MARIANA,ADELA,FLORINA,GABY & CRISTINA…(Încă un an din viața mea s-a dus…)


Trăirea creştină nu este uşoară


Creştinismul a avut un parcurs tare zbuciumat de-a lungul existenţei sale. Unele perioade în care a fost persecutat masiv, dar şi unele perioade în care a devenit persecutantul. Perioade în care a fost uşor de trăit ca şi creştin, dar şi perioade în care a fost dificil să-ţi trăieşti creştinismul. Perioade în care creştinii erau apreciaţi, dar şi perioade în care aceştia au fost batjocoriţi. Perioade în care creştinii au fost de mare ajutor societăţii, jefuindu-se pentru alţii dar şi perioade în care creştinii au devenit un soi de club exclusivist. Pe suprafaţa pământului şi acum există alte zone în care creştinii se află în diferite posturi. Există zone în care acum creştinii sunt prigoniţi, ucişi, torturaţi dar există şi zone în care creştinii „o duc bine”. Per ansamblu, în vremurile actuale, a crescut gradul de persecuţie a creştinilor şi asta nu doar în ţările musulmane ci şi în America şi în Europa unde se pretinde a fi democraţie.

Dincolo de aspectele socio-politice, trăirea creştină nu este uşoară datorită influenţelor socio-culturale anticreştine foarte prezente astăzi. Societatea, mass-media, şcoala, instituţiile de cultură educă oamenii într-o cultură clar anticreştină. Valorile promovate şi mediatizate nu sunt cele creştine ci mai degrabă anticreştine. Principiile creştine sunt clar atacate de instituţiile de cultură şi moralitatea a fost modificată astfel încât să nu se mai suprapună neapărat cu valorile Bibliei, ci să fie o moralitate de origine creştină dar adaptată culturii permisive.

Acum câteva săptămâni am discutat cu o tânără care venise de la un duhovnic. Mirela avusese parte de o educaţie morală bună pentru că până la vârsta de 17 ani crescuse în familia ei unde credinţa ortodoxă a fost chiar practicată. Dilema pentru care a fost la duhovnic era legată de cât de relevante şi necesare mai sunt păstrarea unor legi morale vechi de 2000 de ani în anul 2013 şi de ce aceste legi nu sunt ajustate să corespundă cu cultura noastră actuală. Se simţea înjosită de fiecare dată când colegele ei povesteau „încălcările de lege” pe care le făceau, când povestea despre escapadele amoroase, despre „trăirea clipei” despre încercările lor de a experimenta totul. Era considerată „măicuţă” din cauză că, deşi iubea un băiat, nu accepta să facă încă sex cu el. În inima Mirelei era clar o luptă imensă dar dorinţa de a fi considerată parte din grup o ardea tare. Ulterior a făcut şi pasul acesta şi a venit la consiliere cu lacrimi în ochi căindu-se că a cedat, actul sexual a fost pentru ea o experienţă traumatizantă care probabil îi va marca toată viaţa de acum înainte. A dezvoltat o ură imensă faţă de bărbaţi din cauza umilinţei pe care a îndurat-o.

E doar un exemplu, însă situaţiile în care creştinismul e greu de trăit din cauza influenţelor socio-culturale sunt multe. Ele privesc multe aspecte care ţin de trup, suflet şi duh. Tot felul de curente de yoga, tot felul de filosofii, tot felul de experiente care te cheamă să le încerci, tot felul de legi pe care ceilalţi le încalcă şi par fericiţi. Ca adolescent sau ca tânăr e de dus un război foarte greu şi care poate deturna întreaga călătorie prin viaţă. Unele experienţe sunt mai uşor corectabile dar altele sunt foarte greu reparabile sau deloc.

Ce e de făcut când tu eşti creştin iar toţi cei din jur te ironizează? Ce e de făcut când te temi de Dumnezeu dar te temi şi să fii exclus din grupul de prieteni? Ce alegi când eşti provocat explicit să te dezici de regulile lui Dumnezeu şi să le încalci? Pentru un adult e bătălie pe alte nivele, pentru un tânăr e la alte nivele. Bătălia este imensă şi nu ştiu dacă poate spune cineva că trăirea vieţii creştine e uşoară. Cred că nu a fost niciodată uşoară şi cu riscul de a fi subiectiv cred că e mai grea ca niciodată.

Singura variantă de a trăi în voia lui Dumnezeu rămâne însă apropierea de El. Îmi amintesc de o călătorie pe munte când telecabina de la Buşteni era stricată. Ne-am încolonat toţi tinerii şi am început urcuşul pe traseul de sub telecabină. Nu e un traseu tocmai uşor, iar dacă nu ai mai fost prin munţi e chiar greu. Una din porţiuni este foarte abruptă iar cărarea e doar de două palme, pentru siguranţă trebuie să te ţii de zbir. Unii erau mai „curajoşi” şi nu se ţineau ţinându-ne în stres pe toţi, pentru evitarea pericolului însă cea mai bună variantă era să mergi cât mai aproape de peretele de stâncă şi să te ţii de zbir. Totuşi grupul de „viteji” mergeau cu mâinile în buzunar, ei trebuiau să fie „actori” şi doi ne-au trebuit să facă aşa pentru că ceilalţi au început să arate că nu sunt mai prejos. Toate până când un rucsac s-a rupt şi a căzut în abis sfâşiindu-se în zeci de bucăţi în colţurile de stâncă. Atunci toată lumea era lipită de stâncă cu mâinile încleştate pe acea bucată de zbir care oferea siguranţă. Altfel a fost drumul până sus.

Ei bine, din păcate chiar dacă  unii cad de la mare înălţime, parcă lumea tot nu vede riscul, unii îşi distrug viaţa complet călcând recomandările lui Dumnezeu şi totuşi riscul este minimizat de mediul socio-cultural. Valorile promovate sunt oameni de nimic, oameni care nu au în cap mare chestie, oameni la care „creierul mic e mai mare decât creierul mare” oameni care au cel mult ceva la bust şi la buze că în bibilică sau în inimă sunt goi de bate vântul. Aceşti oameni dictează trendul, oameni de nimic ne devin modele pentru că sunt promovaţi ca modele.

În acest context creştinismul nu este uşor de trăit, este chiar greu. E nevoie de coloană vertebrală ca tinerii de azi şi adulţii de mânie să poată să stea pe picioarele lor. Coloana vertebrală ar trebui să o construiască mama şi tata cu teamă de Dumnezeu. Dacă mama şi tata nu vor, nu pot, nu au chef, nu ştiu să facă asta…. nimeni nu o va face. Deci creştinismul este şi va fi tot mai greu de trăit nu pentru greutatea sa ci pentru lipsa totală de antrenament şi cunoaştere de Dumnezeu. Pentru că stăm departe de Dumnezeu, pentru că nu ne lipim de Stâncă, pentru că vrem să fim în trend, pentru că mediul socio-cultural devine mai prezent şi mai activ decât mediul creştin.

Tu cum mergi pe cale? Dar copiii tăi?

http://www.filedinjurnal.ro

VIRGIL CUȘNIRIUC (Mesaj de Anul Nou)


Bilanț spiritual


images-7.jpgA mai trecut un an şi altul vine
Pe-ale genezei tainice cărări;
Timpul n-are lungime sau lăţime,
Valoarea clipei e cuprinsă-n sine
Şi se măsoară în realizări.

La pragul dintre ani, cei prinşi de glie
Îşi fac bilanţul strict material,
Dar cei ce-şi strâng comori în veşnicie
Şi se silesc pentru Împărăţie,
Recurg la un bilanţ spiritual.

Nu-i importantă noua ta maşină
Ce-ai cumpărat-o-n anul încheiat,
Ci cât de mult ai răspândit lumină,
Cât ai iubit cu dragoste deplină,
Cât ai zidit şi cât ai mângâiat.

Valoarea noii case cumpărate
Nu stă în ea, ci doar cât uşa ta
A fost deschisă celui care bate
Şi, dând dovadă de-ospitalitate,
Ţi-ai mai adăugat în cer ceva.

Grădina ta, ce parcă râde-n soare,
Nu-i un motiv de a te lăuda,
Şi n-o considera realizare
Prin rodul ei, decât în cazu-n care
Din acest rod n-ai încetat a da.

Şi pentru că-i bilanţ, adu-ţi aminte
De juruinţele ce le-ai făcut
Acum un an, cu un elan fierbinte,
Şi, cântărindu-le bine în minte,
Vezi câte din vedere le-ai pierdut.

A mai trecut un an şi altul vine,
Dar ce-a trecut, e dus definitiv;
Haideţi să ne silim a face bine
Şi clipelor să dăm valori sublime
Ca-n cer s-avem bilanţul pozitiv.

Amin
Vulcan, 30 dec. 2006    Simion Felix Marţian

Se demodează evanghelizarea?


Generației tinere i s-a dus vorba că ar valoriza mai mult dreptatea socială decât evanghelizarea (transmiterea credinței creștine unei persoane cu altă orientare religioasă). Însă un recent sondaj Barna vine să răstoarne aceasta și alte câteva prejudecăți despre cine și cum mai evanghelizează astăzi.
Foto: airocross.com Practica evanghelizării a fost fundamentală pentru transformarea creștinismului dintr-o religie sectară și persecutată într-o mișcare globală, de secole. Iisus Christos Însuși a făcut din ea un pilon al misiunii Sale pe Pământ și i-a îndemnat pe ucenicii lui să facă la fel. Astăzi însă, vedem tot mai puțin și ne-ar plăcea tot mai puțin să vedem predicatori de stradă împărtășind cu necunoscuții din oraș vestea bună a mânturii. Pliantele cu informație religioasă oferite pe stradă provoacă deseori un răspuns de respingere, motiv pentru care puțini le mai folosesc. Lumea creștină a făcut eforturi inovatoare de a se adapta la cerințele culturii momentului, însă lucrul acesta i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă nu cumva aceste schimbări au lăsat în urmă tocmai obiceiul care a asigurat perpetuarea creștinismului. Un studiu efectuat recent de Grupul de Cercetare Barna (SUA) vine cu câteva statistici care răstoarnă câteva dintre cele mai populare prejudecăți despre modul în care este privită și abordată evanghelizarea.

 

Generația care se preocupă cel mai mult de evanghelizare

 

Milenialii au reputația de a se implica în proiecte de promovare a dreptății sociale mai mult decât se implică în proiecte de promovare a spiritualității. Se spune că ei sunt activi în cauza protejării săracilor, a celor oprimați, ai „văduvei și orfanului”, însă sunt mai puțin preocupați de nevoile spirituale ale celor pe care îi ajută.

 

Sondajul Barna a relevat date care contrazic această prejudecată larg răspândită. De fapt, în timp ce obiceiul de a evangheliza este tot mai puțin apanajul celorlalte generații, în rândul milenialilor practica înregistrează chiar o creștere. Milenialii sunt singura generație în care implicarea în evanghelizare cunoaște o creștere semnificativă. Aproape două treimi (65%) au transmis Evanghelia cuiva în ultimul an, prin comparație cu media națională a creștinilor născuți din nou, care este la 52%.

 

Diferența dintre teorie și practică

 

Nu mai puțin de 73% dintre creștinii născuți din nou (evanghelici, catolici, protestanți) sunt de părere că au o responsabilitate personală de a le împărtăși celorlalți religia lor. Însă atunci când vine vorba de punerea în practică a acestei convingeri, doar 52% dintre creștinii născuți din nou au vorbit, în ultimul an, despre religia lor cu cineva de altă confesiune, în speranța că interlocutorul L-ar accepta pe Iisus ca mântuitor.

 

În rândul creștinilor evanghelici (pentru care responsabilitatea personală a evanghelizării este unul dintre cele 9 puncte fundamentale de doctrină) proporția răspunsurilor afirmative la întrebarea privind datoria individuală de a evangheliza a fost de 100%. În plus, circa 70% dintre evanghelici au declarat că au acționat potrvit acestei convingeri. Reversul acestei statistici este că tot evanghelicii au și cea mai mare rată de eșec în a-și urma convingerile, fiindcă în timp ce 31% dintre ei consideră că ar trebui să le împărtășească altora religia lor, nu o fac.

 

Catolicii sunt la polul opus în privința consecvenței față de convingerile lor. Aproape o treime dintre ei (34%) cred că ar trebui să evanghelizeze și o treime dintre catolici chiar fac lucrul acesta.

 

Cine evanghelizează mai mult: săracii sau bogații?

 

Practica evanghelizării diferă inclusiv pe criterii economice. Potrivit sondajului Barna, persoanele cu venituri mici sunt și cele mai implicate în evanghelizare. Aproape 6 din 10 adulți cu venituri reduse au evanghelizat în ultimul an. Același sondaj a relevat și că recesiunea a contribuit la o creștere a orientării pe evanghelizare a acestui segment de populație. În 2008, doar 49% dintre creștinii adulți cu venituri mici și-au împărtășit religia cu altcineva.

 

În schimb, cei cu venituri ridicate sunt mai puțin predispuși să simtă că ar avea responsabilitatea de a evangheliza (16% își asumă această datorie). Cu toate acestea, 52% dintre adulții cu venituri superioare iau acțiuni concrete de evanghelizare.

 

Cei care sunt cel mai puțin predispuși să evanghelizeze sunt, din păcate, creștinii adulți din pătura de mijloc. Circa 76% își asumă această responsabilitate, dar doar 37% chiar trec la fapte.

 

Semnificația cercetării

 

Faptul că evanghelizarea este în declin în rândul generațiilor mature „ar trebui să îi îngrijoreze pe liderii creștini”, e de părere David Kinnaman, președintele Barna Group. Însă ei ar trebui și să se simtă încurajați de „curentul de tineri evangheliști”, proveniți din generația milenială.

 

Pe de altă parte, comentează cei de la Barna, este nevoie de mai multe informații cu privire la motivele pentru care creștinii cu venituri medii au renunțat în mare parte la evanghelizare, în ultimii ani. Fiindcă aceștia sunt deseori creștinii care au ajuns la o maturitate religioasă care, în mod normal, „ar trebui să includă și un angajament față de conversațiile de transmitere a credinței”.

http://www.semneletimpului.ro