mântuitorului bate la uşă! Nici nu ştiu când am ajuns de la Crăciun la Paşti! Îmi asum şi eu un oarecare ton nostalgic şi spun împreună cu mulţi alţii: „Parcă timpul trece prea repede!”
Dar, dacă tot vine Paștele, ce ar trebui să ne amintim cu această ocazie? Sigur, putem să ne amintim multe lucruri: să ne odihnim, să-i vizităm pe cei dragi, să ne iertăm unii pe alții, să ne facem cadouri unii altora, dacă se poate etc. Dar, toate acestea sunt aspecte periferice! Învierea Domnului trebuie să ne aducă aminte de esență, adică de două biruințe:
1. Biruința asupra morții
„Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți!” (1 Cor. 15:20). Adică, pentru credincioși moartea nu mai este ultima stație! Învierea Domnului garantează învierea noastră. Avem, așadar, o perspectivă eternă asupra vieții. Suntem mai mult decât materie și viața înseamnă mai mult decât ceea ce se întâmplă pe acest pământ. Ne așteaptă o altă lume, acolo unde a mers Cel ce a ieșit biruitor din mormânt! Și „știm că Hristosul înviat din morți, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.” Romani 6:9.
Și dacă problema morții ni se pare una care ține de viitorul îndepărat, ne mai putem aminti ceva de Paști:
2. Biruința asupra păcatului
Cu păcatul deja ne confruntăm aici, pe pământ. Tineri și bătrâni, toți avem de luptat cu el. Doar că învierea Domnului a biruit și puterea păcatului: „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.” Adică, prin moartea Sa, Hristos a satisfăcut cerințele Legii (moartea pentru păcat), iar acum toți ce ce sunt în Hristos nu mai sunt sub Lege. Aceasta înseamnă că nu mai suntem nici sub puterea păcatului. Păcatul ne poate ispiti, trăim într-o lume coruptă și murdară, dar putem spune „Nu!”. Putem birui păcatul și îndemnurile sale, tocmai fiindcă Hristos a înviat din morți.
Astfel, dar, să ne amintim că prin moartea și învierea Domnului au fost biruiți acești doi mari dușmani ai omenirii: păcatul și moartea! Pentru a beneficia de această victorie trebuie să fim „în Hristos”, adică uniți cu El prin credință.
Costel Ghioancă – bisericaadonai.ro
