Valoarea unei fete creștine…


Am auzit recent de o fată care a invitat pe un băiat în oraș. Sau de fată care pentru un “Te iubesc” pasional, s-a dăruit gratis înainte de căsătorie. Sau de fată care pentru o poșetă nouă și o pereche de blugi, a coborât standardele crezând ca banii sunt mai importanți ca și curăția minții și a trupului.

Întâlnești fete pentru care valorile adevărate sunt pe exterior. Farduri, rujuri, solarii, machiaje, haine mulate, toate realizate cu scopul de a atrage privirea. Pentru că lucrurile ieftine trebuiesc împodobite și au nevoie de reclame multe (dar aceste fete nu știu acest principiu de marketing). Cine are puțin în interior întotdeauna va pune mare preț pe exterior, că altceva „de preț” nu are…

Diavolul are un scop pentru care luptă enorm: să ne arate ca lucrurile ieftine sunt scumpe iar pe cele scumpe să le ieftinească ca să pară vechituri. Să le spună la fete ca “oricum te căsătorești cu el” deci poți să-i permiți prietenului orice. Că “oricum veți fi împreună toată viața, ce să mai aștepți până la nuntă?”.

Woman-PrayingDumnezeu ne învață altceva însă. Biblia scoate în relief fete care au marcat istoria prin ascultare de Dumnezeu. Acsa fata lui Caleb nu s-a dat unuia cu o mașină de ultimul răcnet, nici unuia cu mușchi sau fițe, ci unui biruitor. Băieți care biruiesc ispitele lumii, care vin de la părtașia cu Dumnezeu și uimesc prin principiile pe care le au. Băieți care nu caută fete ieftine ci fiice de Rege.

Estera a luat de la curtea împăratească doar ce era necesar (Estera 2:15). Dacă s-ar fi bazat pe exterior, ar fi murit împreuna cu poporul evreu. Ea avea însă un interior unde postul și rugăciunea erau valori inestimabile cu care a putut “cumpăra” viața unei națiuni.

Pregătirea pentru căsătorie nu se face cu telenovelele în față, nici cu starurile de la Hollywood luate ca exemplu (de ieftineli) care au n divorțuri în spate. Nu! Fiicele Regelui se pregătesc altcumva pentru căsătorie. Pentru ele nu va conta marca telefonului, nici dacă e chirie sau casă cu trei etaje. Nu! Pentru ele va conta daca băiatul e mereu prin preajma Regelui, ca să știe cum să se comporte cu o fiică a Lui.

Valorea unei fete creștine e dată de hărnicia ei. Proverbe 31 nu e un capitol de “groază” pentru ea ci un capitol exemplu. În epoca fast-food, a-ți aștepta soțul cu mâncare gătită azi e o raritate. Dar nu uitați că familia unită care stă în jurul unei mese acasă,  reprezintă o mare binecuvântare. (Ps. 128:4).

Valoare unei fete creștine e dată de disponibilitatea de a da viață. A fi mamănu e pe placul societății azi, dar e o cinste ca Cel ce e Viața să te folosească pe tine pentru a da naștere la noi vieți. Iar ca să modelezi inima unor micuți e nevoie ca să fii tu modelată înainte de caracterul Regelui.

Valoarea unei fete e dată de Biblia ei personală. E cel mai folosit obiect din poșeta ei și cel mai de preț. Și cu siguranță va “căuta” un băiat care să nu fie străin de versetele de aur ale acestei Cărți.

Pentru toate fetele valoroase am scris asta. Pentru cele care în căminele de la facultate se luptă să se păstreze curate. Pentru cele care nu-și dau deloc ușor numarul de telefon. Pentru cele care nu ies în evidență și nu atrag privirile prin lucrurile lumii. Pentru fetele care la facultate le găsești în sălile de la bibliotecă învățând nu pe la cluburi, banchete și petreceri.

Pentru cele care luptă din greu cu curentul de lângă ele. Pentru cele care merg la rugăciune, la bolnavi în vizită și pe care puțini băieți le întreabă: “Ce mai faci?”. Pentru fetele acelea valoroase care se întreabă mereu dacă chiar merită să se păstreze curate când își văd colegele în aventuri după aventuri. Pentru fetele care în ziua nunții nu te pun pe gânduri pe tine ca slujitor ci știi sigur că intră în biserică curate.

Pentru fetele care vor da naștere la viitori predicatori, misionari, cântăreți, medici creștini, scriitori creștini, martiri, evangheliști, băieți de valoare.

Pentru fetele care vor zâmbi nu doar în ziua nunții în fața aparatului foto. Pentru fetele care vor merge cu încredere în Dumnezeu înainte știind că fiicele Lui care se păstrează curate vor trece prin viață cu sufletul ușor și cu cântări de laudă în viitoarea familie…

Pentru fetele pe cale de dispariție în societatea de azi, dar care nu vor dispărea niciodată din viziunea lui Dumnezeu pentru un cer cu flori, cu străzi de aur, cu alb și cu albastru.

https://cristianboariu.wordpress.com/2014/11/25/valoarea-unei-fete-crestine/

Gr. Cântăreții Domnului – Tu ești scutul și tăria mea


Bucuria în cântare – Viorel Udrişte


rodiagnusdei

Bucuria în cântare

„Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă” (Ps. 32:11)
„Slujiți Domnului cu bucurie, veniți cu veselie înaintea Lui” (Ps. 100:2)

Cuvântul ne îndeamnă să cântăm cu bucurie și veselie, cântarea individuală sau în comun trebuie făcută în primul rând către Domnul: „Strigați de bucurie către Domnul…” (Ps.100:1)

Viorel UdristeBucuria este o manifestare exterioară, fiind o trăsătură caracteristică a credinciosului în relația acestuia cu Dumnezeu; aceasta fiind produsă de Duhul Sfânt ( Gal.5:22), tocmai de aceea aceasta ar trebui să fie ceva dinamic și nu static (o bucurie mohorâtă) în viața de zi cu zi a fiecărui credincios.

Bucuria creștină poate fi în mod paradoxal, rezultatul suferinței pentru Hristos: „Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” (Col.1:24) & „bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4:13)

Cântarea în general, cântarea duhovnicească poate fi:

– o manifestare a Duhului Sfânt; avem pe Sila și Pavel care în închisoare fiind, în timp ce lumea dormea (dar s-au trezit apoi), -pentru că era miezul nopții- ei nu aveau altceva de făcut decât să cânte lăudându-L pe Hristos, și fiind plini de bucurie… cu picioarele în butuci ! „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.
Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ…” (F.A. 16:25-26)

– un mijloc de zidire, învățătură, aducere de mulțumiri și închinare: „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.” (Efes.5:19)

– o expresie a bucuriei; „Şi David a zis căpeteniilor leviţilor să aşeze pe fraţii lor cântăreţi cu instrumente de muzică, cu lăute, harpe şi ţambale, şi să sune din ele cântări răsunătoare, în semn de bucurie.” (1Cro.15:16) Bucuria care vine de la Duhul este diferită de cea din lume, numai că se întâmplă adesea că suntem destul de bucuroși când primim ceva, când facem ceva, când achiziționăm ceva anume… „vă bucurați de lucruri de nimic::.” (Amos 6:13), iar bucuria spirituală nu-și mai găsește locul, decât oarecum, la programele bisericii… și poate nici acolo !

Rolul cântării nu este pentru amuzament ori înâlțare personală ci pentru adorarea lui Dumnezeu. «şi ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta Numelui Tău.” Este zis iarăşi: „Veseliţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui.” Şi iarăşi: „Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.» (Rom. 15:9-11)

https://rodiagnusdei.wordpress.com/

Mitru Mureșan – Modul eficient ca un om să rămână lângă Dumnezeu (Predică)


Scrisoare către Dumnezeu


Mă iartă Tată pentru îndrăzneală
Şi pentru tot ce-n viaţă am greşit…
Îţi scriu acum pe-o lacrimă fierbinte
Să-Ţi mulţumesc că veşnic m-ai iubit!

Îţi scriu acum, când dorul mă apasă
Iar drumul este greu şi înspinat,
Când vin furtuni pe marea vieţii mele
Şi mă întreb cumva de m-ai uitat…

Să ştii Părinte că aici, în lume
E tot mai rece, dragostea-i puţină
Şi plâng părinţii părăsiţi de fii
Şi mor copiii fără nici o vină…

Mă doare Doamne câtă nedreptate
Zăresc în jur şi câtă făr’delege…
Minciuna se desfată în palate
Iar banul a ajuns la rang de „rege”…

Şi sunt dureri ce-şi strigă neputinţa
Şi lacrimi ce nu seacă niciodată,
Genunchi ce sângerează-n rugăciune…
Oare nu vezi? Nu mai auzi Tu, Tată?

Şi totuşi…încă mai există zâmbet
Şi mâini ce se înalţă către zări…
Mai sunt bătrâni ce vin cu mulţumire,
Mai este har şi binecuvântări…

Îţi scriu acum pe-o lacrimă fierbinte
Şi o trimit în cer, la tronul Tău…
Citeşte-o Doamne dar te rog umil
Îmi iartă îndrăzneala, Tatăl meu!!!

Vulcan-28-10-2016    Maria Luca