Am avut azi o discuție interesantă despre dreptate. Spunea o prietenă că uneori dorim să facem dreptate și mai târziu ne trezim răniți. Ce adevăr! I-am spus că adevărul întotdeauna umblă cu capul spart. Dreptatea face întotdeauna sânge. Dar dragostea?
Haideți să zicem că intru într-o încăpere unde doi copii se joacă. În mână țin o ciocolată „Aș vrea să vă dau ceva bun. Care dintre voi a fost cuminte?”. Unul râde, altul înghite în sec. Știe că e vinovat. Dreptatea spune că ciocolata o merită cel mai cuminte. Dar, îl rănesc pe celălalt. Atunci iau ciocolata și o rup în două. Dragostea împarte la amândoi. Egal.
Dreptatea trage linie și nu iartă. Ai greșit, plăteșți. Dragostea trece totul în contul ei. Pentru că nu vrea să rănească pe nimeni! Îl înțelgeți acum pe Hristos? A murit la Golgota pentru că n-a dorit să ne rănească. A preferat să sufere El. Asta e dragostea…
Talmudul ebraic spune că timp de trei ceasuri pe zi Dumnezeu stă pe scaunul judecății și face dreptate: „Ai greșit, ești condamnat. Ai greșit, ești condamnat…”. Dar după trei ceasuri de sentințe, El se coboară pe scaunul îndurării: „Ai gresit, ești iertat. Ai greșit, ești iertat…”
Știu, e greu să te porți frumos cu cineva care greșește. Chiar legea dreptății spune că nu e corect. Dar dragostea…
Alegeți să trăiți în dragoste. Cine iubește nu are nevoie de dreptate!
Nicolae.Geantă
