Războiul împotriva Crăciunului „nu există”, dar îi afecteză pe americani


Ca în fiecare an, în apropierea Sărbătorilor de Crăciun, americanii reiau în dezbatere chestiunea simbolurilor religioase în școli, concentrându-se pe brazi, costume de Moș Crăciun și cadouri.

12.11.11c.waronchristmas610x440_400Sondajele arată că 9 din 10 americani sărbătoresc Crăciunul, iar 6 din 10 îl celebrează ca o sărbătoare religioasă, potrivit unei cercetări făcute în 2012 de Rasmussen. Un alt sondaj a arătat că 82% dintre americani cred că unele sărbători religioase ar trebui să fie celebrate în școlile publice. Între aceștia, 50% cred că toate sărbătorile ar trebui să fie celebrate în școală. Același sondaj, efectuat de Public Policy Polling, în 2012, susține că 47% dintre americani cred că există „un război împotriva Crăciunului”.

Organizații precum Asociația Umanistă Americană resping noțiunea „războiului împotriva Crăciunului”, însă afirmă că „nu vedem un motiv pentru care guvernul să se implice în promovarea unei credințe anume”, a declarat Roy Speckhardt, directorul asociației. „Cred că guvernul ar trebui să fie neutru față de religie”, a mai adăugat el, „și religia ar trebui să fie lăsată la ușă, mai ales de către autoritățile publice”, citează CS Monitor.

http://www.semneletimpului.ro

 

 

Departe de a fi finalizată, dezbaterea a generat soluții hibrid, adoptate chiar și de necreștinii implicați în activitățile școlilor. De exemplu, profesorul de chimie Stuart Ross Rosenthal, care este evreu, a hotărât ca în decembrie să amplaseze în clasă un „brad” din instrumentar de laborator. L-a numit „bradul chimistului”.

Te simt aproape


Te simt aproape când privesc
Spre cerul plin cu stele
Când vii şi tainic îmi vorbeşti
În visurile mele…
Te simt aproape când…umil
Te chem în rugăciune
Iar Tu m-atingi prin Duhul Sfânt
Şi-mi spui duios pe nume…
Te simt aproape-n zori de zi
Şi seara-n asfinţit…
Îmi spui prin tot…mi-arăţi prin toate
Că veşnic m-ai iubit!!!

Vulcan 15.12.2013       Maria Luca

SPERANŢA (Aleluia s-a născut Isus) Colinde MP3



Despre rugaciune


„A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem dispensa de Dumnezeu. Ce este omul prin el insusi? Un neant, un intuneric plin de mizerie, supus degradarii. Prin el insusi este incapabil sa gandeasca si cum sa gandeasca si ce anume sa-si doreasca spre binele lui adevarat. Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a cunoaste binele a nu-l confunda cu raul si a folosi mijloacele cele mai bune pentru a inlatura acest rau. Acesta nu se obtine decat prin rugaciune. “Fara Mine nimic nu puteti face”.

Cine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui ramane intunecata, iar viata lui este o permanenta ratacire.

Dumnezeu acorda totusi harul Sau, fara sa fi cerut, celor ce au vocatia credintei innascuta in ei. Dar acestia, daca vom cerceta bine au avut in familia si neamul lor o ruda credincioasa care s-a rugat neincetat cu inima curata la Dumnezeu. Asa binecuvanteaza Dumnezeu pana la al saptelea neam pe cei ce-l iubesc.

Cat de lipsiti de lumina sunt cei ce nu se roaga. Ei se conduc numai dupa pasiunile lor. Nu-si purifica niciodata sufletul, nu-si pun problema sensului existentei lor, traiesc ca animalele si se apropie in mod inevitabil de pieirea definitiva.

Numai rugaciunea i-ar putea salva si degeaba se revolta impotriva lui Dumnezeu ca lor nu le-a daruit credinta. Ei insisi nu au dorit-o, caci daca ar fi dorit-o ar fi cerut-o, iar Dumnezeu o daruieste celui ce o cere cu sinceritate. Acesti oameni au preferat comoditatea vietii si lenea in locul luminii si al adevarului. Ei vor avea parte deci de ceea ce au ales si pe buna dreptate.

Rugaciunea este cheia raiului, ea deschide portile harului divin. Rugaciunea este un gaj, o garantie a imortalitatii, caci cel ce vorbeste cu Dumnezeu cu toata sinceritatea, devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reinvia in mod glorios.

Prin rugaciune il iubim pe Dumnezeu, Il adoram, speram la darurile Lui, inima noastra creste in prezenta Lui, ne dam seama de nimicnicia noastra, ne cuprinde o sfanta teama si respect imbinate cu nadejde si cu bucurie nesfarsita. Increderea in Tatal nostru trebuie sa fie nemarginita. El ne-a creat pentru a ne face fericiti, iar nu pentru a ne osindi. Cine Il iubeste, Il recunoaste de Tata si ajunge cu siguranta la fericirea suprema. Este deci ultranecesara rugaciunea. Ea ne aduce fericirea, ea ne arata calea de urmat spre perfectiune, spre Dumnezeu. Indepartarea de Dumnezeu aduce moartea sufletului. Suntem deci obligati sa ne rugam, nu numai prin legea divina, dar chiar prin legea naturii.

Rugaciunea ne este necesara pentru a ne intari in suferinte si slabiciuni, ea este poruncita de Dumnezeu pentru a scapa de ghearele satanei, sa ne mantuie de pacatul stramosesc, ne purifica din nou, ne reda nevinovatia. Ea este ca o armura ce protejeaza pe crestinul ce lupta pentru perfectiune, ea este faclia care imprastie intunericul din calea vietii omului, ea este porumbelul pacii intre om si Dumnezeu, ea este tamaia placuta lui Dumnezeu”

https://www.facebook.com/fundatiaciresarii/posts/10152126165865775:0

Colind în noapte(Azi S-a născut…)