Autor: Biserica Maranata Vulcan
Sunt eu…
Sunt eu…acelaşi dor nestins
Ce-şi poartă aripa spre cer
Şi-apoi revine mai puternic
-Lumină-n traiul efemer-
O clipă prinsă în clepsidră
Şi transformată-n veşnicie
Sunt eu când întâlnesc iubirea
Şi o împart cu bucurie…
Sunt lacrima ce iar îşi poartă
Suspinul peste-al zilei prag
Când, aplecată-n rugăciune
Te chem să vii Părinte drag…
Un cântec ce se-nalţă-n zare
Şi-ajunge-n cer…aceasta-s eu…
Condeiul fără de odihnă
Ce laudă pe Dumnezeu!
Vulcan-18-09-2016 Maria Luca
Orchestra Bis. Maranata Vulcan – Slava,Slava….
Slujba din 2 oct.2016 p.m.
Poezia creştină
Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic:”Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! (Ps.45:1)
Tabloul e de vis, copleşitor,
Când vezi metafore râzând în soare
Şi epitete-n strai strălucitor
Printre poeţi care cu seva lor
Scriu în pridvorul limbii literare.
Tot lexicul este un câmp arat,
Supus de plug de-a lungul şi de-a latul,
Însă tresare brusc, înflăcărat,
Dând într-un clocot viu tot ce-i de dat
Când lauda e pentru Împăratul.
Cuvintele ţâşnesc cu irizări
Făcându-şi cuib în poala poeziei;
Noi le dăm aripi, le deschidem zări
Vorbind cu psalmi şi izvodind cântări,
Dând laudelor girul armoniei.
Izvoarele din versuri şopotesc
Pe-acelaşi portativ cu frunza, vântul,
Iar laudele cresc şi cresc şi cresc
Când vin cuvintele şi se-mpletesc
Pentru-a slăvi pe Cel ce e Cuvântul.
Ne închinăm Divinului prin vers,
Pri tot ce El ne-a pus la îndemână,
Şi-n limitatul nostru univers
Mersul ni-e zbor şi scrisul de neşters
Căci poezim cu cer limba română.
Simion Felix Marțian
