Autor: Biserica Maranata Vulcan
Mitică Ungur – Predică
Judecăm ca să nu facem
Judecăm ca să nu facem
Judecăm săracul doar ca să nu-i dăm un leu sau un covrig.
Judecăm bolnavul doar ca să nu ne deranjăm să-i vindecăm sufletul cuprins de deznădejde, deși, dacă am avea inimă și credință, am putea să-i vindecăm chiar și trupul.
Judecăm pe cel care a realizat ceva doar pentru a nu pune și noi mâna la muncă sau pe carte pentru a ajunge la fel sau mai sus.
Judecăm pe cel slab că nu mai are nicio șansă doar pentru a nu investi în el.
Abia aștept Cerul pentru că știu că acolo nu vor mai fi judecători. Când vom da ochii cu Marele Judecător, nimeni nu va mai avea curajul să privească de sus la altul.
Îmi aduc aminte când ucenicii au făcut pentru prima dată echipă cu fariseii în a judeca o femeie, care I-a uns picioarele lui Cristos cu parfum scump și cu lacrimi. A fost ușor pentru ei să judece pentru că nici nu au sacrificat, nici nu au vărsat o lacrimă pentru Cristos, nici nu și-au murdărit mâinile cu praful de pe picioarele Lui.
Cristos a zis: “Nu am venit să vă judec…” Cum de noi, urmașii Lui, judecăm înainte de a face bine, de a vindeca pe cel căzut?
Cine stă degeaba judecă, cine muncește nu are timp de așa ceva. Vindecă și nu vei mai avea ce să judeci?
Tony Berbece
Sursa: https://rodiagnusdei.wordpress.com/2017/12/09/judecam-ca-sa-nu-facem-de-tony-berbece/
Rusu Bogdan -Tu prin credință poți sădi lumină
De ce?
De ce-i atâta întuneric
Și umbre ce pândesc pe drum?
De ce sunt lacrimi și durere
Și ceru-i plin de nori și fum?
De ce ni-e teamă de furtună
Și ne gândim la ce va fi?
De ce sunt vorbe ce rănesc
Și omul uită a iubi?
De ce Părinte, viața toată
Îngrijorări ne copleșesc
Și nu ne bucurăm de soare,
De cei ce sincer ne iubesc?
De ce cu fiecare clipă
Povara-i parcă tot mai grea
Și ni-e rușine. . . și ni-e teamă
Să mai privim la Fața Ta?
Sunt vremurile tot mai tulburi
Și dragostea e tot mai rece
Trec zile una după alta
Cu ele viața se petrece. . .
Și slabă ni-e ființa Doamne
Fără de Tine ca Păstor
Ne rătăcim pe calea lumii
Și plângem. . . și ne este dor. . .
O, Tată. . . din înaltul slavei
Privește către robii Tăi
Ne smulge din a morții groapă
Și ne culege de prin văi. . .
Ne ia la pieptul Tău puternic
Și-adune-n turma de mioare
Să Te urmăm Părinte Bun
Cât viață vom avea sub soare! ! !
Vulcan-03-12-2017
